5,016 matches
-
înțelesul său. În cazul de față, cunoașterea venea de la sine, în singurătatea izvorului de munte. Viața se grăbește, rapidă caravană./ Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa./ Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, /Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa ... Aș fi putut mișca cu ușurință mâinile, picioarele, doar înțelegeam că nu este nevoie: mintea, atât de limpede, mă lăsa să trăiesc libertatea absolută. Privirea, odată atârnată în vârful unui triunghi (de preferință, isoscel, așa cochet
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi de Autor
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
11 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CINE MAI ARE TIMP? Flăcări aprige se învolburează în străvechile inimi din încăperile trupului. Dar cine mai are timp să vadă cum reflexele sîngerii ale flăcărilor se-mperechează cu umbre prelungi? Și cum din văzduhul amurgului cad cristale albastre - de gheață -? Cum gîndurile viscolite aduc amintiri grele... și le leapădă în aceleași încăperi preapline de-acum? Cine?... Focul rupe din mine... cu mînie și-nverșunare rupe... Și tu ?... Tu, plîngi că te doare imaginea flăcării? Referință
CINE MAI ARE TIMP? de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367101_a_368430]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NEÎNȚELEASA PLOAIE Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei... Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
inima fiecărei culori care se rătăcește în albastru. -Frica mă crește pe mine. Cu fiecare picătură de culoare prabușită în palme. Frica de vastitatea tainei șlefuită în albul necugetat al pânzei. -Unica mea amantă este culoarea, om. Galbenul lacrimând însângerarea amurgului mi-a îngreunat mâinile. Roșul îmi respiră în glasul cavei bătaia de inimă. Albul nu a avut niciodată gânduri de a înflori glas. Este atât de rece cu propria lui sine încât îmi produce repulsia foii albe. Este o culoare
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 152 din 01 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Zămislită la poalele Carpaților de-Apus, într-un sătuc plin de lumină situat la 10 kilometri de piscurile Vlădesei, m-am ivit printre sătenii mei în amurgul zilei de 24 august 1960, în miresme de fân cosit și-n murmur de codrii plini de legendă. M-am născut pentru a-mi iubi obârșia și neamul și a-mi cinsti locurile natale cu prinosul mâinilor și-al minții
PROFIL DE AUTOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367198_a_368527]
-
Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 159 din 08 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Zămislită la poalele Carpaților de-Apus, într-un sătuc plin de lumină situat la 10 km de piscurile Vlădesei, m-am ivit printre sătenii mei în amurgul zilei de 24 august 1960, în sublime miresme de fân cosit și-n murmur de codrii plini de legendă.M-am născut pentru a-mi iubi obârșia și neamul și a-mi cinsti locurile natale cu prinosul mâinilor și-al
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
Când pescărușii călători Pe-albastrul mării se răsfață Eu îți așez pe umeri flori. În sân mi-am pus crini albi Și nuferi am adunat la subsiori Doar iasomie strâng în liniști Când împletesc cununi de flori. De dorul tău amurgul arde Cu maci zâmbind ocrotitori Îmi simt iubirea ce-mpletește Pentru iubire punți din flori. Mă mângâie cu ele stihul Și mă străfulgeră fiori Iubite, de mă vrei aproape Tu caută-mă printre flori. Limassol, Cyprus 10 iunie 2011 Referință
PUNŢI DE FLORI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367223_a_368552]
-
sunt departe de a se fi încheiat. Până să atingă certitudinea nemuririi, Petru Lascău ne mărturisește: „pășesc încet prin vântul rece/ spre Patmosul exilului din mine/ tot mai bătrân cu ora care trece/ și mai senin cu ora care vine.” („Amurg singuratic”) Eul poetic traversează o serie de metamorfoze. Lumea sa interioară nu este una viguroasă, nu se detașează prin vitalitate, iar Patmosul, o expriență dusă la extrem, devine un termen simbol, o invitație la meditație și la cunoaștere. De altfel
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
invitație la meditație și la cunoaștere. De altfel, îmbătrânirea fizică („tot mai bătrân cu ora care trece”) conduce la o maturizare, la o înțelepțire a poetului, care îl face să accepte cu seninătate („și mai senin cu ora care vine”) amurgul vieții. În poezia lui Petru Lascău, timpul, ora se desfășoară, evoluează, „între oglinzi”. Oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței. „E mult prea multă bucurie pură/ În zborul timpului între oglinzi/ Că s-ar putea de mâna ți-
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
