1,343 matches
-
Într-o caligrafie perfect ilizibilă, tot bălegarul ăla al vieții mele de care nu mai știam cum să scap și Încotro să fug, și totuși reveneam, mă Învârteam chiaun În loc preț de un ceas, ca să observ dacă nu cumva a amuțit pompa hidroforului și să verific presiunea gazelor care asigură apa caldă a locatarilor. Aș fi putut inventa tot felul de motive ca să revin, nu mă simțeam În stare să mă desprind dintr-o dată, mă Întorceam ca să am de unde să vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe Antonescu ca pe mă-sa că n-a apucat să stârpească țiganii. Auzi, vere, tu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e-n toi, și nu de azi, de ieri. Doar În mijlocul acestui război văzusem lumina zilei. Și tocmai ca să n-o sfârșesc precum un vierme și-un șobolan sub dărâmăturile lui, nu trebuia să-l scap din ochi pe Hansi. Amuțiseră parcă. Ecoul tot mai Îndepărtat al Împușcăturilor de afară l-a făcut să se ridice cu oarecare Întârziere. Trei secunde am avut timp să-l văd deșirându-se și clătinându-se cât era de lung, ca bătut de vânt, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iese din colibă cu chipul senin și apare curajos pe puntea de lemn. Doi oameni puternici îl apucă de mâini și de picioare, îl fac să penduleze înainte și înapoi, îl aruncă în sus. Cât ține traiectoria corpului, întreaga suflare amuțește. Clipa încremenește. În sfârșit, cade în suliți. Nu se zbate. Expiră instantaneu. Zvâcnet De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin lovirea unor scândurele, a unui bumerang de altul, lovirea de pământ a două bețe, utilizarea unei tobe primitive cu membrană din piele de oposum sau șopârlă. Cântecele cu tematică de dragoste, vânătoare, pescuit, au aceeași tonalitate muzicală. Uneori fluierele amuțesc, scândurelele Își Întrerup bătaia ritmică, iar solistul repetă o frază fără acompaniament, Încheindu-și cântecul printr-o notă Înaltă și prelungă 263. La unele triburi din Australia Centrală este răspândit cântatul printr-o pâlnie primitivă de lemn care face să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lună plină, de către toți membrii tribului, care conform tradiției se cred urmașii acestui greier 267. Cântecul a fost cules și publicat În cartea sa de către J.Lips: Micii greieri cântă Când se lasă seara la asfințit, El cântă, pe când păsările Amuțesc pe ramuri. Tinerii greieri cad Ai zice morți, În iarba sunbura, 266 Ibidem, p. 62. 267 I.Lips, op. cit, p. 404. 128 Văpaia soarelui le roșește Aripile slabe la toți. Tinerii greieri cântă Al lor cântec În copacul ilumba
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
localnicii realizau frumoase statui În aur, bronz, marmură, unele dedicate lui Buddha, carapace de broască țestoasă pe care era Încrustat cu linii fine și subțiri un ceasornic solar, paravane cu stilizări hieratice, parcă Între existență și vis, cu care orientalii amuțesc logoreea europenilor, armuri, ingenioase invenții tehnice. În secolul al XVI-lea generalul Ri Soun Sin a inventat primul cuirasat cu o lungime de 34 m, având la proră un cap de dragon, prin gura căruia se puteau arunca flăcări și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zădar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar1093. Multe secole, chiar milenii nu au existat diferențe între simbol, alegorie și metaforă 1094. Augustin făcea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poată opri, a apucat frânghia: Hai, fraților, să-l dăm jos! Coaja a plesnit și salcâmul a pornit spre dânsul. În încercarea precipitată de a fugi, a alunecat pe pământul umed și copacul s-a prăbușit peste dânsul. Am sărit, amuțiți de tragedie, să împingem copacul și Nicu Mazăre l-a scos cu atenție. Deși copacul îi frânsese coloana vertebrală în două locuri, era perfect conștient. Durerile îl făceau să geamă, avea spasme faciale, iar picioarele îi erau inerte. Chemat imediat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în ochi de Heruvimi ce leagănă în Cruce Hristoși în răstigniri... Și limba amuțește! Căci ochiul vede-n sine o lume fără nume și mai presus de minte, ca-n Dimineața Sfântă când Roua Învierii scălda în Bucurie piciorul Magdalenei... ... Ce sfânt e Visu-acesta! Dar ce Mistrie sfântă m-adaugă în Zidire ca Ana
