1,439 matches
-
A avut șansa să înțeleagă la timp cum merg lucrurile, să priceapă cele câteva mecanisme simple care nu se vor rugini niciodată, alea care împart oa menii în doar două categorii. Bogați și săraci. Invidiați și invidioși. Vârfuri și masă amorfă. Da, vrea să fie unul dintre cei care conduc lumea, unul dintre cei a căror părere e ascultată și respectată. Știe că nu e nici filozof și nici atoateștiutor. E doar un om, a cărui fotografie se vinde bine la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clipi din ochi. Nu aveau decât să-l transforme În leațuri și surcele. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Oliver va arde etapele una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
FOLOSIND BARA PENTRU TRANSPARENȚĂ, A PUTUT VEDEA CĂ DINCOLO DE UȘĂ SE AFLA UN FEL DE PIVNIȚĂ GOALĂ. UȘA AVEA O ÎNCHIZĂTOARE SIMPLĂ PE CARE O DESCHISE CU MÎNA, IAR APOI UȘA SE ÎNCHISE LA LOC ÎNDĂRĂTUL LUI CA UN METAL AMORF CARE SE TOPEȘTE ÎNTR-UN PERETE SOLID FĂRĂ A LĂSA NICI-O URMĂ. PERFECȚIUNEA ARTIZANALĂ ÎL TREZI PE HEDROCK LA REALITATE. SE OPRI ÎN INTERIORUL PIVNIȚEI ȘI STUDIE UȘA. EL LUASE DREPT BUNĂ SE DOVEDEA CĂ ERA O SIMPLĂ IPOTEZĂ \ CĂ GREER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții, ideile d-lui Lovinescu se răsfață bombate, asiatice, ca idolii lui Babel. Sunt în număr de patru și corespund hieratic punctelor cardinale. Pe răsărit, sincronismul. Sub ce zbor augural de curci a conceput d-l E. Lovinescu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
satisfăcea nici pe autor și nici pe Brett. Cei doi tăcură, rămânând cu ochii pe difuzor. ― Iată-l, zise Dallas, care avea destulă forță să arate cu capul spre remorcher. În noapte se distingeau niște forme care susțineau o masă amorfă: coca lui Nostromo. Aproape că ajunseseră lângă navă când Ash sosi în fața ușii blindate a sasului interior. Se opri, se asigură că putea să-l deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ex. histopatologic (cord, pulmon) pentru ex. histopatologică, iar din buletinul de analiză histopatologică, eliberat de Lab. de Histopatologie din cadrul Spit. Jud. de Urgență Brăila reținem: Cord fibre miocardice hipertrofiate și fibroză interstițial Dg. Miocardoscleroză. Pulmon cu spații alveolare cu material amorf eozinofil intraluminal, septuri cu capilare sanguine pulmonare. Dg. Staze sanguine pulmonare. Concluzii: 1. Moartea Mioarei Alimentară a fost violentă. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin submersie în apa Siretului și în condițiile stabilite de anchetă. 3. La autopsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dezgustător! Văzuse scârba de pe fața mea și zâmbi înțelegător. Te obișnuiești cu vremea... mie, zise arătând un piure alb, îmi plăcea acela. E mai dulce. Văd că nu mănânci. Tot postești de ceva vreme. Ți-e rău cumva? Masa aia amorfă albă nu-mi inspira mai multă încredere decât ce mâncasem înainte, dar trebuia să încerc. Devenisem curios. Ce gusturi avea Împăratul? Nu simt nevoia de a mânca. N-am mai mâncat de o groază de timp, și totuși nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tare. Biostir avusese un nume pentru el, căci îl întâlnise de câteva ori și scăpase, dar e prea teribil ca să-l menționez și îngrozitor ca să mă gândesc la el. În colțul din spate al sălii, lângă geam, era o formă amorfă albă bolnăvicioasă care plutea pe la jumătate de metru înălțime. Sub ea se ghicea un corp de om, culoarea cenușie a mantiilor din Leverif și o mască de gaz care acoperea fața muribundului. Încă respira... Era atât de sumbră scena! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Înseamnă: a vedea semne, Înțelesuri ascunse, simboluri În suferințele, depresiunile, ariditățile de zi cu zi. A le vedea și a le citi, chiar dacă ele nu există; căci, dacă le vezi, poți construi o structură și citi un mesaj În curgerea amorfă a lucrurilor și-n fluxul monoton al faptelor istorice. Mircea Eliade Orice asemănare cu persoane și situații reale din viață este pur Întâmplătoare. Notă asupra ediției Deși grafic foarte diferită, actuala ediție a doua a Întâlnirii nu modifică În esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și Josephine i-a dat înainte. De