2,825 matches
-
extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi înlăturat, cuvintele acelea ar fi trecut aproape neobservate sau, în orice caz, n-ar fi căpătat importanța ce li s-a acordat mai târziu. Astfel, cenzorul strigă în gura mare ceea ce vrea să tăinuiască. Căci și orânduirea lumii e ambiguă. Nu se poate însă tăgădui că acela pe care l-au cenzurat n-a mai putut continua și, dragul meu, când spun asta, știu despre ce vorbesc. A fost o vreme când mă întrebam în fiecare clipă cum voi izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a ataca o idee, o întrebare, după care se retrage într-un răspuns derapant: „Ce-ar putea să mai rămână/ Dintr-un om după ce moare?/Dumnezeu îmi dă răspunsul/ - Nu e treaba dumitale! Nici nu se putea o tratare mai ambiguă, mai alunecoasă, mai subtilă de reflectare a dependenței umane de forțe încă nedescifrate, adesea atribuite lui Dumnezeu. Comaniță declară deschis: „Nu cred în reîncarnare!/ Nici în Paradisul de Dincolo... dovedind astfel solide convingeri materialiste, de liber cugetător, de gânditor care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu-și dădea seama cât de veche era o anumită urmă sau cine o lăsase. Merse vreo două sute de metri în ambele direcții, cu Daniel după ea. Criminaliștii trebuie să fi periat porțiunea asta, reconstituind noaptea aceea din câteva măsurători ambigue. Daniel le văzu primul - două urme vagi de cauciucuri, orientate spre vest, aproape șterse de vreme, care se abăteau brusc spre banda dinspre est. Ochii lui Karin înțeleseră; urmele de derapaj violent coteau spre dreapta înainte să vireze - un viraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
portans mys-teria”. M-am gândit să încep astfel Introducerea acestei cărți, cu uimitorul aforism al marelui gânditor renascentist aplicân-du-l preotului. Făcând astfel, mă gândesc că nu greșesc, chiar dacă această comparație a preotului cu măgarul, în trecut, a avut un caracter ambiguu. Aceasta nu ne împiedică să facem o astfel de apropiere, în vârful peniței, încurajat de faptul că unor mari preoți le plăcea să se compare cu măgarul, pentru a exprima voința lor de a se pune pe urmele lui Cristos
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
problema altoirii noului cântec creștin și de a crea noi scări valorice pentru noua muzică și noile conținuturi pe care ea le exprima. S-a dezvoltat astfel un amestec de probleme complexe care sunt reflectate în atitudinile deseori contradictorii și ambigue ale teoreticienilor și filozofilor din primele secole ale creștinismului în fața muzicii, uneori instrument al demonului, izvor de corupție, alteori puternic mijloc de elevație spirituală și imagine a armoniei divine. Interesul viu al societății pentru muzică (sărbători, banchete, ritualuri funebre ...) i-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la alegerile din 2001 și 2002. Ascensiunea stîngii este sensibilă și pare să însoțească apariția noilor pături și exodul familiilor modeste. Se poate avansa ipoteza că paradoxurile electorale ale capitalei indică o configurare de cauze care fac aceste rezultate înseși ambigue. Parisul, în mijlocul luptelor sociale și politice Parisul nu poate fi ocolit cînd se pune problema unei ambiții naționale. Jacques Chirac și-a construit în parte imaginea politică în calitate de primar al Parisului, fiind, în plus, primul primar ales, în 1977, prin
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de inegalități, numai o politică voluntaristă în domeniul locuințelor sociale va fi capabilă să evite această măcinare continuă a Parisului popular și să salveze capitala de apetitul rozătoarelor. VII. Parisul periferiei: o aglomerare? Raporturile dintre Paris și periferia sa sînt ambigue. Ele combină o ruptură profundă cu o continuitate la fel de fundamentală. Ruptura este morfologică, înscrisă în formele urbane înseși, acelea lăsate moștenire de istorie. Oraș vechi, Parisul a avut mai multe incinte fortificate care conturează încă traseul bulevardelor sale. Orașul mai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