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cumpăra parafină și cilindri de gaz. Am mai cumpărat și lumânări, o nouă lampă de gaz și un rotogol mare de funie. Încărcat cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru eu, cârciuma amuțește, și de îndată ce ies, izbucnește iar o larmă hârâită. Cu toate acestea, îmi propun să-mi fac o deprindere din popasurile pe aici. Blajina ostilitate a sătenilor nu mă supără. Desigur, grație televiziunii, ei știu foarte bine cine sunt. Dar și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți fac o vizită, Charles. Atunci dă-mi voie să te conduc afară. Am coborât scările și am intrat în bucătărie, unde am aprins altă lampă. După care m-am dus în cămăruța roșie și am aprins focul. Foamea, temporar amuțită de spaimă, îmi revenise. M-am întors în bucătărie, am deschis soba de gaz ca să încălzească puțin încăperea, apoi mi-am așezat pe masă un pahar, o farfurie, pâine, unt, brânză și o sticlă de vin. — Nu-mi oferi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de cruce. Iată că se ivise și o lună mare, palidă și fărâmicioasă, alături de un luceafăr briant. Dedesubt, pe locul de scăldat pentru doamne, doi băiețandri se jucau prin încâlceala brună de ierburi marine, dar atât de tăcut, de parcă fuseseră amuțiți de vraja acestui ceas. Am pornit încet de-a lungul drumului de pe țărm, în direcția Capului Shruff, am trecut de el și am petrecut câtva timp uitându-mă la golful Raven, în apele căruia se reflectau luminile hotelului. Luceafărul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lor, ba chiar și față de a mea. Două sticle deschise, cu vin alb, se răceau în chiuvetă, sub apa robinetului. Peregrine, arătând mai bine acum că era îmbrăcat, se trata cu whisky și asculta țârâitul tranzistorului. Când am intrat, au amuțit cu toții. Perry a închis aparatul de radio. Plutea o atmosferă de așteptare. Mi-am turnat vin într-un pahar și am luat o felie de șuncă. Continuați-vă masa. Eu mă duc să mănânc afară. N-o șterge, vrem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles... începu James. M-am întors la diguri rutier și am început să-l străbat. Am auzit ușa automobilului Bentley închizându-se încet și motorul începând să toarcă. Mașina se îndepărta, întâi cu un zgomot puternic, apoi, de îndată ce dădu colțul, amuți. După aceea a urmat tăcere. Am intrat în casa pustie, pipăind cu vârful degetelor scrisoarea lui Hartley, în buzunarul meu. Nu am deschis scrisoarea imediat. Prezența ei, acolo, în buzunar, însemna o reconfortare totală. Oricum, așa aveam s-o simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să-și dea seama că nu mă mai interesează teatrul deloc? Mi-am amuțit telefonul, băgând înăuntru o bucată de hârtie. Nu am mai intrat într-un teatru nici măcar ca să văd noul Hamlet al domnului Blick, despre care se spune că e lucrul cel ai bun de când s-a inventat pâinea tranșată în felii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai puține invitații. În orice caz, cred că prietenii mei și-au revenit din emoția de a mă vedea reîntors la Londra. În ultima vreme, mi-am petrecut serile acasă, bând vin și ascultând muzică, aproape orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plutonierii ăștia din Jilava atât de avizi de sânge, încât cre’ că nu se simt bine într-o zi dacă nu văd sânge, dacă nu bat. Urâtă soartă au. ăștia-s mai condamnați decât noi. Am văzut că ăia au amuțit... nu mai zicea nimeni nimic, că era caraliu’ în spate. Și-a zis ăsta: Cine ești tu, mă? M-a înjurat. Deseara în poartă! „Poartă” însemna să stai la oase rupte. Se înserase mult și nu mai reușea să mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se veseli nespus, absolut fără nici o pricină. Fără îndemn, lăutarii își porniră din nou tânguirea lor bizară - ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. Dar beizade Alecu zvârli între ei oala, care se făcu țăndări, și ei amuțiră, plecându-și grumazurile. - O, prietinule al meu neprețuit - zise suspinând beizade Alecu, plecându-se spre abate și cuprinzându i palmel e pline și moi ca niște pâniți proaspete - dă-mi voie să-ți spun Domnul că te-a făcut om
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înaintașele lor cărora le datorăm drepturile civile și politice dobândite înainte de comunism. Voi numi doar câteva dintre cele care s-au manifestat în spațiul public de la jumătatea secolului al XIX-lea, până când regimurile dictatoriale (legionaro-fascist și comunist) au făcut să amuțească feminismul: Maria Rosetti, Constanța Dunca-Suchianu, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez, Alice Voinescu, Cecilia Cutzescu-Stork, Sofia Nădejde, Eugenia de Reus Ianculescu, Adela Xenopol, precum și alte sute de femei care au însetat în mod activ după dreptate de gen și după recunoașterea demnității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]