1,684 matches
-
la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013). Transmiterea acestor haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor a fost 47,77% și respectiv 51,16% (fig. 10.13). Pentru a testa posibila interacțiune dintre alelele ICAM-1 469 E/K cu alte alele diabetogene (în special ale IDDM1), am analizat transmiterea acestor alele la probanzii diabetici împărțiți pe subloturi în funcție de tipurile HLA DR. Rezultatele au indicat o transmitere semnificativ crescută a alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor a fost 47,77% și respectiv 51,16% (fig. 10.13). Pentru a testa posibila interacțiune dintre alelele ICAM-1 469 E/K cu alte alele diabetogene (în special ale IDDM1), am analizat transmiterea acestor alele la probanzii diabetici împărțiți pe subloturi în funcție de tipurile HLA DR. Rezultatele au indicat o transmitere semnificativ crescută a alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4/DRX (unde DRX este o alelă diferită de DR4 și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
testa posibila interacțiune dintre alelele ICAM-1 469 E/K cu alte alele diabetogene (în special ale IDDM1), am analizat transmiterea acestor alele la probanzii diabetici împărțiți pe subloturi în funcție de tipurile HLA DR. Rezultatele au indicat o transmitere semnificativ crescută a alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4/DRX (unde DRX este o alelă diferită de DR4 și DR3) - transmitere 75,47%, p* < 0,01. Pentru probanzii diabetici DRX/DRX, DR3/DRX și DR3/4 transmiterea alelei
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
am analizat transmiterea acestor alele la probanzii diabetici împărțiți pe subloturi în funcție de tipurile HLA DR. Rezultatele au indicat o transmitere semnificativ crescută a alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4/DRX (unde DRX este o alelă diferită de DR4 și DR3) - transmitere 75,47%, p* < 0,01. Pentru probanzii diabetici DRX/DRX, DR3/DRX și DR3/4 transmiterea alelei 469 E a fost crescută dar nesemnificativ după corecția valorii PTDT conform metodei Bonferroni. Astfel, transmiterea a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4/DRX (unde DRX este o alelă diferită de DR4 și DR3) - transmitere 75,47%, p* < 0,01. Pentru probanzii diabetici DRX/DRX, DR3/DRX și DR3/4 transmiterea alelei 469 E a fost crescută dar nesemnificativ după corecția valorii PTDT conform metodei Bonferroni. Astfel, transmiterea a fost 60,97% (p* > 1) pentru subiecții DR3/DRX și 54,05% (p* > 1) pentru subiecții heterozigoți DR3/DR4. Datele de mai sus
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
dar nesemnificativ după corecția valorii PTDT conform metodei Bonferroni. Astfel, transmiterea a fost 60,97% (p* > 1) pentru subiecții DR3/DRX și 54,05% (p* > 1) pentru subiecții heterozigoți DR3/DR4. Datele de mai sus arată că, pentru populația românească, alela diabetogenă ICAM-1 469E este transmisă preferențial la probanzii diabetici purtători ai HLA DR4, sugerând existența unei posibile interacțiuni între cei doi loci: IDDM1 și ICAM-1. Am efectuat, de asemenea, analiza distribuției pe loturile de probanzi diabetici, respectiv subiecți neafectați, a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
unei posibile interacțiuni între cei doi loci: IDDM1 și ICAM-1. Am efectuat, de asemenea, analiza distribuției pe loturile de probanzi diabetici, respectiv subiecți neafectați, a genotipurilor ICAM-1 469 E/K (fig. 10.14). Rezultatele au venit să confirme asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1 în populația românească. Astfel, 62 din cei 212 probanzi diabetici (29,25%) au fost purtători ai genotipului homozigot ICAM-1 469 E/E comparativ cu doar 111 din cei 544 subiecți neafectați (20,40%), deci
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
K pe un număr de 243 familii simplex și multiplex din Sardinia (941 subiecți, 264 probanzi diabetici) și 424 familii UK de tip multiplex (1888 subiecți, 904 probanzi diabetici) (Guja și Todd, date încă nepublicate). Rezultatele analizei TDT a transmiterii alelelor ICAM-1 pentru aceste populații sunt redate în tabelul 10.6. Pentru familiile din Sardinia am putut confirma asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1, prin demonstrarea unei transmiteri semnificativ crescute a acestei alele la probanzii diabetici (57,14
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
