1,230 matches
-
O cunoști pe mireasă? Îngheț în spatele unei coloane, încercând să pretind că nu trag cu urechea. Nu. O cunoaște cineva? — Unde locuiesc? — Undeva în West Village. Dar se pare că se vor muta aici, în clădire. Mă uit la coloană, amuzată. Ce zice asta aici? — Serios? Credeam că e imposibil să te apropii de zona asta. — Nu și dacă ești rudă cu Elinor Sherman! Femeile râd vesele și se amestecă în mulțime, iar eu rămân uitându-mă în gol la modelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre costumul lui gri închis impecabil, care sunt sigură că se învârtește undeva în jurul la trei mii de dolari. — Întotdeauna am grijă cum mă îmbrac când știu că mă întâlnesc cu oameni cu pretenții, spune Michael. Se uită în jur amuzat, și eu îi urmăresc privirea. Un grup de șase femei între două vârste discută cu însuflețire, uitând parcă și să mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi va remarca imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai să bem o cafea. Intrăm în bucătărie și simt că nu mai am aer. — Ați schimbat complet și bucătăria? — A, nu! spune mami amuzată. Am vopsit doar mobila. Arată bine, nu? Așa. Uite, ia un croissant. Sunt de la brutăria cea nouă. Îmi bagă în față un coș cu croissante, dar nu pot să mănânc nimic. Mi-e rău. Habar n-am avut că aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea îmi organizează nunta. Totul e aranjat... — Cum ar fi să faci una ca asta? zice Robyn, prăpădindu-se de râs. Evident, însă, nu poți, din cauza contractului prenunțial. Și, dacă o anulezi acum, te las în sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doi porumbei roz dolofani. O, Doamne. Îmi abțin cu greu chichotul care mă încearcă. E prea de tot. Oare astea sunt micile amănunte suplimentare de care mi-a vorbit Robyn? Mă uit la Luke și văd că și el mustăcește amuzat. — Cum ți se pare pădurea? îl întreb cu însuflețire. E cool, nu-i așa? Mestecenii ne-au fost expediați par avion tocmai din Elveția. — Pe bune? zice Luke. Și porumbeii de unde ni i-au expediat? Se uită cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că uitasem cât de mult îmi place să dansez. Arunc o privire critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves St. Laurent, de o mie de dolari. Mi-era cald, ce vrei? spune ridicând din umeri amuzată. Becky, îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta. Coboară glasul. Dar nu mai e mult până când trebuie să pleci. — Deja? Mă uit instinctiv la încheietura mâinii, dar nu am nici un ceas. — Mașina vă așteaptă afară, spune Laurel. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
place la nebunie. Dar mai sunt și alte orașe superbe, în toată lumea. Vreau să le văd și pe ele. Sydney, Hong Kong... și nu doar orașe! Întind brațele larg. Râuri... munți... toate priveliștile de vis ale pământului... — Am înțeles, spune Luke amuzat. Deci, reducând toate astea la o singură lună de miere... — OK. Înghit în sec. Uite ce-am făcut. Am luat banii pe toate cadourile de nuntă pe care le-am primit la New York. Pe toate sfeșnicele de argint, ceainicele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă tati și le flutură în aer. N-ai nimic în ele? Nu, sunt goale! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să existe ceva în ochii sau în ținuta lui care să facă diferența între anii pe care-i are și cei pe care i arată ? Nu neapărat un supliment de tristețe ; putea fi și un supliment de ironie, de înțelegere amuzată orice, numai să fie un supliment de substanță. Dar el e doar un vlăjgan mulțumit de sine un plăvan. Are o groază de experiențe vizitează Rusia anilor 30 ca marinar, luptă în al Doilea Război Mondial ș.a. ; unele îi prilejuiesc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la București, Yasser Arafat și-a amintit cu nostalgie de serile moscovite și de colegul său roman de studenție, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai că Iliescu, spre deosebire de mine, era șef mare", a precizat amuzat Arafat. Dublă structurare - politică și teroristă - a unei organizații subversive a fost teoretizata de anarhiștii ruși, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. La suprafață există "Organizația", o grupare care își atribuia exclusiv un rol politic, respingea violență și practica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mâneca, pe care abia acum am văzut o dâră albă de smântână. Nu merg la școală, că nu mă primește și nici acasă nu mă duc. Mi-e teamă de mama, a adăugat și a început să plângă iar. Amuzată și încântată de faptul că s-a gândit să se oprească în fața primăriei, altă soluție neavând, i-am spus: Merg cu tine la școală și vorbesc cu învățătoarea să te primească la ore. Îi spui că eu sunt mărțișorul. E
