2,910 matches
-
a dovedit, nici această sumă n-a fost plătită - aflase Tony Pavone dela Seful Șantierulu. Credeți-mă sunt om serios...! Doresc tovarășe General să nu mai fiu acuzat pe nedrept, de acel Lct.Col. Tudose Ion, terorizându-mă. Fi-ți amabil, da-ți un telefon Generalului Vasile, Comandantul Miliției Capitalei cu rugămintea să se ocupe de povestea asta: dacă sunt vinovat să mă aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
realiza daca-i serios ori zâmbește din obișnuință. Dacă totuși făceai imprudența să intri În prăvălia lor, patronul ori vânzătorii Îți făceau atâtea reduceri din prețul inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți bănuții În buzunarul amabilului negustor. O parte din construcțiile arhitectonice erau constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am mers pe jos până-n Italia. Bățul era cârjă, mă-nțelegi.“ — Mda. — M-am dus la castelul Gandolfo. Papa a fost foarte amabil cu noi. După trei zile, domnul Sammler Își dăduse seama că va trebui să o scoată pe fiica lui de acolo. Nu putea sta mult În Israel. Nu era dispus să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
florile din grădină, spuse Wallace. Wallace nu avea spirit de observație și Îl interesa prea puțin ce fac alții. Dar tocmai din acest motiv punea mare preț pe lucurile pe care totuși le observa. Ce observa prețuia. Întotdeauna se purtase amabil și afectuos cu Shula. Pe ce limbă le vorbește, poloneză? Pe limba schizofreniei, mai mult ca sigur. Îi citeam pe vremuri Alice În țara minunilor. Florile alea vorbitoare. Grădina cu flori vii. Sammler deschise ușa de la camera pacientului și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată de barbă. Ochii mari, Întunecați, adânciți În orbite Îmbiau amabil la amuzament. Când te gândeai cât de profund absorbit și preocupat era Wallace de afaceri, de probleme de caracter, de moarte, Îți dădeai seama câtă generozitate și câtă dificultate presupunea asta - câtă sforțare, cât tremur, câtă Înflăcărare, ce efort Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dumneavoastră. Lal asculta. Sensibilitatea unei ființe păroase; căpruiul de animal al ochilor lui; buna creștere a atitudinii sale atente. Doriți să vă spun mai multe despre Wells, din moment ce Wells se află cumva În spatele tuturor acestor lucruri? — Ați fi așa de amabil? spuse Lal. Aveți Îndoieli În privința valorii scrierilor lui Wells. — Da, sigur că am. Îndoieli serioase. Datorită educației universale și a tipăriturilor ieftine băieții săraci ajung bogați și puternici. Dickens, bogat. Shaw, la fel. Se lăuda că faptul că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iar Jina plângea fără să scoată nici un sunet. Nu, a spus Irene. Să nu plângi. N-avem de ales, i-a răspuns Jina. Suntem aici. Ea a plătit excursia. Nu trebuie să vorbești cu ea. Nimeni nu trebuie să fie amabilă cu ea. Dar te rog, Irene. Nu pot să mai suport. Îți jur că de-abia pot să îndur ideea că sunt în locul ăsta. Alice și-a încrucișat brațele pe piept. În afara lui Drew, toți bărbații păreau nefericiți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dacă aș putea-o prinde dînd un telefon, aș simți că n-am stat să Îngheț degeaba. Tipul de la telefon... era o figură stranie, cineva căruia ea Îi spunea „frate”. Oricum, un bărbat ciudat... despre care ea spunea că e amabil, deștept devotat și care, datorită unei filozofii de viață mai aparte, nu avea o adresă permanentă. El acționa În numele reclamantei, dar În momentele de răscruce, lăsase totul baltă, În mîinile unei femei În pragul alcoolismului, care se hrănea cu monologuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din care cauză, involuntar, mângâiai fila caligrafiată din față-mi. M-am prostit, îmi spusei. „Așa este!” o auzii pe Keti, și afară se porni o ninsoare bogată, cu fulgi mari, liniștiți, ca-n poveștile copilăriei. Acestei scrisori, mult prea amabile și sincere a blândului învățător, fui nevoit să-i răspund cu refuzul, deoarece fusesem invitat (exprimarea corectă este „chemat”), cu mult înainte (și chiar să fi fost mai târziu aș fi anunțat că revin asupra promisiunii), de către tatăl meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
clipită, decât spiritului cu care-mi vorbea de o oră, scuza mea fiind că sunt bărbat, dar rostise această concluzie ca și cum ar fi spus că sunt bădăran. Deodată, peste câteva zile, veni cu adevărat, și înainte de a fi putut fi amabil poftind-o să stea în fotoliu, cum intenționam, ea se așeză neinvitată, cu dezinvoltură familiară, ca un vechi al casei, râzând, uitându-și prezența ireală de câteva zile înainte. Nu era o deosebire prea mare între cea de atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dos. El e pensionar; a fost registrator șef la primărie, e adevărat, dar cel care ocupa un asemenea post la timpul acela era respectat și cunoscut de aproape toți cetățenii urbei, era salutat pe stradă cu condescendență, el le răspundea amabil ridicându-și pălăria în descrierea unei fracțiuni de cerc, zâmbind politicos. Acum, după război lucrurile s-au schimbat; este într-adevăr, salutat și acum, dar mai mult de cei din generațiile mai vechi, - se întâmplă, însă, treptat, chiar sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, în care se privise abia în urmă cu șapte ani, unde se visase alături de mine, cum îmi spusese odată, unde vremea își topise puterea. Voisem s-o întreb pe doamna aceea amabilă, ce fel de om era Keti, cum o cunoscuse ea, dar vorbele se înecară, avui impresia că nu se cuvine. Poate altă dată. - Ce familie a fost și asta, doamnă! Și atât de repede, și tatăl și mama și fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era - în ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, își spuse proprietăreasa și plecă încântată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcându-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întâmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atât de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu judecătorul, poate e un prieten sau cunoscut de-al lui, oricum, și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
