39,601 matches
-
seducerea Siei, lipsește frecvent de la repetiții, iar în intimitatea biroului din locuința lui, muza melomană îi inspiră afinități mult mai profunde cu Don Juan-ul mozartian. Rafinatului Rim nu-i displac de altfel nici șansonetele deochiate pe care le fredonează în amintirea tinereții zvăpăiate petrecută în cabarete. Fredonat cu delicii, vechiul șlagăr "Oyra" agrementează de minune gustul picant al atracției pentru cei 19 ani ai necioplitei Sia. între "vocile" care compun clanul Halippa (toate personajele se înrudesc prin sânge sau prin alianță
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
o clipă de deșărtăciunea resentimentelor, a vanității, a convențiilor, lumea Halippilor capătă o nebănuită profunzime sufletească. Spațiul extins acordat descrierii scurtului episod muzical măsoară fizic un timp interior mult mai îndelungat, cel al conștiințelor răscolite de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
Deși formula lui poetică rămîne dificilă în sine, există straturi ale operei permeabile la sugestiile eminesciene: "Goana norilor albi, goana norilor lungi / mîna din urmă secundele" (combinația "nouri lungi" și timp se regăsește la Eminescu în Trecut-au anii ...) sau: "Amintiri nu are decît clipa de acum" (Cîntec) în care se întrevede tema schopenhauriană a prezentului etern. "Prezentul - scrie Schopenhauer - e totdeauna în fața noastră, cu tot ce închide în el". Tema este prelucrată de Eminescu în Glossă: Tot ce-a fost
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
de interes o înfruntare cu "tovarășul" George Macovescu: "o discuție în timpul căreia el a apărat punctul de vedere al Partidului. Era vorba de un articol al meu, în care îl criticasem violent pe ultimul venit dintre poeții lozincarzi"... O altă amintire concretă e notată în aprilie 1943. E vorba de o directivă dată cu un deceniu în urmă de conducerea PCR : de 1 Mai 1933, celula de ziariști și scriitori comuniști trebuia să apară în Piața 8 iunie, cu steagul roșu
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
ca scenariu pentru un nou film regizat de Dan Pița, care semnează și prefața cărții). Autorul alunecă uneori într-un patetism excesiv (teatral, nu cinematografic) și își divulgă preferința pentru o simbolistică expresionistă, cu termenul de garanție depășit. Ioan Alexandru, Amintirea poetului, ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Aurel Rău, București, Ed. Palimpsest, 2003. 216 pag. Ion Cocora, bun cunoscător de poezie (și poet el însuși), oferă tinerilor cititori posibilitatea de a-l descoperi pe Ioan Alexandru (iar nouă
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Claudiu Komartin *** Aveam vreo nouă ani când a murit Emil leucemia îl chinuia încă de când a-nvățat să meargă ai lui și-au pierdut mințile de durere acum aș vrea să am mai multe amintiri cu el Emil era blând și frumos ca un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
în numele "aversiunii burgheze față de tot ce nu era simplu și curat." Respinsă, de fapt, în numele unei etici aparte, aceeași care străbate rîndurile din Cumam devenit huligan: "nu vom plăti vreodată destul de scump dreptul de-a fi singuri, fără jumătăți de amintiri, fără jumătăți de afecțiuni, fără jumătăți de adevăruri." Arabela e un fel de vis care crește incredibil, se ramifică, apoi cuprinde și mai vechea poveste de iubire din Alpi, și mai vechile cunoștințe uitate, cu trucuri de roman polițist, ca să
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
și fără ieșire este memoria fiecărui locuitor al său afară se dăduseră bătălii și umbrele tot nu fuseseră recîștigate eram înconjurat de palisade de ceață, de smîrcuri și ape mai înșelătoare decît cerul prins în luciul lor se dezghețaseră cîteva amintiri în vecinătatea cărora crescusem și eram obișnuit să mă împotmolesc, aș fi vrut să le îngheț, am încercat să spun ceva dar cuvintele erau pete luminoase cum sînt acelea care apar după ce privești soarele glorie și golire, diferența ține doar
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
Ștefan Cazimir Cînd privesc studenții care isprăviră anul patru, Parcă văd ieșind la rampă toți actorii unui teatru Și mă îmbulzesc deodată dulci și mîndre amintiri, Căci zăresc, fiind deschise a trecutului ferestre, Anii ce se perindară și defunctele semestre, Săptămîni și zile scurse într-aceste vechi zidiri. Cu aceste versuri își va celebra Cazimir sfîrșitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui 1951. Examenul de
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
tine însuți, sau despre el însuși, grație unei duble calități: pe de o parte, o capacitate de a nu te judeca, iar pe de alta, o înstrăinare de sine, care făcea posibilă examinarea fiecărei teme, o greșeală, o rușine, o amintire, un peisaj, o moarte, cu detașarea reificantă, avid curioasă, a omului inexorabil străin pe lumea asta. Și totuși, n-am cunoscut nici un om căruia să-i fi fost mai frică de ce se află dincolo de ferestrele zidite din noi înșine, ca
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