și o realitate de dincolo, imposibil de văzut altfel decât cu ochii spirituali. Umbra este simbol al universului reflexiv, vorbind despre o deconectare de la concret. Frontiera dintre teluric și paradisiac este marcată de această umbră, “importantă” pentru poet. Este seară, amurg, iar timpul nu mai are valoare. “Doamne condu-mă până acasă/în seara asta sunt singur nu stau mult/deși mi se pare atât de importantă umbra/și parcă a trecut un univers de când/traversam strada.” “Culorile curcubeului” Creația lui
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
în casa bunicilor, erau cuvintele, umbrele lor... Adolescent se îndrăgostise de Ea, de fata aceea ciudată, cu părul prelung-foșnitor, cu buzele de forma suspinului... Și ea îl iubea deopotrivă, cu bucuria și tristețea Poemului. Între ei veșnicea Poezia. Era în amurg Afară mirosea a fân cosit și-a cântec de greier, acolo sus, pe Dealul nevinovat al iubirii lor. Deodată ochii lui, ca două păsări speriate pe ram, au țipat în lumină, învățând pentru întâia oară să cânte... Vedea cu vederea
VEDEREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367253_a_368582]
-
clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează „într-o disperare fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și nebine,/ se uită în piața de vechituri/ după un toiag/ în care să-și alinte anii în plus/ într-o disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
acum aproape 150 de ani, cu toate că bătăliile n-au pârjolit pământurile acestor meleaguri, apoi raritatea exit-urilor în această regiune cu relief accidentat fac să ajungem anevoios până aproape de Sausalito, în dreptul insulei Îngerilor, reper turistic căutat de iubitorii de promenadă și amurguri romantice, iar dincolo de ea, pe malul drept al golfului, dealurile domoale ale Berkeley-ului, înălțimi de pe care domină vestita Universitate californiană. Din depărtare apucăm să vedem porțiunea dinspre Richmond a podului San Rafael, primul din lanțul de cinci ce traversează golful
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
română.Și cu adevărat Domnul m-a ajutat să cunosc scriitori români de mare valoare care trăiau pe alte meridiane. Așa am lecturat cele trei romane ale doamnei Alina Diaconu, scriitor ... VI. ȘTEFAN DUMITRESCU - O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Cronica literară la volumul de poezie „În amurg”, al poetei Emilia Țuțuianu Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
cele trei romane ale doamnei Alina Diaconu, scriitor ... VI. ȘTEFAN DUMITRESCU - O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Cronica literară la volumul de poezie „În amurg”, al poetei Emilia Țuțuianu Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te ... Citește mai mult Cronica literară la volumul de poezie „În amurg”, al poetei Emilia Țuțuianuîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare...Orașul Roman
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
pentru lumina pe care o folosește cu măiestrie, plămădită parcă dintr-un foc lăuntric ci și pentru, iată, ideile picturilor lui. Octavian Paler spune că bătrânii pictați de Rembrandt, tot mai mulți pe măsură ce rămân singuri, „sunt luminați de soarele din amurg. Aproape toți absorbiți de gânduri.“ Și îi numește inspirat „filosofi fără nume“... Fac o comparație cu cele citite într-o carte a lui George Călinescu, despre obiceiurile unor triburi de negri din Africa, care-i suiau pe bătrâni în copaci
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VANITAS VANITATUM Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului cerul și-a deschis venele, lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se adună în planul sferic al
VANITAS VANITATUM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368745_a_370074]
-
bestowed On the temple of this nation And it snows... Drifts of flowers Fall down on the ground, Whispers can be heard And the crickets’ song, Eminescu’s shaking hands with God... January 2014 BuzatuParadisePines, CA Steaua mea Ai plecat, amurgul ți-a înghițit urmele pașilor și orizontul te-a învăluit. Ascult ecoul pașilor tăi ce se îndepărtează. Atât de-aproape mi-ai fost, dar clipă mi te-a furat, te-a dus departe, în dimensiuni celeste, făcându-te ceea ce-
ALĂTURI DE EMINESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363755_a_365084]
-
acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor devine Un trubadur al tristeții dintre cuvinte Petru Jipa - Eminescu Regele se integrează
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
văi ferestre mici lumina intră greu dar atâta timp cât cumpăr iluzii pentru zile când nici o rază n-ajunge păsării prin ochi mă-nfrunzesc noaptea-și uită penița la margine de prag dealul lângă numele filei își ține capul în pumni așteaptă amurgul fiecare literă e tăiată de petala crizantemei umbra-i ajunge la pervaz aduceri aminte se scurg din sfeșnic împreunez mâinile nu las întrebările să scape zâmbetul naște o pară de foc prin strigăt atâta timp cât am putere prin cuvănt să limpezesc
PENTRU CASA MEA CUMPĂR ILUZII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364607_a_365936]