învățământ. O altă categorie de vizite de prezentare erau cele la Decanul Corpului Diplomatic și la șefii misiunilor diplomatice. Urmau oamenii de afaceri și românii stabiliți in Chile. La Ministerul Relațiilor Externe, am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bun preț, dar restul condițiilor nu le îndeplineam, nici pe departe. Mai livram piese de schimb cam de 1 milion de dolari pe an unei mari firme chiliene de mașini agricole, pe al cărei proprietar, un om foarte bogat și amabil, îl cunoscusem. Nici celelalte produse nu mai mergeau. Prețurile erau bune, dar costurile de transport erau ridicate, birocrația la noi era mare, clauzele din contract nu se respectau așa că... Mai funcționa "piața Gerovitalului", grație Anei Aslan, și mulți chilieni și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
respectiv din zonele vizitate -, partea chiliană punând la dispoziție aria forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii, în condițiile precizate, erau reduse, având în vedere că România nu putea asigura finanțarea, distanța fiind mare și existând dificultăți de transport
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din Austria, Bulgaria, Lituania, Polonia, Portugalia și, desigur, România. În acest cadru, am prezentat referatul cu tema Contribuții românești la procesul complex de edificare a stabilității și securității europene. Mulțumind domnului prorector Dumitru Chirleșan și doamnei dr. Georgeta Chirleșan pentru amabila invitație, am remarcat, cu multă plăcere, că acel Intensive Programme din cadrul Proiectului Erasmus îmi amintește de Țara Lalelelor, de Erasmus de Rotterdam, supranumit Voltaire al olandezilor sau prințul umaniștilor și apreciat pentru contribuția sa valoroasă la scoaterea Europei din întunecatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
E cineva acolo? Mulțumiritc "Mulțumiri" Această carte nar fi putut fi scrisă fără ajutorul multor oameni amabili și generoși. Le mulțumesc sincer... Minunatei mele editoare Louise Moore pentru sprijinul ei necondiționat, sfaturile neprețuite pe care mi le-a dat pentru acest volum și pentru toate cărțile mele. Toți autorii ar trebui să fie atât de norocoși. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le plăcea munca, dar să știți că lucrul într-o fabrică de conserve din München a fost extenuant. Iar administrarea unui bar în Grecia a însemnat un program de muncă prelungit și - încă și mai rău - obligația de a fi amabili cu oamenii, ceea ce, după cum știe oricine, e cea mai grea slujbă din lume. Oricând ne întorceam în Irlanda, era ceva de genul: —Ho, ho, ho, uite-i, cei doi hippioți nespălați, au venit cu cerșitul, ascundeți dulciurile. Dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mine pe listă? M-am gândit puțin. Da, aș putea. N-am întrebat dacă se vedea cu alte femei; nu mă privea (e ceva ce trebuie să spui, cel puțin). În plus, felul în care se purtaseră Leon și Dana- amabili, dar fără a părea prea interesați, era ca și cum Aidan le prezentase o mulțime de fete de-a lungul timpului. Poți să-mi dai numărul tău? a întrebat. — Ți l-am dat deja, i-am spus și am coborât din taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru reviste. Dar întotdeauna trebuia să plece mai devreme sau ajungea cu întârziere pentru că lua parte la gale de binefacere sau cina cu președintele fundației Guggenheim sau dădea un tur cu elicopterul lui David Hart până în Hamptons 2. Era drăguță, amabilă, destul de inteligentă și își făcea treaba de minune. Atunci când o făcea. Ceea ce, după cum spuneam, nu se întâmpla foarte des. Ne cam lăsa pe noi să-i ținem locul. Ariella o ținea în echipă pentru că avea o mulțime de cunoștințe - cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi dau capul pe spate, și paharul mi s-a lipit de față. Mi-a lăsat un cerc perfect pe obraji și de-a lungul nasului. Toți zâmbeau și mă priveau - oamenii erau întotdeauna fie foarte veseli, fie foarte amabili, nimeni nu se putea comporta normal - și eu nu puteam să scot un cuvânt. Era mai rău, mult mai rău decât îmi închipuisem. Aveam senzația că stau în mijlocul lumii, în timp ce toți și toate se îndepărtau din ce în ce mai mult. Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prins cum să montăm la un loc piesele unei mese cu vitrină de lac negru. Zică-se ce s-ar zice despre oamenii bogați care cred că totul li se cuvine, dar Brooke era o persoană extrem de practică și de amabilă. Între timp, eu și Teenie despachetam o cutie de produse după alta. Promovam Protection Racket, noua noastră gamă de creme de protecție solară. Erau în recipiente de sticlă (imitație), cu dopuri de sticlă șlefuită (imitație), ca sticluțele de parfum de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]