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dânsa niciodată. Studentul, bărbatul cel "fain", a fost luat la război. * Am avut motive să rețin această amintire, să o notez, să o port cu mine, în viață. Dar de ce nu uit o însemnare la care mă uit și acum, amuzat, dar și nedumerit? Ieri, făcând o încercare de a descurca dezordinea bibliotecii, am găsit tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ești prim-ministru, capturarea statului în favoarea grupului de interese al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile. În timp ce intelectualii își pierd timpul cu iluzii despre cât se tem politicienii de dosarele securității și de rapoartele despre comunism, capitaliștii și politicienii autohtoni, amuzați probabil de gâlceava despre principii și trecut și amenințați doar de o eventuală agenție care le-ar verifica și amenința sursa capitalului, își dau din nou mâna, indiferent de conflictele anterioare, sub lozinca: „Privilegiați de și din toate partidele, uniți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dar nu-i mai puțin adevărat că dacă această manifestare, foarte spectaculoasă, ar fi avut loc, spre beneficiul României, meritul ar fi revenit diplomatului nostru așezat de ani de zile pe pămînt englez... Domnul Brătianu asculta povestea mea cu uimire amuzată, dar nu-l convingeam. Multe alte nepotriviri de caracter, idei și comportament urmau să ducă la fixarea sentimentelor sale față de mine într-o atitudine constantă și francă de ostilitate. Hotărîrea sa imediată abia ajunsese din nou prim-ministru de a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
comparație cu liftul pe care-l folosea de obicei în altă parte - așa încât situația se pretează la discuții. ) La o spălătorie cu autoservire: Ce program ar trebui să folosesc?", " Cât detergent ar trebui să pun în mașină?" (O femeie povestea amuzată că odată a pus prea mult detergent și, mai târziu, când s-a întors, a găsit o avalanșă de spumă! Și astfel s-a deschis o conversație despre faptul că mulți oameni consideră că "mai mult" înseamnă "mai bine", chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a părut plin de ticuri și dépourvu d’esprit, în orice caz inferior la acest capitol lui Gheorghe Iacob, directorul tehnic al editurii, un anecdotist hazliu, mort între timp și el. L-am revăzut, apoi, la București, în aprilie 1972. Amuzat și absent, a declinat invitația de a veni la prima ediție a Salonului Băcăuan al Cărții: „Monșer, sînt teribil de ocupat!” * Nu se putea să lipsesc (azi, 23 mai) de la susținerea tezei de doctorat a amicului „Tase” Trandafir! Deși cunoștea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă impresionează foarte puternic și mă neliniștesc. Așa s-a întîmplat și de data asta. Eram într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre cei ce se agitau în încăpere, dar la un moment dat m-a apucat plînsul că n-o să mai fiu la revelionul (dacă asta ocazionase întîlnirea noastră) următor. Atunci visul s-a tulburat. în ultima lui secvență călătoream pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului. Ignorată de ceilalți, stătea lîngă maică-sa pe laviță, pe jumătate uimită, pe jumătate amuzată de ceea ce vede. Coup de foudre! Dansa stîngaci, dar faptul acesta nu m-a împiedicat s-o angajez pentru toate valsurile și tangourile care au urmat. în zori, la întoarcerea acasă, eram exaltat. Am zăbovit îndelung pe podul de peste Suceava
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
redacție”, pe care (să fiu sigur!) nu le citește nimeni, în loc să mă ocup, ca alții, de cărți. Concluzia (formulată de însăși fiică-mea) e că: „Unul ca tine n-ar fi trebuit să aibă o familie supradimensionată”. Îi atrag atenția, amuzat, că partea „supradimensionată” e doar ea și frate-su. Remarc, apoi, fără a insista, că „supradimensionate” sînt așteptările lor. *Multă vreme toată etica mea s-a concentrat în ideea de a fi obiectiv, imparțial, egal față de toți și față de toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut în cadrul uneia din cele mai citite rubrici ale revistei. În speranța că veți fi de acord cu publicarea lor, primiți cele mai bune urări. Bacău, 26 apr. 1988 Constantin Călin Colegul „Observator”, semnatarul rubricii „Săptămîna pe scurt”, mărturisește, vădit amuzat, în nr. 15 al revistei dv., că deși s a străduit („cu toată bunăvoința și cu toate dicționarele consultate”) n-a înțeles următoarea frază a subsemnatului: „Interviul de mai jos a fost antamat la sfîrșitul anului trecut în timpul «Reuniunilor revistei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
formulare! Enormă, de fapt, totuși simplă, aparent ingenuă, greu de uitat. Ștefan Bănulescu a repetat sec și apăsat caracterizarea și, mărturisesc, lectura mea nu s-a mai putut apăra, ulterior, de bruiajul pe care Îl exercita ecoul vorbelor sale plictisit amuzate. Am vorbit despre multe, dar două teme reveneau, pe fondul acelei comune dezolări față de ceea ce trăisem și față de ceea ce ne aștepta În gura noastră de rai socialist: afecțiunea cu care vorbea despre fiica sa, despre lecțiile de germană pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]