17,219 matches
-
pe care pașii noștri/nu s-au intersectat nicicând. / Iubesc orașul acesta străin / cu vitrinele lui strălucitoare,/în fața cărora nu ne-am oprit împreună/alegând ceva... nu contează ce. / Iubesc orașul acesta străin și atât de pestriț,/în care toți aleargă grăbiți,/în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, / în care se stă cu zecile de minute la stop, / în care imense clădiri de sticlă / se amestecă de-a valma / cu cele purtând în ele parfum de serenade. / Iubesc acest oraș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița mea. Ți-am spus, câteodată am senzația că nu îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sau altul - să nu ne acceptăm așa cum suntem. Dacă există un ideal de atins, cum să te simți în largul tău cu tine însuți, așa cum ești, de fapt? Nimeni și nimic nu este perfect în lumea asta. Deși, evident, toți aleargă fără oprire, încercând să-și îmbrățișeze idealul. Cu ce ne alegem, în fond? Cu ceva timp risipit, pierzând, deseori, lucruri cu adevărat importante. Îmi amintesc... odată, într-o discuție, un prieten m-a apostrofat, în glumă: „Așa ești tu, neclară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe care pașii noștri nu s-au intersectat nicicând. Iubesc orașul acesta străin cu vitrinele lui strălucitoare, în fața cărora nu ne-am oprit împreună alegând ceva... nu contează ce. Iubesc orașul acesta străin și atât de pestriț, în care toți aleargă grăbiți, în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, în care se stă cu zecile de minute la stop, în care imense clădiri de sticlă se amestecă de-a valma cu cele purtând în ele parfum de serenade. Iubesc acest oraș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
covorul verde al ierbii. A fost odată ...cum nu va mai fi... FLASH 28 (Different is beautiful) Se vede? Din afară? Sunt convinsă. În fața lumii mă simt, de cele mai multe ori, mai transparentă decât o fereastră proaspăt spălată. E verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și prin inimă. Nu e nebun. Eu știu că dacă doar întind mâna și îi mângâi coama mă ascultă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Sunt convinsă. În fața lumii mă simt, de cele mai multe ori, mai transparentă decât o fereastră proaspăt spălată. E verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și prin inimă. Nu e nebun. Eu știu că dacă doar întind mâna și îi mângâi coama mă ascultă. Mă privește cu ochii lui blânzi. Parcă mi-ar spune: lasă-mă să ies. Din gânduri. Îți promit că totul va
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un zâmbet. Astăzi cui i-ai zâmbit, l-am întrebat. M-a privit. Mirat și confuz. Și a plecat mai departe, bombănind. „Asta visează, cu ochii deschiși, cai verzi pe pereți.” Da... E un cal verde. Frumos. Și blând. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Nu vreau să-l ucid! Nu pot. P.S. Daca n-ați înțeles Calul Verde e doar un gând ce nu-mi dă pace. Și o speranță: că lumea ar putea fi... Altfel. FLASH 29
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit unul după el și încă altul și tot așa. Rușii au început să tragă cu puștile automate după fugari. Când a văzut că fuge primul după el, Petrache a alergat și mai tare, când a văzut că se apropie de el, depăna din picioare cât îl țineau puterile, căci el credea că ceilalți vor să-l prindă pe el. Așa a scăpat de nu a ajuns în lagărul rusesc. A
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
moșneagul Costache Dău, care, din motive greu de înțeles, l-a luat la bătaie pe fiul cel mai mare al lui Lucache, pe Petru, de doar nouă ani, care se afla în spatele grădinii. Lucache a auzit țipătul lui Petru, a alergat să vadă ce se întâmplă și mare a fost surpriza când l-a văzut pe vecinul său peste fiul lui, cum îl fărâma. A uitat de credința lui, a uitat de toate și, ca un leu turbat, s a năpustit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sens sau nu. Nu pot ști de unul singur. Când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu operează la mine. Întâmplările au alergat peste mine, dar n-au reușit să mă nimicească. Asta m a dus cu gândul la Dumnezeu, care e situat deasupra întâmplărilor vieții mele. Eu am fost asemănat cu Socrate. Atât el cât și eu, în actele căutării, căutăm la
