1,497 matches
-
2); bun (2); capriciu (2); căpșuni (2); a dori (2); gură (2); gustos (2); gusturi (2); pîine (2); preferință (2); satisfacție (2); sațietate (2); sete (2); sex (2); slănină (2); tort (2); vrea (2); abținere; act sexual; ademenire; ajutor; alimente; amăgire; ardoare; bani; borș de casă; bucate; bucurie; bunătate; bunuri; carne; carte; căpșune; cereale; ceva dulce; de ceva; cină; ciocolata; de ciocolată; cipsuri; cireșe; clătite; corp; cumpărături; curmal; desert; dietă; dor; doresc; dorință corporală; dragoste; de dulce; emoții; fantezie; femeie însărcinată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mîhnit (2); mînie (2); neînțelegere (2); nasul (2); negru (2); nemulțumire (2); ocară (2); om (2); răutăcios (2); soartă (2); soră (2); supărare (2); supărăcios (2); tensiune (2); tristă (2); urît (2); pe viață (2); agitat; agresiv; Alex; am!; amăgi; amăgire; amărî; amărît; amuza; atinge; bani; nu-i bine; bosumflici; a bucura; bucurie; cerul; cicăli; colegi; comenta; cor; fără cuget; Darius; depresie; deranj; deranjare; des; despărțire; deșertăciune; dezamăgit; deznădejde; dispreț; mai bine dormea; dușman; durea; pe ea; pe el; enervare; etichetă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu (2); obidă (2); oboseală (2); om (2); pe (2); plecare (2); prieten (2); prieteni (2); prostie (2); sesiune (2); suflet (2); supărat (2); temporară (2); urît (2); veșnică (2); pe viață (2); actual; Adi de la Vîlcea; Alex; alinare; amarnică; amăgire; amărît; amestec; angoasă; apărare; apăsare; apăsătoare; așteptare; azi; bani; bolnav; bosumflat; botos; calm; cazino; de ce?; certare; certat; certuri; chin; ciocolată; cîine; cînd; conflict; creativitate; cursuri; cuvînt; depărtare; deplină; depresii; deranj; prea des; desfătare; dezamăgit; deznădejde; dispoziție rea; rea dispoziție; dor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); dureros (2); examen (2); foarte (2); gînditor (2); indispoziție (2); neplăceri (2); nervos (2); niciodată (2); nu (2); persoană (2); pierdere (2); singuratic (2); slab (2); școală (2); uneori (2); veste (2); viață (2); accident; acum; adevărat; adînc; ajutor; amăgire; Ana; Andi; anotimp; apatic; apărare; a asculta; așa a fi; Bacovia; bătrîn; beat; blînd; bolnav; cartof; cățel; ceartă; fără chef; cîntec; compătimire; copac; copleșitor; crăcănat; curat; dar adevărat; de ducă; deces; demoralizat; depresie, luptă; depresiv; deprimare; despărțire; destin; deznădejde; dorință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); emoție (2); gînd (2); groasă (2); informații (2); mesager (2); necaz (2); nerăbdare (2); ceva nou (2); poveste (2); sfat (2); surprindere (2); suspans (2); tragedie (2); trist (2); vesel (2); vestit (2); -; academie; adevărată; a afla ceva; aflată; amăgire; amețită; amintire; anunțare; mult așteptată; așteptări; auz; blană; bombă; bucurii; buna; bunătate; care e bună; căldură; ce; ceva; cînepă; colindă; comunicare; corespondență; croșetă; culori; cunoștință; curios; da; departe; depărtare; entuziasm; entuziasmare; examen; extaz; facebook; familie; farsă; fericit; fîț; ghinion; glas
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
expusă În lucrarea La méthode (p. 123). Recurgerea la supoziția intuiției devine Într-o asemenea situație inevitabilă. Să amintim Încă o dată că Descartes ajunge la cunoașterea cogito-ului din afara unui silogism, În urma unei experiențe unice, fundamentale: „...că nu e decât o amăgire că am putea scăpa de ele (prejudecăți, erori - n.n.), de nu vom Începe să ne Îndoim, odată În viața noastră, de toate lucrurile În care vom găsi cea mai vagă bănuială”. Această acțiune presupune o căutare În care se angajează
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
