2,639 matches
-
straturile ontologice ale acesteia. Bunăoară, relația osmotică dintre identitate și alteritate este aceea care face să irupă la un moment dat, în atitudinile comportamentului uman, spiritul polemic, figura acestuia din urmă profilându-se dinspre fondul magmatic al ființei umane, un aluat tensionat și conflictual care-i structurează natura intrinsecă. (O disciplină ca etologia a vorbit de altfel, cu decenii în urmă, despre agresivitatea specifică eului nostru.) Așa încât pentru Minodora Sălcudean spiritul polemic, esențialmente conflictual, e văzut ca un loc geometric al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de A.C. Cuza), subiectivizată prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se rezumă în a hotărî că ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Scandinavia: mâncare fadă, ziduri albe, trupuri fără miros, carne fiartă. Jean Clair a reperat clar în acest spațiu moralist interdicția de a culege ciuperci sălbatice, mai ales faloide, și respingerea fermentării. El discerne o legătură între folosirea drojdiilor naturale în aluat și pîine, comună Italiei și Germaniei de Sud catolice, și actuala recrudescență în aceste țări a tradițiilor figurative 31. Să extindem discuția. Barocul își are rădăcina în vița-de-vie și grâu, adică în perimetrul mediteranean. Așa cum conciliul de la Calcedonia conduce la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oamenilor de supranatural? Grecii erau mândri pe bună dreptate de vasele, statuile, decorațiunile lor murale, prin care se distingeau de barbari, ale căror culturi erau lipsite de figuri umane. Perșii nu știau, sărmanii, că zeii și oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar s-au văzut creaturi mai voit antiestetice decât grecii, a căror
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
alte cuvinte vechi grecești care s-au transmis românei prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
există numai dialectal, în vecinătatea graiurilor românești, ceea ce conduce la concluzia că cir este în ucraineană un împrumut din română, și nu invers. De altfel, ucraineana a împrumutat din română și alți termeni care țin de prepararea mămăligii(balmus,mamaliga). aluat și turtă Rom. aluat, cuvânt care există și în dialectele sud-dunărene, are sensurile „pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri; cocă“ și „bucată din această pastă folosită ca plămădeală“. Cuvântul românesc provine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vecinătatea graiurilor românești, ceea ce conduce la concluzia că cir este în ucraineană un împrumut din română, și nu invers. De altfel, ucraineana a împrumutat din română și alți termeni care țin de prepararea mămăligii(balmus,mamaliga). aluat și turtă Rom. aluat, cuvânt care există și în dialectele sud-dunărene, are sensurile „pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri; cocă“ și „bucată din această pastă folosită ca plămădeală“. Cuvântul românesc provine din lat. *allevatum (< lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dobândise de timpuriu și sensul de „a fermenta“, pe care îl găsim în aproape toate limbile romanice, unde derivatele sale au sensul de „drojdie“: fr. levain și levure, sp. leudo. Cuvântul turtă, care înseamnă „pâine rotundă și turtită, făcută din aluat nedospit“, este moștenit din lat. torta [panis] „pâine rotundă“, expresie atestată în Vulgata (prima traducere completă și oficială a Bibliei, făcută în secolele 4-5). La baza cuvântului românesc stă varianta populară turta a cuvântului latinesc, care a evoluat și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt necunoscut în Transilvania, este împrumutat din ngr. scordaliá. Cuvinte de origine franceză Cu preparate franțuzești se poate compune un meniu (< fr. menu) de la antreu (< fr. entrée) până la desert (< fr. dessert). Se poate începe cu un volovan „preparat culinar din aluat franțuzesc umplut cu carne, pește sau ciuperci“; cuvântul nu figurează în DEX, dar apare într-un Dicționar român-german al lui Alexi (1908), în MDA (2003) și în DLR (2005). Etimonul său este fr. vol-au-vent, compus din voler „a zbura“ și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
carne, pește sau ciuperci“; cuvântul nu figurează în DEX, dar apare într-un Dicționar român-german al lui Alexi (1908), în MDA (2003) și în DLR (2005). Etimonul său este fr. vol-au-vent, compus din voler „a zbura“ și vent „vânt“, din cauză că aluatul franțuzesc este o pastă ușoară, bătută. Se pare că și în Franța este un produs târziu, din secolul 19 (cuvântul este atestat la 1817). Felul de bază poate fi un preparat din carne pane (cuvânt scris pané în DEX) a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în franceză de la pain „pâine“. Alt fel de a pregăti carnea este rulada „mâncare de carne tocată și rulată, care se coace la cuptor“. Cuvântul apare la începutul secolului 19, inițial cu sensul de „preparat dulce dintr-o foaie de aluat“. Ambele sensuri există în fr. roulade, cuvânt vechi în franceză (secolul 16), derivat de la verbul rouler „a învârti“. Ca garnitură la ambele preparate din carne se poate mânca un sote (scris soté în DEX), adică un fel de mâncare care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fr. sauté, participiul verbului sauter care are și sensul „a frige la foc iute“. La sfârșitul mesei, se pot oferi diverse preparate dulci. Brioșa este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă dialectală a verbului broyer „a frământa o pastă cu un sucitor“). Se poate lua și un profiterol, care