UK de tip multiplex (1888 subiecți, 904 probanzi diabetici) (Guja și Todd, date încă nepublicate). Rezultatele analizei TDT a transmiterii alelelor ICAM-1 pentru aceste populații sunt redate în tabelul 10.6. Pentru familiile din Sardinia am putut confirma asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1, prin demonstrarea unei transmiteri semnificativ crescute a acestei alele la probanzii diabetici (57,14% transmitere, p=0,013) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora (53,37% transmitere, p=0,19). Am putut
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Rezultatele analizei TDT a transmiterii alelelor ICAM-1 pentru aceste populații sunt redate în tabelul 10.6. Pentru familiile din Sardinia am putut confirma asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1, prin demonstrarea unei transmiteri semnificativ crescute a acestei alele la probanzii diabetici (57,14% transmitere, p=0,013) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora (53,37% transmitere, p=0,19). Am putut identifica aceleași haplotipuri 241G/469K protector (41,11% transmitere, p=0,017) și 241G/469E
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
p=0,19). Am putut identifica aceleași haplotipuri 241G/469K protector (41,11% transmitere, p=0,017) și 241G/469E diabetogen (59,21% transmitere, p=0,013) ca și în cazul populației românești. Nu am putut confirma transmiterea preferențială a alelei 469 E la probanzii purtători ai antigenului HLA DR4 (51,51% transmitere, p=0,5), dar am identificat o transmitere preferențială la probanzii diabetici purtători ai HLA DR3 (64,34% transmitere, p=0,00071). Nu am putut confirma asocierea 469
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0,5), dar am identificat o transmitere preferențială la probanzii diabetici purtători ai HLA DR3 (64,34% transmitere, p=0,00071). Nu am putut confirma asocierea 469 E cu DZ tip 1 pentru cele 424 familii din UK. Astfel, transmiterea alelei 469 E la probanzii diabetici a fost 47,99% (p=0,87) comparativ cu 52,73% transmitere la frații neafectați (p=0,27). De asemenea, nu am putut confirma rezultatele unui studiu din Japonia care a sugerat posibila asociere între
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
K cu DZ tip 1 de tip LADA dar nu și în cazul DZ tip 1 juvenil (Nishimura et al., 2000). Analiza celui de-al doilea lot de familii cu DZ tip 1 din România nu a putut confirma asocierea alelei 469E cu DZ tip 1, pe acest al doilea lot efectul fiind neutru. Situația a fost similară și pentru alela 241R, astfel încât analiza combinată a datelor (Nejentsev et al., 2003) nu a făcut decât să scadă semnificativitatea statistică a asocierii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
2000). Analiza celui de-al doilea lot de familii cu DZ tip 1 din România nu a putut confirma asocierea alelei 469E cu DZ tip 1, pe acest al doilea lot efectul fiind neutru. Situația a fost similară și pentru alela 241R, astfel încât analiza combinată a datelor (Nejentsev et al., 2003) nu a făcut decât să scadă semnificativitatea statistică a asocierii inițiale. Spre exemplu, transmiterea alelei 241R la probanzii diabetici a fost de 58%, cu pTDT = 0,095, cifre mai mici
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
1, pe acest al doilea lot efectul fiind neutru. Situația a fost similară și pentru alela 241R, astfel încât analiza combinată a datelor (Nejentsev et al., 2003) nu a făcut decât să scadă semnificativitatea statistică a asocierii inițiale. Spre exemplu, transmiterea alelei 241R la probanzii diabetici a fost de 58%, cu pTDT = 0,095, cifre mai mici decât în cazul analizei inițiale a primelor 204 familii. În plus, analiza unui lot mult mai mare de familii, cuprinzând pe lângă familiile românești și familii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0,095, cifre mai mici decât în cazul analizei inițiale a primelor 204 familii. În plus, analiza unui lot mult mai mare de familii, cuprinzând pe lângă familiile românești și familii din UK, Finlanda, SUA și Norvegia, a indicat că efectul alelei 469E este neutru iar alela 241R ar avea un rol protector (Nejentsev et al., 2003) și nu diabetogen așa după cum s-a observat pe familiile din România. În concluzie, analiza polimorfismelor ICAM-1 469 E/K și 241 G/R a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
decât în cazul analizei inițiale a primelor 204 familii. În plus, analiza unui lot mult mai mare de familii, cuprinzând pe lângă familiile românești și familii din UK, Finlanda, SUA și Norvegia, a indicat că efectul alelei 469E este neutru iar alela 241R ar avea un rol protector (Nejentsev et al., 2003) și nu diabetogen așa după cum s-a observat pe familiile din România. În concluzie, analiza polimorfismelor ICAM-1 469 E/K și 241 G/R a stabilit posibila asociere a alelei