bine, alteori rău despre lucrurile ce se Înfățișau simțurilor noastre, pe când nu aveam Încă deprinderea deplină a rațiunii, mai multe judecăți pripite ne Împiedicau să ajungem la cunoașterea adevărului și ne avertizau În acest fel că nu e decât o amăgire, că am putea scăpa de ele, de nu vom Începe să ne Îndoim, o dată În viața noastră, de toate lucrurile În care vom găsi cea mai vagă bănuială. §2. De asemenea, e util să considerăm false toate lucrurile de care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Prin muncă se formează „omul de ispravă”, cu „caracter bine definit”, iar „regula generală e aceasta: adevărata școală a unui om și chiar a unui neam este munca lui de toate zilele”. Învățământul fără muncă efectivă, credea savantul, „e o amăgire”, o „cădere” a individului. Regulile pe care trebuie să le urmeze educatorul în formarea tinerilor vor fi așezate, de aceea, sub semnul „muncii”. Din cele zece „regule cu privire la muncă” extragem: „muncește în adevăr”; „repetă munca până ce ajunge deprindere și caracter
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
celui care voia să fie altul. În altă parte, el e convins că adevărata sa identitate, netrucată, aparținuse exact tinereții. Abia după aceea a venit vârsta lipsei de credință, a inautenticității, a imposturii: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam cu o asemenea intensitate că îmi era literalmente teamă să nu sfârșesc ca întemeietor de religie... La Berlin, la München, am trăit extazuri frecventeă ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj” (II, 345). În fine, poate că în această balansare între angajare și abandon ar trebui să identificăm momentele unei metamorfoze, ale unei deveniri. Spune Cioran: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam cu o asemenea intensitate că îmi era literalmente teamă să nu sfârșesc ca întemeietor de religie... La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente Ă ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mascat, deopotrivă portret al umanității, Cioran denunță acid limitele gloriei: „Când sare-n ochi că gloria și fericirea sunt incompatibile, cum se face că atâția oameni aleargă după glorie? Din aceleași motive pentru care primul om a ales arborele cunoașterii, amăgirea, sclipiciul cunoașterii în locul adevăratei vieți. Falsa nemurire în locul celei adevărate, aparența în locul ființei. Omul e superficial și mizerabil, el vrea să lase urme vizibile și nu izbutește decât vânzolindu-se în fața semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu și, asemenea Lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
despre "omul rătăcit". Sursa dublă: Și ți-a vorbit și despre noi, ăștia, care ne-am rătăcit unul în viața celuilalt? Trimisul lui Dumnezeu: Nu-i vina lui Dumnezeu că ați căzut pradă rătăcirii..., că v-ați lăsat ademeniți de amăgiri..., că v-ați pierdut pe voi înșivă... Sursa dublă: Păi de aia sîntem aici..., să ne găsim... Trimisul lui Dumnezeu: (surprinzător de violent) Ați ajuns aici pentru că nu credeți în nimic... Nu credeți în Dumnezeu... și de aia nu credeți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oamenii în zi de sărbătoare la biserică ei se duc la cules alune și le sfarmă cu piatra, și-i păcat. Aluniță Alunelele-s semne de mare noroc, și de aceea să nu tai părul de pe ele, că pierzi norocul. Amăgire Să nu amăgești pe nimeni cînd vrei să dai cuiva de facere de bine, că plîng morții că-i amăgești pe ei. Amărăciune Cînd ți s-a scutura cînele ori mîța lîngă tine, ai să ai amă răciune, supărare. Amețeală
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
denigratoare, a izbutit să înșele până acum lumea. A reușit fiindcă aceasta se voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV, 44 (2 noiembrie 1990), p. 1, 5 STRATEGIA ECHILIBRULUI Un politolog atrăgea de curând atenția asupra componentei oculte, de tip masonic, a răsturnării produse în România la finele anului trecut 1. În alți termeni, tema a mai fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Pentru Nietzsche, absurdul este spațiul libertății: moartea divinității ne lasă într-un spațiu liber, unde să ne manifestăm voința noastră liberă, ne face supraoameni, capabili să ne inventăm sensuri. Pentru Cioran, un astfel de eroism are la bază o puternică amăgire, o iluzie romantică. Supraomul și Mitul Eternei Întoarceri sunt niște iluzii necesare vieții. Viața, pentru Cioran, are numai o valoare relativă și limitată, se justifică numai în umbră și în așteptarea morții. Viață este, in concepția lui Cioran și a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
