1,286 matches
-
grangurul. Măcar s-o vezi. Este cea mai bună purtătoare de cuvînt. Dar am pe cineva... Întîi stai de vorbă cu ea. Bine. Mîine la 10 este bine? Să vin și eu cu ea? Nu, n-are rost. Rotundu pleacă, amărît că cel propulsat de el a devenit un nerecunoscător. O să regreți, Gelule, își spune el în gînd. Dana, recomandata, a sosit la zece fix și a așteptat pînă la unsprezece trecute fix pînă a fost primită. Nu s-a supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva frumos în ea, ceva care o face să fie de o frumusețe superioară. Distincție, demnitate, precizie, limbaj elevat, ținută sobră, trăsături delicate, siguranță, încredere, feminină, eleganță discretă, toate la un loc îl fac pe Marcel să se simtă un amărît peste care a dat un noroc pe care nu-l merita. Referatele sînt elogioase și oameni cu părul alb confirmă excepționala valoare a tezei și o felicită călduros pe autoare. Mirela se comportă cu o naturalețe care o fac foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel care răspunde, dar are gura uscată și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile sînt semnate de Mircea Armașu. Cine-i jigodia asta? se înfurie marele boss. Un amărît, un coate goale. Latră și el săracul..., îi explică secretarul. Chiar așa de scîrbos poate fi? Poate fi și mai scîrbos. N-are casă, n-are nici după ce trage apa. O fi, dar chiar așa o potaie?! O să treacă, șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din ce în ce mai greu, orele trec în viteză și noaptea cade devreme. Remarcă faptul că este cam singură pe drum și se gîndește la o eventuală pană de motor. Pe frigul ăsta aș muri în mașină. Aș muri pentru cine? Pentru un amărît de afemeiat. Prin cap îi trec scene erotice proaspete și ca să se consoleze, plusează. Nici nu era cine știe ce de capul lui. Își amintește de profesorul pe care l-a iubit atît de mult. Plutește prin amintirile acelea, puse bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
week-end să mergi cu fosta ta familie și nu-ți reproșez. Furios pe situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă? Trebuie să-i arăți cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o sarcină care îi consuma enorm de mult timp și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ziua după fii-su ăla dă la Constanța care nici nu vrea să știe dă ea și nici nu mai mănîncă da-n schimb să scoală odată cu găinile și-mi cotrobăie pîn bucătărie, de nu mai am parte nici de amărîtu ăla dă somn, că atît mi-a mai rămas și mie pă lumea asta să mai uit, de cînd s-a prăpădit al meu și mi-a lăsat pacostea pă cap. Liniștește-te, doamnă Oprișan, liniștește-te, dragă. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul tău, sulița și puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cară după ei, ca să afle oricând prin ce parte a mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu noi. Au Întrebat cine suntem, dar Dyas n-a dorit să le spună că cei pe care-i ducea pe Marea cea mare erau chiar neamurile lui Krog. - Cu vorbele astea trebuie să fii cu multă luare aminte. Altfel, amărâții ăștia o să spună oricui că scoborâtorii din Tatăl poartă ghinion. În noaptea aceea am fost cu toții tăcuți. Am stat numai lângă Nunatuk și am mângâiat-o așa cum Îi plăcea ei. La un moment dat, Dyas a spus: - Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când ea plecase după Gau? Ori de câte ori mă văzuse cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat jos, iar șoferul era așa de furios și de amărît de felul cum se purtase mașina, că Începu s-o zgîlțîie de parcă era un copil obraznic. Dar fără folos. Mai făcu o ultimă Încercare. Apucă manivela și Începu s-o Învîrtă pînă-l lăsară puterile. Și, cum nu reuși să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai ști cît te invidiez! Ai o meserie bună și-ți vezi liniștit de treabă și nu te supără nimeni: aș da tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câtă emoție am primit această veste. Nu-i așa că vi se pare o promoție înduioșătoare? Trebuie să-i înțelegi și pe cei de la Cash & Carry Metrou, care sunt în stare să sacrifice chiar un borcan cu castraveți murați, la fiecare amărât de LCD, care costă numai 2499, 00 lei. Cu gândul la apetisantul borcan cu castraveți, aproape că-ți vine să și cumperi un LCD, nu fiindcă ți-ar trebui așa ceva, (mai ai vreo șase, șapte, prin debara), ci fiindcă vrei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu asta-i durerea cea mare, ci faptul că pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că budihacea respectivă era în putrefacție demult, chiar de pe timpul când noi îl vedeam ca pe ceva frumos și dătător de speranțe pentru poporul acesta amărât. De fapt, este vorba de un cadavru cu două capete, fiecare cap cu nume distincte, unul mai hidos decât altul, numite pe timpuri, unul Europa Liberă și celălalt Vocea Americii. Credeam întrun timp, că leșurile acestea au fost îngropate, că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2,5 miliarde de oameni. Acum cică pe puțin două miliarde. Nuți vine, nici măcar în glumă, să faci o comparație cu un amărât de miliard, scos de ultima finală de campionat mondial de fotbal. Vedeți că în materie de audiență video, casa regală britanică îi face șah mat pe toți. Pe mine, în mod deosebit, m-au impresionat pălăriile distinselor doamne. A fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
SA cu sediul în Franța; C. Itch, cu sediul în SUA; Cardinal Shipping, cu sediul în SUA. Le-am enumerat aici pe toate, ca să vedeți că și pe timpul acela existau jigodii americănești și de aiurea, care se bucurau de bunurile amărâților de români. Unii poate ar putea spune, că procesul a durat mult pentru că „pârâtele" cu pricina nu erau din România și că nu au putut fi găsite, sau că au venit anevoios până la București fiindcă „drumu-i greu și plin de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
într-o știre, de ultimă oră, că aproape treizeci de cadavre decapitate au fost găsite pe o proprietate din Guatemala. Sincer să fiu, nici nu mă interesează de ce s-au omorât pe capete cetățenii ăia, mai ales că erau niște amărâți de guatemalezi oarecare, care nu mi-s neamuri nici măcar de departe. E irelevant. Ceea ce nu înțeleg, nici în ruptul capului, deși sunt un om logic, este formularea „aproape treizeci". Poți să faci în cazul acesta tot felul de supoziții. De
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
soldat cu moartea pentru destui dintre hoți, îngropați sub maldărele de moloz și schelărie ale structurilor șubrede, rămase după prăduiala marilor hoți. Ba s-a întâmplat ca uneori aceștia să ajungă la pușcărie pentru furt de fier vechi. Sute de amărâți din localitățile menționate și multe altele, de pe cuprinsul patriei, au făcut din asta o meserie, în timp ce pentru alții, fierul vechi a devenit pur și simplu, o sursă de titluri „nobiliare". Așa s-au născut „regii" și „împărații" României celei noi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]