2,101 matches
-
spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe cărare, mușcând glezna calului” (Gen. 49,17). Și cine este acest șarpe, dacă nu amăgitorul de la începutul lumii, de care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de durere; își vor lovi fața și își vor smulge perii capului; își vor sfâșia obrajii cu unghiile și vor spune: „Ce nenorocire și ce tristețe! Ce legământ mincinos am făcut? Ce dezamăgire uriașă! Cum a reușit mincinosul să ne amăgească? Cum de l‑am urmat noi? Cum ne‑am lăsat prinși în plasa lui? Cum de am căzut în mreaja lui cea murdară? Cum oare nu am înțeles Scripturile, deși le‑am auzit?”. Într‑adevăr, cei lipiți de lucrurile pieritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost capabili să‑l recunoască pe adevăratul Cristos și care se vor lăsa amăgiți de adversarul său. Într‑adevăr, explică el corespondentei sale, dacă Dumnezeu a îngăduit să existe un Anticrist la sfârșitul lumii, „este din pricina iudeilor”: „Celor care nu au primit iubirea și adevărul, mântuirea prin Cristos, Dumnezeu le trimite nu un lucrător
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin ei pe toți care iubesc credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii” (2Tes. 2,3). Apoi, el arată și pieirea acestuia: „Domnul Isus”, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceștia, spune el, nu vin de la Duhul -, chiar și dacă ar născoci și ar transmite o epistolă ca venind din partea lui sau dacă ar susține că le‑au fost încredințate acestea pe cale nescrisă. Apoi, el [scrie] scurt: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip” (2Tes. 2,3), respingând, în felul acesta toate formele de amăgire. El dezvăluie apoi [cititorilor săi], și prin aceștia, nouă tuturor semnul cel mare al parusiei Domnului: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la pierzare. Într‑adevăr, ucigașul oamenilor imită întruparea Domnului și Mântuitorului nostru. Și așa cum Acesta, asumându‑și natura umană, lucrează mântuirea noastră, tot așa acela, după ce va alege pe cineva care să poată primi întreaga sa energie, va încerca să amăgească, prin el, pe toți ceilalți oameni, autoproclamându‑se Cristos și Dumnezeu și demonstrând caracterul mincinos al pretinșilor dumnezei, el, care odinioară susținea minciuna cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și cum i‑a convins pe oameni, prin idolii cei făcuți de mână, să îi aducă un cult divin, tot astfel, în zilele acelea, va îndrăzni să‑și atribuie numele Domnului nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem așa, „toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori prin câteva minuni mincinoase. În Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem așa, „toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori prin câteva minuni mincinoase. În Vechiul Testament, mulți profeți au vestit aceasta în chip ascuns. Cu mult mai clar și mai pe larg a profețit dumnezeiescul Daniel. Am dezbătut deja acest subiect - dacă cineva dorește să‑și lămurească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vestit o foarte apropiată parusie a Domnului. El nu se referă doar la rătăcirea prin cuvinte și scrieri, ci și la ceea ce se credea a fi o „previziune profetică”, întrucât a spus: „nici de vreun duh”, adăugând: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic, prin imitarea figurii lui Cristos. Procesul va atinge punctul culminant în tratatul lui Hipolit, în care adversarul eshatologic apare ca dublul perfect al lui Cristos, un dublu în sens contrar. Puterea de a face minuni și puterea de a amăgi (înșelătoria) sunt două dintre principalele trăsături caracteristice pseudoprofeților (în legătură cu aceasta vezi Meeks, The Prophet‑King, pp. 47‑55). Falsul profet încearcă să compenseze lipsa inspirației divine autentice, prin viclenie (simulează capacitatea de a face semne și minuni). Acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți banii și o părăsi”408. Opinia lui Iorga reproducea părerea contemporanilor, al căror purtător de cuvânt fusese, cu două secole mai înainte, Ion Neculce: „Care mai pe urmă au vinit și mai la mare osândă și ocară, c-au amăgit-o un grec, de s-au măritat după dănsul. Având è doi ficiori și patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult bătrână decât tânără. Și după ce-au mărsu dup-acel grec, au amăgit-o de-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