prin contemplarea mâinii. După cum apa purifică, mâna ajută la comunicarea cu puteri superioare (prin rugăciune, amenințare), tot așa rememorarea prin cuvinte a funcțiilor și liniilor mâinii are funcție terapeutică și ajută la strategia de liniștire, de depășire a momentelor existențiale ambigue, nesigure, confuze. Ritmul existențial apare situat sub o zodie, permanent raportabilă la noi înșine, zodie bazată pe legi și pe număr, ca relație dintre nume și numere vizibilă în corpul uman. Emblema comunicării umane rămâne raportată la formele mâinii, imagini
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în dăruire!"(Maica Tereza) Există o poveste foarte frumoasă despre iubire se numește “Cele trei circuite”: “-Va să zica ai venit pentru fericirea vesnica - întreba Judecatorul -Da- îi răspunse spiritul proaspăt dezîncarnat. -Ai greșit adresa - continuă Judecatorul, cu un zambet ambiguu în jurul gurii. -Stați... parcă știam că aici e raiul, am greșit cumva locatia? - întrebă omul nostru. -Ai venit bine, aici chiar este raiul - îi răspunse Judecatorul. -Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi în dar, fericirea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
asupra Sf. Părinți - rezultă păreri diferite de cele ale lui Cereti - noi facem referință la textele care exprimă exigențele Marii Biserici în privința montaniștilor care se reîntorc în sânul ei. Cu toate acestea, notăm că cercetarea lui Cereti este defectuoasă și ambiguă în întregul capitol al V-lea și al VI-lea. Dacă divorțații recăsătoriți sunt numiți frecvent adulteri, și dacă montaniștii îi așezau pe adulterii ocazionali, pe divorțații recăsătoriți și pe văduvii recăsătoriți pe acel plan cu păcătoșii care păcătuiseră „mortal
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
desenate poate fi citit un vast repertoriu de semne culturale : atracția vechilor culturi și dilemele faustice ale tehnologiei sunt doar două dintre bornele pe care le putem întrevedea în parcursul celor doi eroi. Fabulosul arheologic se află în vecinătatea miracolului ambiguu al științei. Universul lui Blake și Mortimer descinde din submarinul căpitanului Nemo. Strălucirile sale hipnotice eliberează puterea imaginației. Dincolo de orizont (Luc Orient) Chiar și când nu posedă profunzimea vizionară a tex telor din ciclul lui Blake et Mortimer, proza grafică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de secole, în Praga lui Rudolf halucinatul, arta de a fabrica înfricoșătorul Golem. În Bouche Dorée, preoteasa voodoo cea fără de moarte, este concentrată energia incantatorie a religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce, în paginile lui Pratt, aroma erotismului tropical și ambiguu. Ca un profil din O sută de ani de singurătate, ea traversează istoria, deținând secretul longevității ce desfide ordinea rațiunii occidentale. În acest pământ care mustește de vrajă și de căldură umedă, Corto este visătorul ce se angajează, invariabil, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
consumă, iar Soledad este eliberată, îndreptându-se, alături de fidelul ei servitor, către insula voodoo de la Port Ducal, spre a căuta un alt început. În acest tărâm al magiei și al cruzimii pe care îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar o a doua viață poate începe. Pentru cine bat clopotele (Les scorpions du désert, Dans un ciel lointain, Le dernier vol, Morgan, Koinski racconte, Ernie Pike) Una dintre întâlnirile memorabile ale lui Corto Maltese se leagă de un eveniment ambiguu, din zilele Primului Război Mondial, pe frontul italian. Descoperirea lui Hemingway este parte din viața acestor timpuri ce conferă romantismului un sens cu totul particular. Din Hemingway vine una dintre liniile literare pe care arta romanului grafic a lui Pratt o va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto Maltese. Privit ca spion sud-african, Pratt este