9,537 matches
-
-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea aproape alb. Când ochii i se Încrucișară cu ai lui Dante, poetul Încercă pentru o clipă senzația că, dintre toți, tocmai pe el Îl căuta. - Ea ne va călăuzi În cucerirea Răsăritului pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb și roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer, cu un cucui vânăt la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele de un albastru deschis și buchetele de flori de câmp. Petrecea ore întregi zâmbind, nimeni nu știa de ce, la fereastră sau pe băncuța din parc, cu un carnețel roșu din piele în mâini, iar ochii ei păreau să privească dincolo de orizont, către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și un gust supărător pentru aperitivele complicate, ale căror mirosuri se înrudeau cu ale preparatelor farmaceutice. Privind cerul, dădea adesea din cap și devenea dintr-odată meditativ când nori mari și rotunzi pătau cu albul lor un cer de un albastru foarte pur. „Ticăloșii“, spunea în astfel de momente, dar n-am știut niciodată dacă se referea la nori sau la alte imagini, îndepărtate și încețoșate, care navigau pe cer numai pentru el. Asta e tot ce-mi aduc aminte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau în camioane, și pe care trebuia să le lași să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rostind încet cuvintele, cum o făcuse și el. Respiră zgomotos, făcu să răsune în mâna stângă ceasul care atârna la capătul unui lanț de care era agățată o stranie cheiță neagră, apoi se uită în depărtare, către cerul de un albastru superb, dar întoarse din nou ochii spre mine și mă privi stăruitor: — Nu trebuie să ne încredem în răspunsuri, nu sunt niciodată ceea ce am vrea noi să fie, nu credeți? Apoi împinse în apă cu vârful pantofului stâng mușchiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament cu două camere în București. Un chilipir nesperat. O bere pe zi sau una pe an?, râde Laszlo, ceilalți doi, gazdele, se colorează în albastru, se așteptau amândoi la recunoștință și comision, nu le ieșea nimic și amândoi înghit politicoși în sec. I-o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Happy...” (melodia de la aniversarea președintelui Kennedy, Emma va imita vocea, tonul, ritmul actriței americane, filmul e făcut de fiica lor)... Și striptease, la bara aia, că e ușor (pe ecran, scena în care Emma face striptease, e într-un body albastru... sau momentul poate fi în direct, va depinde de actriță)... Am făcut tot ce-a fost posibil. Eram singură. Măritată și singură, sună bine, nu?... Am auzit despre el că trăiește cu o ziaristă tânără, că-i plac tinerele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oșteni, or să fie în scenă Regele, Regina, Hamlet, Laertes, Osric, Horațio, mai vedem, mai gândesc, eu aș vrea un altfel de Hamlet... Du-te și-ți pune un tricou negru, că nu pot repeta cu tine îmbrăcat așa, în albastru, eu rămân aici, voi fi mereu aici... E filiformă deodată, se vede aproape numai cămașa roșie, pe palmele ei deschise în sus... Tânărul iese din sală repede, parcă ar pierde ceva, se duce la dulap, deschide ușile care scârțâie prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu-se În noapte, intrând și ieșind din urzeala razelor de lună, se auzea un cântec, un cântec care conținea multă tristețe, unul plin de regrete infinite pentru scurgerea rapidă a vieții. Amory și-a amintit că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială sau alte fenomene Înrudite de mare interes. Oricum, Îi plăceau cărțile și parcă trecuse o veșnicie de când Amory nu mai Întâlnise vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suntem decât o singură generație - rupem toate legăturile care părereu că ne leagă aici de generațiile cu cizme Înalte și pline de avânturi. Am străbătut braț la braț cu Burr și Light-Horse Harry Lee jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că ne leagă aici de generațiile cu cizme Înalte și pline de avânturi. Am străbătut braț la braț cu Burr și Light-Horse Harry Lee jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o poziție de dormit foarte delicată, greu observabilă, se liniștea el - și a alunecat Într-o amorțeală profundă... A fost trezit de o femeie ce se ținea de el, o femeie frumoasă, cu părul șaten, răvășit, și ochii de un albastru de cobalt. — Du-mă acasă! i-a strigat ea. — Hello! i-a răspuns, clipind, Amory. — Îmi place de tine, l-a Înștiințat tandră femeia. — Și mie de tine. A băgat de seamă că undeva, În fundal, vocifera un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reușește categoric mai mult. Doar să stai acasă nu‑i de‑ajuns, trebuie să fii și om de știință. E ca un tablou de Klimt pe care o locomotivă rapidă îl trage din întuneric la lumină. Silueta ei de un albastru deschis nu se vrea nicidecum a fi un memorial dedicat celor care au crăpat în perioada nazistă în uzinele metalurgice ale acestei femei, ci e menită mai degrabă să fie o priveliște frumoasă pentru privitorul imparțial; chiar dacă ai unele rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Iată unde-i hiba! Trebuie să ne punem Întrebarea dacă această atitudine este justificată sau nu. Monkey avea dreptate. Totuși, ascultându-l, simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe masă, lângă farfuriile cu sortimente de sashimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont și când luminile de pe Tokyo Tower abia Începeau să pâlpâie. Trăgea pe nas cam jumătate din linia de pudră albă, apoi sorbea din paharul de bere Heineken sau de șampanie Krugg și apoi făcea semn Înspre Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta unui tânăr locotenent, aflat în aparență la comanda serviciului de pază. Există o singură modalitate de a trata în mod eficient cu tinerii ofițeri SS aroganți, care arată ca și cum au fost special concepuți cu ochi în nuanța potrivită de albastru și păr blond, și aceasta este să îi întreci în aroganță. Așa că m-am gândit la bărbatul pe care îl omorâsem în seara aia și l-am fixat pe locotenent cu acel soi de privire rece, plină de superioritate atotdisprețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cele două tinere cilioaie ce încercau să-și ascundă vârsta fragedă sub straturi groase de fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și mai mult în evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]