c-au amăgit-o un grec, de s-au măritat după dănsul. Având è doi ficiori și patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult bătrână decât tânără. Și după ce-au mărsu dup-acel grec, au amăgit-o de-au luat bani și odoară câte-a mai avut de-au dat turcilor de l-au pus beiu la Mana. Și au mai sedzut vro săptămână cu dânsa, păn’ș-au făcut cheful, și s-au dus la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mi este permis?” se Întreabă I. Kant. Ori, a fi responsabil nu implică numai a fi conștient, ci și a gândi, sau mai exact a reflecta la acțiunile, la conduitele, la ideile și relațiile tale. Nu trebuie să te lași amăgit de aparențe, de iluzii, de sentimente, ci ești obligat să gândești permanent asupra acestora. Orice Încercare de a trece dincolo de limitele permise de normele morale este o violare a unor interdicții, a unor valori. Ori, aceasta este mai mult decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfidare care supraestimează un eu slab și labil. Aceasta te va Împiedica să vezi realitatea propriilor tale limite, deschizând calea exceselor, dincolo de orice fel de critică sau de grija evaluării consecințelor imediate sau târzii ale acțiunilor tale. Din acest moment, amăgit de aparentele succese, vei continua, epuizându-ți rapid resursele limitate, ceea ce se va duce la o stare de echilibru sufletesc și moral, care se va sfârși rapid printr-un eșec, la suferință sufletească și la desnădejde morală. Abia atunci vei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ai nevoi de curajul, pe care ți-l dă forța morală, de a Înfrunta și primi moartea cu seninătate. Bossuet susține că putem suporta și chiar Învinge moartea numai dacă vedem și Înțelegem slăbiciunile vieții. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de plăcerile vieții, Întrucât „mărirea este un vis, bucuria o eroare, tinerețea o floare care se scutură, iar sănătatea un nume Înșelător” (Bossuet, Oraison funèbre de Marie-Thérèse d’Autricheă. Plăcerile vieții, de care ne agățăm, sunt trecătoare și Înșelătoare, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate d-voastră știți ceea ce soțul meu Își propusese să Învețe, și că viața lui Honigberger nu va prezenta, pentru d-voastră, secrete”. Observațiile acestei fraze sunt importante nu numai pentru interiorul narațiunii, ci și pentru poziția naratorului, care-l amăgește pe cititor lăsând să se Înțeleagă că secretul este al lui Honigberger, nu al său, și că studiul religiilor și filosofiilor Indiei Îl anticipează și chiar Îi pregătește dezlegarea. Dar la sfârșit Eliade fie nu știe, fie, conform unei minime
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înțelegem ce reprezintă sau ce poate reprezenta strada S.: „Privii din nou caietul. Era Îngrozitor să mă despart acum, când Îl găsisem”. Nu e deloc ce-ar presupune cititorul: curiozitatea. Este o Întâlnire de mult sperată care nu se poate amăgi cu nici o așteptare, o urgență deplină și, tocmai așa, Începutul unei greșeli. Chiar dacă În acest moment naratorul, care poate citi textul român transliterat În caractere sanscrite, se poate considera Încă fără nici un risc cel așteptat- și cel care va descifra
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
neașteptat, aducând numeroase complicații narative pe care trebuie să le descifrăm, Zerlendi Își Îndrumă experiența pornind de la o altă interpretare a relatărilor lui Honigberger, comod de făcut În lipsa celor reale... Lui Eliade, Încă o dată, Îi este destul de simplu să-și amăgească cititorul fie prin ceea ce spune el, fie prin ceea ce citește inventând jurnalul lui Zerlendi: Honigberger nu poate fi redus la relatarea aproape „pozitivistă” a experiențelor yoghinice pe care i le-au transmis unii dintre prietenii săi de la Lahore sau la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel, / chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale / frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda / de toate cântecele neprihănite cu care-ai amăgit cetățile!” (Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va petrece /nu știu pământul
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic și baroc (Apocrife despre Emil Botta, I, 1983) și își
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
despre soartă; reapare Goreac ca persona (iluminat) și se încearcă o falsă intrigă de policier: descifrarea enigmei legate de caseta portocalie a Micului Nogai, între plictiseala de a găsi piatra filosofală, de a fi nemuritor și îndrăzneala celui ce se amăgește absurd cu „tentația unei clipe de glorie”. Și Memoria (1983), ca temă în conexiune cu „La anii treizeci...”, este o carte care îl reprezintă pregnant pe U. și pendulările lui între revelație și taină. Autorul reconstituie afectiv evenimente de după primul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
optimă de comunicare? Ce condiții trebuie îndeplinite? Condiția primordială care stă la baza unei comunicări eficiente este aceea de a avea inițiativa comunicării. Atunci când ascundem exprimarea sentimentelor noastre de frica unor posibile repercusiuni negative, ne facem un mare deserviciu, ne amăgim singuri. De aceea este necesar să avem curajul exprimării propriei atitudini vizavi de fapta petrecută, să ne asumăm responsabilitatea sentimentelor și dorințelor noastre. Dar, pentru a exista o comunicare eficientă între părinte și copil, este necesar ca nu doar părintele
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]