1,290 matches
-
încep deci viața mea nouă printr-o luptă împotriva mea de alt ordin, care implica noi suferinți, dar preferabile. Și apoi, această luptă putea fi de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci, dacă ești gelos, brodezi pe această vorbă și te chinui. De la Ioana eram deprins să-mi vie amenințările cele mai teribile. Mă înștiința deseori că se va da altuia. Nu trăgeam concluzii definitive, căci o clipă după aceea se alipea ca cea mai îndrăgostită dintre fete și despre exploziile ei de mai înainte spunea: "Cum poți să le iai în serios? Mi-era ciudă în clipa aceea pe tine!". Se contrazicea mereu, căci depindea de cum îi apărusem în ultima clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în stare de orice nebunie i-aș cere, mă torturează remușcările și găsesc că n-a avut noroc. Și deoarece îmi pun atâtea întrebări, este un motiv suficient să mă conving că dragostea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acum! - În nici un caz n-a fost o bucurie! (Am simțit ochii Ioanei cătîn-du-mă prin noapte, să ghicească ce gândesc. M-am simțit obligat să spun:) A fost totuși singura posibilitate de a suporta viața! - Cred că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu vom pierde trenul, căci mai avem la dispoziție tot timpul necesar. Lăsăm pe șofer să conducă în voia lui, și eu mă alipesc de Ioana. Ioana, pe care a obosit-o enervarea plecării, se odihnește, a închis ochii, doarme pe jumătate. În poziția aceasta, rezemată de umărul meu, e fermecătoare. O fericire imensă mă invadează și vorbesc Ioanei, însă numai cu ochii, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic din muzeu de-atunci încolo. I-am abandonat pe soții Pop - care ținuseră să intre într-o grotă pictată cu nenu mărate trupuri de egipteni rânduite geometric - și m-am alipit grupului de copii. Am fost copil în mijlocul Întâlnire la Torino 115 lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sânii își deschid porțile și-a lăsat pielea pe clapele ninse tremură jumătate în rod jumătate fecioară nimic nu e mai târziu ca târziul în deșert numai un fir de iarbă înțelege dincolo de sămânță colind îmbrăcat uite-mă cum îți alipesc luna de buzunar nimic nu zâmbește mai larg ca inima ta e ca atunci când împodobesc bradul și îți beau săruturile îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt mai departe de singurătate știi cum e să ai o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și până când trebuie să-l găsiți? întrebă Getta 2. — Până nu-și stabilește o nouă orbită, răspunse Felix. Dacă apucă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
joacă: "Cum fac, fă Netuțo, plimba-ți-aș cățelul, să am grijă de bujiile tale?..." Știu și eu?!" râde putoarea. Și, când râde, simți cum ți se joacă cârcelul cu dinții pe beregățile inimii. Dacă ești așa îngrijorat... Ține privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie. O zi, o oră, un an... Dar când vezi că se ridică transperanta numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât oricare statuie grecească, pentru a o îndrăgi și mai adânc, și nu puteai s-o refuzi. El, când îl arestuiseră, ajunsese cam în faza aia cu pețitul, în care îi făcuse rost și de șolduri, muncise din greu, îi alipise la fix niște șolduri fără cusur și tocmai acum, când nu îi mai lipsea decât o biată și perfectă pereche de picioare, mai rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pâslari, în fundul gol, halat și cipilică pe cap. Săturîndu-se să mai stea cu bătaia și cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăcem dracului, să nu mai tot urlăm ca niște disperați... Pe întreg parcursul cât ăștialalți lansau apeluri despre ceea ce să înterprindem noi cu viețile noastre, domnul Anghel Raicopol, de la stația lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, făcând remarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Și, în final, rugîndu-i pe cei de la Dispecerat să ne dea pace, să nu ne mai sperie, pentru că absolut toți cei care ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisem a fi niște naturi exagerat de sensibile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aspiră cu patimă să se simtă superioară semenilor săi. Danemarca și Suedia, care serveau democrațiilor europene drept model pe calea egalizării economice, au dat deopotrivă exemplul libertății sexuale. În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii și funcționarii - sau, mai precis, printre copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și cotropirile păgâne ; că în 1774 prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de a sila alipită la Coroana Habsb urgilor ; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții cauta să-i înstrăineze firea și să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui „Testament care îi dezvăluie fățărnicia, viclenia dar și cruzimea devin emblematiceʺ pentru „Mama Rusiaʺ, în ce o privește pe Doamna Sa Ecaterina I, cea care l-a însoțit în 1711 ca să-l „îmbrobodeascăʺ pe Dimitrie Cantemir și să-și alipească Moldova, atât de „eroicʺ s-a purtat în împrejurările timpului, încât vizirul turc care „i-a răpus soțulʺ i-a luat nu numai briliantele, aurul și argintăria pe care le etala dar și trupul, ea culcându-se cu învingătorul iar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Danemarca, dar de 17,64 ori mai mare decât Luxemburg, cu o populație în majoritate (86,7 %) r omâni, este și a rămas de atunci „o vale a lacrimilor sau o vale a plângeriiʺ - scrie Iachim. După ce Basarabia a fost alipită la Rusia, pe teritoriul moldovenesc, adevărată gură de rai, spune el, au venit să o colonizeze puhoaie de ruși și ucranieni (p.85). Pe aceste locuri desfătate slavii veneau fără nici un fel de constrângere din partea țarului moscovit... Cu toate acestea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O fetiță dintr-a treia Ce o cheamă Ștefania, Cu puterea gândului A simțit durerea lui. Ea ușor s-a alipit, Pătrunsă de-același dor Și discret i-a oferit Steagul Țării Tricolor. Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania Steagul nostru românesc, Pentru gest îi mulțumesc. Ștefanie, Ștefanie, Tu ești o bijuterie, Pentru cei ce te iubesc Și cu drag
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în care au murit și suferit, au născut prunci și au întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor se întâmplă cu adevărat o firească integrare a noului pe vechea tulpină. Poetul este treaz la acest natural pelerinaj al celor mulți care nu
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
care l-ați cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi. 14. Dacă vă veți teme de Domnul, dacă-I veți sluji, dacă veți asculta de glasul Lui, și dacă nu vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, vă veți alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît și împăratul care domnește peste voi. 15. Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului, și vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în mînă capul Filisteanului. 58. Saul i-a zis: "Al cui fiu ești, tinere?" Și David a răspuns: "Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul." $18 1. David sfîrșise de vorbit cu Saul. Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. 2. În aceeași zi, Saul a oprit pe David, și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3. Ionatan a făcut legămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
imposibil să se mai Înțeleagă cineva cu mine, deveneam de nerecunoscut, pândind o după-amiază când mama nu era acasă. Ea nu m-a lăsat niciodată să mă duc la Olt, nici după ce știa că ajunsesem un excelent Înotător. Atunci, mă alipeam unui grup numeros de băieți mai mari sau mai mici, care mergeau În fiecare zi să se scalde, pentru ei acest lucru fiind ceva banal, ca mâncatul la prânz și somnul seara. Probabil că numai eu simțeam acel frison de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunitate la alta, din om în om, prin preoți ori predicatori locali, rămași anonimi. Impulsul și potențarea creștinismului au venit direct din sudul Dunării, prin contactul cu populația creștină și prin misionari ai episcopiilor sud-dunărene. Mai ales Oltenia și Banatul, alipite la Imperiu sub Constantin și Justinian, au constituit zone puternice de impuls și sprijin pentru creștinii din nordul Dunării. Creștinismul românesc nu poate fi asociat cu numele unui mare misionar sau predicator, care să fi contribuit la convertirea generală a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]