pe atunci mai multe decât știam eu și voia să mă apere de o primejdie de care eu nu eram conștient." Câteva lucruri ar trebui lămurite. În primul rând, e vorba de ușoara deplasare a accentelor. Marin Preda va transforma amintirile în legătură cu logica interioară a evenimentelor. O bună proză nu se va scrie cu un debut din 15 aprilie (cum a debutat într-adevăr), trebuia să fie din 15 martie, cum scrie în amintirile sale - martie putea fi un simbol memorabil
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
deplasare a accentelor. Marin Preda va transforma amintirile în legătură cu logica interioară a evenimentelor. O bună proză nu se va scrie cu un debut din 15 aprilie (cum a debutat într-adevăr), trebuia să fie din 15 martie, cum scrie în amintirile sale - martie putea fi un simbol memorabil al ieșirii în lume, nu luna păcălelilor. Primul concediu de creație nu se cuvenea să fie în Castelul regal, ci într-o zonă care să nu confiște semnificațiile evenimentului - Tușnad. Și nu în
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
nu luna păcălelilor. Primul concediu de creație nu se cuvenea să fie în Castelul regal, ci într-o zonă care să nu confiște semnificațiile evenimentului - Tușnad. Și nu în 1949, 1950 sau 1951, ci în 1952. Imaginarul va confisca mereu amintirile lui Marin Preda, dacă e să ne luăm doar după confesiunile lui Sergiu Filerot (Reîntâlniri, Cartea Rom., 1985, pp.119-125). Dar prietenul mai mare? El ar fi putut fi Moraru, Novicov, Paul Georgescu, dar și Petru Dumitriu, și el în
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Moraru, Novicov, Paul Georgescu, dar și Petru Dumitriu, și el în 1952 era în centrul evenimentelor politice, cu opțiuni oficiale energice. Nu s-a observat sau nimeni n-a vrut să observe că nici Moraru, nici Novicov nu sunt, în amintirile lui Preda, personaje malefice. Dacă, de obicei, Marin Preda nu demonizează personajele politice importante, cu atât mai puțin demonizați sunt confrații săi scriitori. Despre Petru Dumitriu e firesc ca paginile să fie iubitoare (scrisese cu multe superlative despre Preda, a
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându-se peste amintiri. Eram totuși singur. Doar armurile lor zăngăneau prelung lăsând pe urmele pașilor mei o rugină dureroasă.
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Bistrița la studii în Capitală, Andreea locuiește împreună cu fratele ei într-un apartament închiriat de bloc, pe lîngă lacul IOR, merge la cursuri și biblioteci, e îndrăgostită nebunește de un Marius care a părăsit-o pentru alta și a cărui amintire o obsedează, ascultă Radio Pro FM și citește "Cațavencu", fumează mult (uneori și "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceaușiste, a bunicilor țărani, e indignată și scîrbită de politica din tranziție. Schizofrenia între salariata plătită pentru a
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
lacul IOR, merge la cursuri și biblioteci, e îndrăgostită nebunește de un Marius care a părăsit-o pentru alta și a cărui amintire o obsedează, ascultă Radio Pro FM și citește "Cațavencu", fumează mult (uneori și "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceaușiste, a bunicilor țărani, e indignată și scîrbită de politica din tranziție. Schizofrenia între salariata plătită pentru a ține cît mai mult la telefon apelantul, spunîndu-i ceea ce vrea el să audă și fata îndrăgostită, vorbind în
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
neomodernist târziu ce sunt, am fost foarte încântat de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul aici unde nu mai este nimeni cu masca pe chip din libertatea refuzată n-a mai rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea alcoolului e foarte bună băutura asta mult mai bună decît
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
enormă de teracotă, rar, la intervale mari, cafeaua mereu înnoită, fierbinte, nu prea tare, doar cît să te țină, din sorbitură amară în sorbitură și mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunți amintiri de viață, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneș pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie ușor melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
cu împrumut și-a plecat. Toată noaptea îi apăru, deodată, absurdă. De ce-i răspunsese: "Aa, tu erai"? Nu-și amintea să-i fi spus cineva aceste cuvinte atât de spontan, cu uimire, cu o bucurie sinceră. Și apoi, de unde acele amintiri comune. Amintiri? De fapt, n-o mai văzuse niciodată. Nu mai înțelegea nimic. Și, mai ales, nu înțelegea de ce îi șoptea în ureche, îmbrățișându-l, "soțul meu, soțul meu". Doar îi spusese, asta și-o amintea perfect, că n-a
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
și-a plecat. Toată noaptea îi apăru, deodată, absurdă. De ce-i răspunsese: "Aa, tu erai"? Nu-și amintea să-i fi spus cineva aceste cuvinte atât de spontan, cu uimire, cu o bucurie sinceră. Și apoi, de unde acele amintiri comune. Amintiri? De fapt, n-o mai văzuse niciodată. Nu mai înțelegea nimic. Și, mai ales, nu înțelegea de ce îi șoptea în ureche, îmbrățișându-l, "soțul meu, soțul meu". Doar îi spusese, asta și-o amintea perfect, că n-a fost căsătorită
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele sunt acum neconvingătoare. Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
a scris, de la început, o poezie de notații și stări, ca și lipsită de metafore, înscriind mereu în fragmente de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]