este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la rândul lui, împrumutat din latina naturaliștilor, în care termenul placenta din latina clasică a căpătat sensul de „placentă“ datorită asemănării cu o prăjitură plată. Colac „un fel de pâine, în formă de inel, împletită din mai multe straturi de aluat“ este un cuvânt de origine slavă, derivat de la kolo „roată“. Noi l-am luat de la slavii din sud (bg., sb. kolač), la fel ca albaneza, turca, maghiara, friulana și germana austriacă. Rezultatul normal, la singular, a fost colaci, cu pluralul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-a întâmplat și în cazul lui copaci, a cărui formă actuală de singular, copac, este refăcută după forma de plural). Forma de singular colac a fost reîmprumutată de bulgară, ca și de turcă și maghiară. Cozonac „prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și alte ingrediente“ este un cuvânt înregistrat abia în Dicționarul francez-român al lui Pontbriant, deci la sfârșitul secolului 19. Etimologia sa nu este clară; probabil are la bază gr. kosonaki, derivat de la kosóna
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în afară de pâine, bineînțeles, unei game foarte diverse de plăcinte (din latinescul placenta, păstrat cu acest sens numai în română), care „se fac pe la lăsaturile de sec, cum și în alte prilejuri“ (M. Lupescu); adică rar, așa cum precizează și Elena Niculiță-Voronca: „aluaturile se fac numai la zile mari, la sărbători...“, căci proverbul spune „e lesne a zice plăcinte, dar câte-ți trebuie ca să le faci!“ Plăcinte „cu poalele-n brâu“, „scuturate“, „vărzări“ etc... Toate sunt considerate de către Radu Anton Roman importuri gastronomice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care le-am moștenit de la romani. Nici romanii nu s-ar putea lăuda cu brevetul de inventatori ai plăcintei, din moment ce vechii egipteni puneau la cuptor un amestec de miere și nuci învelit în cocă; Grecia antică a adus lumii primul aluat în sens modern, adică sub formă de foaie de plăcintă, în care se coceau diferite fripturi de carne. Când romanii au ocupat Grecia, au cucerit și plăcintele grecești, pe care au început să le facă folosind umpluturi din ce în ce mai diverse: pește
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
umplută, iar în jurul ei se aranjează sarmalele. Deasupra se plasează cârnații. Se presară piperul, se acoperă totul cu foi de varză și se toarnă câteva pahare de apă fierbinte și trei de vin. Se pune capacul și se sigilează cu aluat. Se pune mâncarea în cuptorul dinainte încins și se coace timp de 4 ore. Cârnatul folosit în mod tradițional în această rețetă este karvavitza, un fel de sângerete. 1 kg carne de porc tocată 300 g costiță de porc 1
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
strămoașa tuturor plăcintelor de pe bătrânul nostru continent. Se înmoaie crupele în apă și se lasă o oră. Apoi se storc bine, se toarnă într-un castron curat și se frământă cu mâna; se adaugă treptat 2 kg de făină. Din aluatul rezultat se modelează tracta (plăcintele) și se așază într-un coș, la uscat. Când sunt uscate, li se dau forme plate, egale. Apoi, se șterge fiecare plăcintă (tractum) cu un șervet îmbibat în ulei. Între timp, se încinge în vatră
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
trei ori. Se scoate din apă câte o bucată de brânză, se stoarce bine în mână și se pune într-un castron. Se frământă îndelung. I se adaugă mierea și se amestecă bine, până se omogenizează. Se întinde foaia de aluat pe un fund de lemn presărat cu frunze de dafin unse cu ulei. Se formează plăcinta după cum urmează: pe foaia de aluat se așază un prim 1 kg făină de grâu pentru foile externe 1 kg făină și 1 kg
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Se frământă îndelung. I se adaugă mierea și se amestecă bine, până se omogenizează. Se întinde foaia de aluat pe un fund de lemn presărat cu frunze de dafin unse cu ulei. Se formează plăcinta după cum urmează: pe foaia de aluat se așază un prim 1 kg făină de grâu pentru foile externe 1 kg făină și 1 kg crupe pentru tracta (plăcinte) 2 kg brânză proaspătă de oaie frunze de dafin ulei de măsline 200 g miere 200 ml must
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
strat de tracta, care se acoperă cu amestecul de brânză din castron; urmează un alt strat de „tracta“, apoi unul de brânză. Deasupra se așază o singură tracta, întinsă la dimensiunea necesară, apoi se acoperă cu a doua foaie de aluat. Se pune plăcinta în vatră, se acoperă cu un capac din lut, peste care se pune jar. Placenta trebuie să se coacă încet și să fie pătrunsă uniform. Se descoperă de două, trei ori, pentru a se verifica. Când e
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lemne de foc, pe care l-a închiriat [s.n.] cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea unui aluat care dospește luând proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rienacker mi se păru obosit și nervos când l-am sunat. — Sper că ai vreo informație, băgăciosule, Îmi zise el, căci răbdarea lui Hermann cel Gras e pe ducă, a mai rămas din ea la fel de multă cât gem este În aluatul simplu al unui brutar evreu. Așa că dacă ăsta e doar un telefon de curtoazie, s-ar putea să mă simt obligat să vin În vizită la tine cu niște rahați de câine pe talpa Încălțărilor. — Ce-ai pățit, Rienacker, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre stele, mânjită de focul stelar, și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viață de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]