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alela 241R ar avea un rol protector (Nejentsev et al., 2003) și nu diabetogen așa după cum s-a observat pe familiile din România. În concluzie, analiza polimorfismelor ICAM-1 469 E/K și 241 G/R a stabilit posibila asociere a alelei 469 E cu DZ tip 1 pentru populația diabetică românească, datele trebuind însă a fi reconfirmate pe un lot mult mai mare de familii cu DZ tip 1. Având în vedere reconfirmarea acestei posibile asocieri pe un lot de familii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
celulelor T și favorizează apoptoza acestora. La nivelul exonului 1 al genei CTLA-4 a fost descris un polimorfism de tip SNP în poziția -49 ce constă din tranziția A/G și care antrenează substituția Tre/Ala în lanțul de aminoacizi. Alela -49 G a CTLA4 s-a dovedit a fi asociată cu DZ tip 1 pe un lot de familii din Italia și Spania dar nu pe familii din UK și SUA (Nistico et al., 1996). Ulterior asocierea a fost confirmată
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de mai sus am ales să testăm polimorfismul -49 A/G al genei CTLA4 pe lotul de 204 familii DZ tip 1 din România, rezultatele fiind publicate anterior (Guja et al., 2000b; Guja et al., 2002a). Analiza TDT a transmiterii alelelor CTLA4 -49 A/G a indicat o transmitere crescută a alelei -49G de la părinții heterozigoți la probanzii diabetici. Transmiterea a fost de 54,84% (pTDT = 0,11), similară cu cea raportată pentru alte populații caucaziene (Nistico et al., 1996). Totuși
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
al genei CTLA4 pe lotul de 204 familii DZ tip 1 din România, rezultatele fiind publicate anterior (Guja et al., 2000b; Guja et al., 2002a). Analiza TDT a transmiterii alelelor CTLA4 -49 A/G a indicat o transmitere crescută a alelei -49G de la părinții heterozigoți la probanzii diabetici. Transmiterea a fost de 54,84% (pTDT = 0,11), similară cu cea raportată pentru alte populații caucaziene (Nistico et al., 1996). Totuși, cu o valoare PTDT de 0,11, această observație nu a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
fost de 54,84% (pTDT = 0,11), similară cu cea raportată pentru alte populații caucaziene (Nistico et al., 1996). Totuși, cu o valoare PTDT de 0,11, această observație nu a fost statistic semnificativă pe lotul studiat. Spre comparație, transmiterea alelei -49G la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost de 52,94% (pTDT = 0,29) (fig. 10.15). Datele noastre obținute pe primul lot de 204 familii din România au arătat o tendință de transmitere crescută a alelei -49 G
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
comparație, transmiterea alelei -49G la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost de 52,94% (pTDT = 0,29) (fig. 10.15). Datele noastre obținute pe primul lot de 204 familii din România au arătat o tendință de transmitere crescută a alelei -49 G a genei CTLA4 la probanzii diabetici, asocierea fiind totuși nesemnificativă statistic pe lotul studiat. Totuși, repetarea aceluiași procent de transmitere pe un lot mai mare de familii DZ tip 1 din România ar fi crescut semnificativitatea statistică, sugerând
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
la probanzii diabetici, asocierea fiind totuși nesemnificativă statistic pe lotul studiat. Totuși, repetarea aceluiași procent de transmitere pe un lot mai mare de familii DZ tip 1 din România ar fi crescut semnificativitatea statistică, sugerând o posibilă asociere a acestei alele cu DZ tip 1 pentru populația românească. Rolul polimorfismelor CTLA4 în susceptibilitatea pentru DZ tip 1 pentru populația din România a fost reconfirmat pe cel de-al doilea lot de familii românești. Astfel, analiza combinată a celor 423 de familii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
CTLA4 pe familiile DZ tip 1 din România, coroborate cu cele obținute pe alte populații caucaziene, sugerează o contribuție redusă a IDDM12 la susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 și care probabil nu se manifestă decât în contextul prezenței unor alele diabetogene la nivelul altor loci asociați bolii. 10.5. GENA RECEPTORULUI VITAMINEI D, CROMOZOMUL 12q12-14 După cum am arătat, Vitamina D (1,25 Dihidroxi D3 = calcitriol) are numeroase efecte imunomodulatorii, incluzând inhibarea activării limfocitelor și monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]