fiecare dată când termina o propoziție, credeam că și-a sfârșit discursul, dar nu. Am încercat să n-o mai ascult. Asta ești tu, Rachel, a încheiat ea. Tu ești acea ființă umană amorfă. Ești lipsită de loialitate, de integritate, de tot. Am ridicat din umeri. Nu știu din ce motiv, dar discursul acela nu reușise să mă atingă. M-am simțit triumfătoare. Josephine m-a privit disprețuitoare. — Știu că-ți folosești toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Toți doctorii care m-au tratat din copilărie au prins un fel de simpatie pentru mine, motivând că, vezi Doamne, le plăcea să mai poarte cu cineva o discuție serioasă, intelectuală... Se vede că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oricând! Să fie oare de vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi la capătul culoarului. Carol își retrase mâna din pantaloni, transpirând de parcă ar fi fost surprinsă masturbându-se lângă cuburile de supă. Ei bine, vei spune. Într-o seară, în timp ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dă și el rateuri. Vederea nu îmi mai e stereoscopică. Contururile și formele se schimbă pe măsură ce trec de la un ecran oval la altul. Ridurile subțiri pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca o rețea și țin laolaltă trăsturi amorfe, trăsături care amenință să se schimbe în cu totul altceva. Așadar, putem afirma cu o oarecare certitudine că Dave 2, muls, umilit, cu principiile dărâmate, fusese condus prin apartament de penisul său, ca un câine în lesă. Carol îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge nimic mai mult în căderea care îți amestecă organele cu frică, aducându-le până în creier și înapoi. Nimic mai mult decât o masă amorfă, mare până la marginea universului și straniu mirositoare, care te vrea cu orice preț înăuntrul ei. Vor trece clipe până când se va pune problema să începem cumva călătoria la care unii dintre noi se gândesc o viață întreagă sau, dimpotrivă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de N. Porsenna se intitulează, elocvent, „Apoteoza unor valori negative“. Valorile negative — considerate de el „dinamice” și „vitale” — sînt opuse „Idealului” mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat versul amorf”, iar ca ultimă consecință, crearea „versului tipografic”. Adică „nici rimă, nici ritm, nici măsură”. Observă, altminteri, că „realizarea unei estetice tipografice” începe odată cu Un coup de dés... a lui Mallarmé și că revoluția sintactică a cubiștilor s-a născut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să încingă o horă sau un pinguin, sunt doar niște CNP-uri nesimțite și ordinare, care vor numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care nu mai are nici măcar memorie, pentru că memoria a fost luată în custodie veșnică de așa zișii intelectuali. Și li se pare tare ciudat potentaților zilei, ca masa aceasta de CNP-uri anonime, să ceară, auzi dumneata, să fie tratați
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
succes, sperând ca societatea aceasta să rămână tot așa de dezorientată ca și până acum, fiindcă în asemenea condiții orice este posibil... Cine dracu-i Zeus? A fost o vreme, când credeam că poporul acesta, este în majoritate o adunătură amorfă de cretini pripășiți din voia hazardului, pe aceste meleaguri mult prea mioritice, ca să poată menține o țară pe linia prosperității și mai ales a demnității. Dar am început să văd că nu este chiar așa. Nu pot să neg de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi pare totuși familiar, și cu care, până la urmă, se identifică în apele oglinzii. În Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parte din mine ce-și schimbă mereu înfățișarea în oglindă. Continui să penetrez întunericul, mi se pare că văd conturul vag al oglinzii apropiindu-se sau depărtându-se, după cum ochii încearcă să se adapteze întunericului; în dreptul ei, deslușesc o formă amorfă ce urcă în sus și în jos... E posibil să nu ne recunoaștem chipul în oglindă? Sau e ceva ce ține de condiția mea de gestantă... Ne cunoaștem prin intermediul oglinzii, ca apoi să nu ne mai recunoaștem propriul nostru chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]