9,447 matches
-
noua lui iubită printre oficialități, știa cât de bine se simte în acest rol, își acordează vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și, lăsând calul slobod, a alergat cu sufletul la gură să se înfățișeze stăpânului. Bulibașa reușise să-și reaprindă luleaua și acum fuma, nu atât tutunul iute și amar, cât mai ales sumedenia de gânduri împăienjenite, cuibărite în pipa sa. - Ei? Îl întrebă acesta zorit. - Nu putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele noastre. Am fost oprit de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
liniștitor și trebuitor în asemenea circumstanțe. Se putea intui că în spusele sale meșteșugite erau mai multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar de bănet în zadar. Analizele acelea, arză-le-ar focul și pe cine le-a scornit, vor aduce bucurie în casa inginerului și necaz în corturile noastre. În câteva zile, totul se va termina. Urmează ca Vișinel să intre sub
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
primi cu brațele deschise, ai să vezi! * Urmară câteva zile neguroase. Nori plumburii se buluceau amenințători deasupra șatrei. Ploaia nu se arăta, dar în sufletul Rafirei, al lui Lisandru și chiar a lui Iorgu Stănescu, bulibașa, ploua nestăpânit cu lacrimi amare. Primiră, cum se așteptau, hotărârea definitivă a judecătoriei care înșira în cuvintele legiuitorilor tot ceea ce bulibașa le explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înaintea mea celebrul scriitor francez Marcel Proust, ci voi da frâu liber rațiunii de idealist kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea materială care-ți oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-am născut într-un regal de toamnă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
politic? Risc să mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost un bun „contratimpist”, ca și mine într-o moștenire genetică a sorții, s-a recăsătorit imediat cu mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am mai văzut o flașneta!... Unde Dumnezeu mi-am rătăcit chibriturile? Sorb. O cafea nu tocmai reușită. Chiar amară. Zăresc printre vrafurile de cărți un mic album de familie, cu poze. E un album foarte vechi, cu copertele groase, maronii. Două fotografii se desprind din interior și-mi cad pe genunchi. Într-una dintre ele, Îngălbenită, pe care o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tâmplă și, după o nouă sorbitură, m-a Întrebat „care dintre domnitori Îmi este mai simpatic?” Mi-a venit să râd din nou, În dreptul cuvântului simpatic, dar am luat o Înghițitură din ceaiul meu, remarcând că l-am făcut cam amar. I-am spus că m-a fascinat Întotdeauna Ginghis Han, cel care, unind toate triburile mongole, a avut Întreaga Asie la picioare. Iar dintre ai noștri, Îmi plăcea Mihai Viteazul, banul Craiovei, pentru că și el, ca și marele cuceritor mongol
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog și cu nas interminabil, privindu-mă conspirativ. Bietul Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele pe sub bancă. Mâna mea obraznică aluneca de-a lungul piciorului fin, furișat În ciorap alb de nailon. Niciodată, Însă, nu urca foarte sus. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău, pentru că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
privească jocul hazardului de pe tușă. Cu toate acestea, arăta disponibilitate, se comporta ca o îndrăgostită, scoțându-și la lumină farmece pe care nici nu bănuia că le avea depozitate încă în ființa sa. Trecută deja prin unele încercări, cu gust amar, Olga își propuse ca de această dată să nu eșueze : Alex, după toate aparențele, putea să fie al ei cu o singură condiție: să nu tergiverseze promisiunile până la calendele grecești. Erau aproape două luni de când Alex se întâlnea cu Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii i se împăinjeniră, chemând neîndoioase lacrimi amare. O, câtă suferință pe biata mea fată! După un timp, când mama văzu că Olga se liniștise oarecum, părăsi încăperea. Trebuia să meargă la serviciu. Cum era însă să o lase pe fată în starea aceasta? Se răzgândi. Dădu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fiecare că va câștiga, și nesocotind că se supune fiecare riscului de a pierde lupta, fiindcă în acest război nu poate fi câștigătoare decât una dintre ele. Cel care câștigă jubilează, iar cel învins iese din confruntare cu un gust amar, realizând doar acum că a greșit pentru că nu a ales mai întâi calea medierii și că a pierdut timp, bani, sănătate și șansa de a se împăca. Când soluționarea conflcitului s-a făcut prin mediere, la inițiativa părților, se presupune
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
asociațiile de proprietari, unele, după cum s-a mai arătat sunt nerezolvate de multă vreme, iar asociațiile mențin în evidență sume importante de bani care reprezintă pagubele nerecuperate. Sau, invers, există proprietari lezați în drepturile lor care așteaptă tot de atâta amar de vreme să fie despăgubiți pe baza sentințelor instanțelor de judecată. Sunt de-a dreptul impresionante situațiile și căile prin care sunt păgubite asociațiile și implicit proprietarii membri ai acestora. Astfel, dintr-o scurtă urmărire a acestor probleme pe internet
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
nu moară rațele. Sălile de așteptare sunt întotdeauna reci, de fapt nu sunt decât niște burți leșinate, din care te zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
numărând găurile lângă o ceașcă plină cu lapte cu cacao. Apoi mi s-a spus că s-a mutat mai aproape de oraș și de spital. M-am dus s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-mi provoca o senzație de greață. Când am văzut ce mică se făcuse mătușa în camerele date cu var alb, am intrat în baie și am vomitat toată copilăria mea, apoi am tras apa și m-am întors în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi udase pătura și cearșaful... dar nu era sânge, era doar transpirație. Greața îi revenea treptat, în timp ce aștepta ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii. Stăteam cu toții strânși în jurul patului și îi vegheam respirația, chiar și Cristi venise până lângă noptieră și îl privea pe unchiul cu o față somnoroasă. Era din ce în ce mai cald, pereții se tot apropiau de noi, iar aerul, cu fiecare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că se terminase. Atât de repede. Avea impresia că pur și simplu el voia să scape de ea, așa cum și ea dorise să scape de el. Dar nu-și explica atunci de avea un sentiment de regret și un gust amar. Probabil că așa sunt toate despărțirile. — Știu la ce te gândești, vocea lui o făcu să tresară. Eu îți cunosc toate gândurile. Este inutil să mai insiști. Ușa se deschise și în cadru se ivi omulețul care o condusese la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai sigură pe sine, mai altfel. Dispăruseră regretele, gustul amar, chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noi două nu va ști ce au putut auzi azi acești patru pereți. De îndată ce ieși pe ușă, nu mai putu să-și stăvilească lacrimile care îi umplură întreaga față. I se păru că acestea nu sunt numai sărate, ci și amare. Plecă spre casă înainte cu câteva minute de sfârșitul programului. Nu voia să-și afișeze neliniștile. Pretutindeni se află ochi vicleniți. Și mai știa că, oricât s-ar fi străduit, fața o trăda, putând oricine citi totul fără să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]