parte din marele joc care are ca miză supremația în zona Adriaticii, în circumstanțele lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și pregătit să ucidă, obsedat de țelul militar pe care nu îl poate ignora nici un moment, locotenentul polonez este și purtătorul unor fantasme poetice care îl bântuie, odată ce luptele se opresc. Koinski este, ca și Corto, o ființă paradoxală și ambiguă, ce străbate epoca de rupturi și de crime ocrotit de un aliaj de cinism și de reverie rimbaldiană, atât de specific lui Pratt. Ca și Corto Maltese, seria organizată în jurul lui Koinski este constituită din succesiunea de nuvele ce sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Război. Psihedelică și carnivoră, istoria povestită de Koinski este parte din istoria pe care oamenii preferă să o uite, fascinați fiind de statuile pe ale căror socluri se înalță idolii lor de mucava. Coșmarul visat în deșert este o fabulă ambiguă despre secrete, remușcări și moarte. În tot acest cosmos al celui de-Al Doilea Război Mondial, Ernie Pike (creație a argentinianului Hector Oesterheld și a lui Hugo Pratt) deține o poziție privilegiată, de martor și de duhovnic. Silueta lui ficțională
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este decât ultimul dintre bărbații pe care Circe îi seduce și îi sacrifică pe altarul cauzei sale. Geniul lui Pratt recuperează, ca și în alte texte, melodrama, rețesând firele diferite ale istoriei într-o narațiune ce se încheie în nota ambiguă a unei povești conradiene. Caraibele, ca și Africa sau Bahia, sunt saturate de enigmele care nu se lasă niciodată citite. Răzbunarea este, ca și în La macumba du gringo, promisiunea ce trebuie onorată. Bonbon distruge pe toți cei care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și vizuale în care se întâlnesc realismul magic și intertextualitatea postmodernă. Sedus de mituri, călător într-o infrarealitate accesibilă doar celui al cărui ochi este educat de artă și de vis, Giuseppe Bergman este o ființă felliniană prin excelență, prezență ambiguă și amfibie care face legătura între nivele de agregare ale spațiului și tradiției. Dialogul lui Manara se poartă, ca și în cazul lui Pratt, atât cu acea cultură înaltă din care vin spectrele miturilor și ale picturii, dar și cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nou naufragiu aerian îi lasă pe cei doi inamici singuri în delta africană. Războiul este suspendat, sub presiunea imperativului supraviețuirii. Mocnită, ura dintre combatanți este moderată sub presiunea contextului. Morala textului lui Micheluzzi este, în logica narațiunilor lui Pratt, esențialmente ambiguă. Viața inginerului american este salvată de dușmanul său german, ce acceptă să moară, sub sulițele indigene, spre a-i lăsa timp să fugă. Vasul german este, a doua oară, prezent în viața lui Fermanagh, prin ofițerul Höppner. Ducând cu sine
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înainte ca invazia sfârșitului lumii să aibă loc, 1971. Pământul pe care ajunge eternautul este încă intact. Partida de belotă este pe cale de a începe, iar moartea nu s-a înstăpânit peste Buenos Aires. Uitarea eternautului întors acasă este o mântuire ambiguă. Timpul care se va scurge până la apocalipsă nu face decât să amâne căderea în infern. Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și al așteptării. Martor indirect al apocalipsei, naratorul este unica voce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Breccia și Oesterheld. Cu o complicitate mateină, proza grafică nu descifrează enigma. Este Mort Cinder singurul din specia sa de eternauți blestemați să nu poată uita nimic din truda lor milenară ? Răspunsul la această întrebare este formulat în maniera ambiguă și poetică a unei povestiri ce evocă The rime of the ancient mariner a lui Coleridge, dar și istoriile lui Poe sau Borges. Prin întâlnirea cu modelul de navă cioplit de mâinile sale în urmă cu un secol și jumătate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]