1,886 matches
-
Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine pe vrăjmași și să-i înfrunte. 0 comandă aspră răsună în vârful coloanei militare. Două companii se desfășurară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de rafinărie. Cele două straturi artificiale, una minusculă și locuită, cealaltă gigantică și pustie, lunecară încet, deschizând între ele o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley. ― Precesiune corectată, spuse Kane lăsându-se pe speteaza scaunului pentru a se destinde câteva secunde. Totul e clar și exact! Separarea reușită. Fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
plămânii la maxim. Regulatorul rezervorului gemu, protestând.) Este treaba dracu'! zise. Nu mai pot să vorbesc! Mai lăsă lest și coborî câțiva metri suplimentari. Se obișnuia treptat cu întunericul înconjurător și-i crescu brusc moralul. Puțul își urma întruna cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică. Brett ceruse mai multe ore pentru a termina instalarea plaselor și a tuburilor electrificate, dar el și Parker lucrau de parcă nu dispuneau decât de câteva minute, Parker se surprinse regretând că fabricarea capcanei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna spre pământ, probabil înspre noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu, până dispăru în frunzișul salcâmului. După puțin timp, uitîndu-ne prin romburile gardului de beton
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copilăria în umbra uriașă a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania construcție, împlîntată în mijlocul unei curți pustii, era geamănă cu moara Dâmbovița, aflată mai în josul șoselei, și făcuseră acum un veac parte din celebra moară Asan. Când, după ani și ani, Emil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căci o altă Indie decât cea a reportagiilor de călătorie și a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
constant în sine generând crepusculul unei implozii unde ființează doar măreția absolută a spiritului. Cel căruia i se oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
părți. În acest sens, omul este integrat și conexat dinamicii universale. Dar o zonă nesfârșită din aceasta nu-i poartă amprenta. Pentru ateu, ceea ce nu este omenesc se rezumă la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui iar spiritul de vigurosul trunchi ce-și prelungește substanța în ascunsa rădăcină. Astfel, precum coroana arborelui este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăcere, și chiar cu o emoție neplăcută. Iarăși o hurducătură, iarăși gustul acru al mâncării de birt - a face un drum special, într-o zi cu aferuri peste aferuri, în această culme a zvonurilor de intrare !... O hurducătură, un gol amețitor în care îți alunecă inima : s-ar putea ca aceasta să fie ultima, da, da, fără nicio exagerare, ultima ta săptămână !... O săptămână numai, și poate vei alerga bezmetic, cu pușca strânsă la piept - tu să fii acela pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putut să se învelească în el. I-ai și făcut acest compliment, dar nu atunci, ci altă dată, atunci vorbeai puțin și, ca să n-o sperii și pentru că nu mai aveai glas, îți îngropaseși fața în părul ei cu parfum amețitor, amețitor îi foșnea și rochia cu frou-frou, ai luat-o în brațe, i-ai atins buimăcit lenjeria fierbinte, în timp ce ea te dădea la o parte și-ți spunea, perfect stăpână pe ea, să o lași să și facă pieptănătura. Erai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
peste cap cămașa de noapte, a apărut undeva un păr care nu era al meu, dar la fel de mult și de hotărît ca al meu, pe un trup care părea slăbănog, dar de fapt era suplu, unduios, și apoi, prin pasiunea amețitoare s-a strecurat un miros, un miros care nu era de trup nespălat, un alt fel de miros, special, un miros foarte greu, foarte-foarte greu, un miros periculos, ceva Între mistreț și groapă de gunoi și medicamente stricate, un miros
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-se de oameni. O chinuiau două dorințe absolut contrare. Pe de o parte ar fi vrut să fugă, să evadeze direct în acea „viață nouă“, făgăduită de cartea de rugăciuni. Ideea unei evadări totale era însoțită de viziunea unei fericiri amețitoare: să poată fi ea însăși, într-o lume unde nu existau relații sexuale și bărbați și unde nu va mai face lucrurile pe care trebuia să le facă acum - atât și ar fi fost de ajuns ca să fie fericită. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea ca într-o bună zi Hattie să aibă nevoie de acești bani. Pearl, cu nasul ei drept și subțire și cu gura ei dreaptă și subțire, își păstra capul limpede și acest demers presupunea evitarea unor speculații asupra hăului amețitor care era viitorul. Se bucura că banii, ai ei și ai lui Hattie, se găseau în bancă; și acest sentiment de ușurare al ei și al lui Hattie, exprimat prin acel derutant „noi“, aducea la suprafață o stare deprimantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse George, e un lucru mortal, asta-i moartea pentru care m-am rugat. Ah, dacă m-aș putea uita în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]