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sigură că este el, mergem mai departe sugerase mama, Încetinind alergarea. Totuși portiera se deschisese și din mașină ieșise băiatul cu tricoul alb de la barieră. Încerca să-i atragă atenția fetei că el Își ținuse promisiunea. Hei ! Scufița Roșie ! Unde alergi așa? Silviu Bărbulescu se apropiase de Andreea și de mama acesteia, salutând stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse apariția și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acel moment văd o patrulă cu doi polițiști pe partea cealaltă a autostrăzii. Ce să fac? Strig tare și repetat. Nu mă aud, nu mă văd. Erau aplecați pe capota mașinii. Mă uit pe banda noastră, calculez fulgerător distanța și alerg până la bara de separație a benzilor de mers. Strig din nou cu mâinile la gură. Mașinile zboară pe lângă mine. Eu stau lipită de bară și strig după ajutor. În sfârșit mă văd și mă aud. Îmi fac semne să mă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mari, tufe de zmeură și coacăze pe lângă gard. Sigur că are și alte straturi: ceapă, pătrunjel, usturoi... Lucy și Shelley sunt în vizită la bunica și grozav le mai place prin grădină. Se joacă toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
am auzit prima dată această poveste, eram copil de 12 ani și îmi imaginam cum o să mă duc și o s-o caut, și o să am brățări, inele, coronițe de prințesă. Frumoase planuri, dar acum am alte vise. Nu doresc să alerg după o fantomă a trecutului, care poate nici nu există, ci voi merge pe drumul asfaltat gata, care duce spre succes. Și fiecare dintre noi va simți câtă învățătură va primi de la o conversație cu o persoană, care a trecut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
moare doar atunci când ea face să se nască o nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un alt vas. Pare simplu... Domnul R. constată că mintea sa „aleargă” neostoită în căutarea unor explicații care să-l „împace cu situația”. Oare chiar nu „s-a împăcat”? Încearcă o evaluare „la rece”. În continuare, face lungi popasuri în orașul Teodorei, și nu doar pentru a „rezolva” diferite treburi personale: colaborări
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă iluzia că zboară, exact ca odinioară. Clara a rămas pe loc și-l privește încântată, profilat pe zare ca un uriaș executând un joc ciudat, venind de nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întrebă ironic Ilinca, privindu-l dintr-o parte. Uite, de pildă aici. Și înfipse cazmaua într-o movilă care se contura în apropierea unui zid. Însemnați locul! porunci Vlad. Bărzăunul, care nu se prea amesteca în vorbele celor mai mari, alergă numaidecît să facă rost de vreascuri, ca să poată însemna porțiunile de teren propuse pentru săpături. În scurt timp se și stabiliseră trei locuri. Se împărțiră, la propunerea lui Vlad, în două echipe a cîte doi inși, urmînd ca echipa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bre, cu voi? se auzi întrebarea autoritară a lui Vlad. Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca un mare nedreptățit. Și, la urma urmei, ce vină avea oare Napoleon? Dar, de, judecătorii l-au găsit, după cum ați văzut, extrem de vinovat, chiar numai și pentru faptul de a fi alergat un ied! Au vrut din nou să-l alunge. Napoleon însă n-a mai plecat... Era sătul de singurătate... Așa că s-a întins jos, scheunînd și dînd prietenos din coadă, ca și cum ar fi vrut să spună că el n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puternic, făcu niște ochi ca de buhă și porni aprig spre Matei. Acesta stătea încremenit lîngă casetofon și nu mai știa ce să creadă. În fața unei astfel de situații, Bărzăunul se consideră un om pierdut și o zbughi pe ușă. Alergă puțin pe șosea, apoi, temîndu-se că astfel îl pot prinde mai ușor urmăritorii dacă-i dau de urmă, sări într-o grădină, de-acolo în alta, era cît pe ce să-l muște un cîine, dar nu se opri decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]