2,520 matches
-
se poate împotrivi Avatarurilor unui sentiment, colorat stănescian, într-un ciclu întreg, în portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată,/ din mijlocul literelor", un remediu viabil în fața atacurilor repetate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
domina obsesia thanaticului, pe de alta, conștiința inutilității oricărei tentative de a înlătura măștile și celelalte forme de deghizare a adevăratei interiorități. În fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc, poeții-mânuitori abili ai măștilor, dar și potențiali vraci, mântuitori ai iluziilor astfel întreținute sunt invocați tocmai pentru a justifica preferința pentru o atare formă a alterității interioare: "Dumnezeul măștilor și al iluziilor/ dansează./ Pare un demon care și-a uitat/ vorbele și puterea./ La miezul nopții, el își înghite/ umbra, tânguirea,/ se duce în fața pietrei/ și își sărută chipul./ O, scris ți-e numele pe fruntea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
București, 2010). În acest caz, centripetismul tematic al celor 33 de poezii incluse în volum este indubitabil: de această dată, Carmelia Leonte optează exclusiv pentru lirica religioasă, convertindu-și de fiecare dată spațiul poematic într-un spațiu al întâlnirii cu alteritatea radicală, cea divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răsplată într-un mod minunat". Tentația de a descoperi o falie necesară în regimul normalității, în realul perceput drept contondent, așadar agresiv pare, de cele mai multe ori, grefată pe o marcată conștiință a diferenței față de exterioritate, când nu presupune chiar conștiința alterității interioare. Prima ipoteză ar explica impulsul metamorfotic pe care ontos-ul îl manifestă imediat ce i se impune raportarea la ceilalți, așa cum se întâmplă într-un text precum Cum până la urmă alung bursucii: "mai întâi fac un semn oarecare/ spun ceva dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mărul mușcat, unde va fi asociată dramei cunoașterii ("frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde sunt asociate erosului și, în genere, comunicării cu alteritatea ("sub pomul vieții unde-am stat/ cuvintele nerostite/ culeg fructele coapte/ și le oferă cititorilor/ în stele/ primind în schimb/ vești/ despre tine"). În următoarele volume de versuri, fără să renunțe la niciun crâmpei din produsul dicteului semiautomat căruia i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mai mult decât atât, în fiecare dintre cărțile Mariei Mănucă există cel puțin câte o artă poetică articulată pe principiul complementarității dintre cele două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat zeii./ Cineva jubilează în lumina împlinirii./ Altcineva cunoaște tristețea îndoielii./ Cineva a venit pentru tunica albastră./ Altcineva ridică o cupă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exclusiv de dramele identitare dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în epifanie. Și în Alergarea copacului roșu (Editura Junimea, Iași, 1985), climatul poetic favorizează revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de aur ale durerii", până se transformă în cuvinte "care există și luminează întunericul", se entuziasmează de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie, ce îl locuiește în timpul actului scriptural etc. Întregi, obsesiile subsecvente temei creației (mâna scriitoare, manuscrisul taumaturgic, logosul mundifer, semnele scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers". Desigur că autorul însuși problematizează raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul necesar ceremonialurilor inițiatice, se desfășoară într-un decor pe măsură, între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mine însumi" (După lungi hăituieli, în Ce mai aștept). De altfel, poezia lui Dorin Popa dă încă de la început senzația unei indisolubile scindări, pe care o captează în forme impetuoase. Din moment ce se construiește, mereu, ca o formă de recunoaștere a alterității interioare, directețea uzuală a confesiunii nu înseamnă și refuz al spectacularului. Căci, între tumultul dubiului (fertil doar estetic!) pe care îl împinge uneori aproape de limita suportabilității și armonia perfect clară a izbăvirii, de care oricum penitentul nu este sigur, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de maculare, îndoiala
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi individualizată și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al infernului indiscutabil nu caută altceva decât mijlocul de a se defini. Și în poezia lui Ioanid Romanescu funcționează celebra propoziție a lui Martin Buber, după care omul accede la Eu prin Tu. Perceperea și relaționarea cu Celălalt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de solitar mulțumit de propria-i condiție nu este însă, cum s-a spus, pluralitatea vocilor femeii, histrionismul celei oarecum egale cu bărbatul. E adevărat că poetul invocă multiplele fațete ale alterității feminine: de la "mama uriașă", în brațele căreia doarme o lume întreagă, la nevasta "cu picioare infinite", așteptându-și soțul, "vorba lui Joyce, ca o iapă de Pomerania", obligatoriu... "trăpoasă". Un inventar de-a dreptul impudic al partenerelor pe care, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ierbii/ lovită cu pietre// îmi duc umbra bolnavă de rău/ de aer/ de vântul plin de pulberea zilei/ de pulberea nopții/ bolnavă de gol". Tot pe ideea de sfâșiere, de ruptură permanentă dintr-un sine căruia nu îi este străină alteritatea interioară, perceperea străinului ostil ce încearcă evadarea dintr-un sine multiplu, dar egal zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o percepție extrem de vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]