piardă mințile decât să simtă o plăcere. Chipul lui Cioran nu are nimic senin, poate doar o nostalgie după frumusețea sfinților. Dacă lumea se face suportabila uneori pentru Cioran, le-o datorează efuziunilor mistice, care îl pot apropia de "o amăgire de absolut", însă, "când ai devenit incapabil să simți, nu zic o tranșă, dar măcar o umbră de tranșă, la ce bun să alergi după ale altora? Am trecut pe langă extaz, ba chiar l-am cunoscut (...), însă în felul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau să pier. Toți cei care pier sunt mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în scenă pe cel dintâi melancolic în personajul Belerofon spune Pascal Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai aveam nimic de învățat, mi-am părăsit studiile și m-am apucat să împărtășesc lumii întregi descoperirea mea cea mai nemaipomenită"9. Unică și ireductibila, moartea își arată puterea prin faptul că nu cunoaște înfrângerea, spune Cioran în Cartea amăgirilor, orice ar face omul, pentru că nimeni nu a înfrânt obsesia morții prin luciditate și cunoaștere. Nu există nici un argument împotriva ei, pentru că are de partea ei tocmai veșnicia, spune Cioran. Numai viață trebuie să găsească forme prin care să se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care reușește să le depășească scriind prima sa carte, Pe culmile disperării, altfel ar fi sfârșit prin a-și "pune capăt vieții"9. Neantul revelat adolescentului în Pe culmile disperării și combătut cu violența în presă și în Cartea amăgirilor va fi reluat, pentru că tânărul Cioran revine la starea de nefericit a anilor 1931-1932, ca exilat român la început, apoi ca scriitor francez ajuns la maturitate, după Précis de décomposition 10. Acest Cioran secret a coborât el de pe culmile disperării
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copil nu are la îndemână ieșirile histrionice ale adultului și asta se observă."36 Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor, spune, cu tristețe, Cioran, în Cartea amăgirilor. Dacă viața ar avea un singur argument în favoarea ei deslușit, de o evidență indiscutabila s-ar spulberă", spune Cioran în 194937. "Tristețea de a fi" nu-l va mai părăsi niciodată, pentru că este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ale adultului și asta se observă."36 Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor, spune, cu tristețe, Cioran, în Cartea amăgirilor. Dacă viața ar avea un singur argument în favoarea ei deslușit, de o evidență indiscutabila s-ar spulberă", spune Cioran în 194937. "Tristețea de a fi" nu-l va mai părăsi niciodată, pentru că este convins că omul nu-și poate găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spaniolă de Fernando Savater, Taurus, Madrid, 1997. Breviario de los vencidos, traducere în spaniolă de Joaquín Garrigós, Tusquets Editores, Barcelona, 1998. Căderea în timp, Humanitas, București, 1998. Caiete I, ÎI, III, Humanitas, București, 1999. Cahiers 1957-1972, Gallimard, Paris, 1997. Cartea amăgirilor, Humanitas, București, 1996. Caietul de la Talamanca, Humanitas, București, 2000. Cioran și muzica, Humanitas, București, 1996. Cuaderno de Talamanca, prefață de Verena Von Der Heyden-Rynsch, Pre-Textos, Valencia, 2002, traducere și prolog de Manuel Arranz. Demiurgul cel rău, Humanitas, București, 1996. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
disperării, p. 133. 6 Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, Humanitas, București, 1991, p. 32. 7 Nicole Parfait, op. cît., p. 69. 8 Emil Cioran, Des larmes et des Saints, Oeuvres, L'Herne, Paris, 1986, p. 312. 9 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 223. 10 Idem. 11 Convorbiri cu Cioran, p. 105. 12 Ibid., p. 197. 13 Sân Juan de la Cruz, Poesía, Ed. Cátedra, Letras Hispánicas, Gran Canaria, Spania, 2006, p. 219. Versurile în spaniolă: "Quien vive como yo vivo / sin duda
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]