1,257 matches
-
recuperat printr-un anumit exercițiu de concentrare. De fapt, educația va consta, atunci, în învățarea acestei metode sub controlul instructorilor. " Pe scurt, sunt un mutant, își spuse, deșteptîndu-se. Anticipez existența omului postistoric. Ca într-un roman de science-fiction", adăugă zâmbind amuzat. Asemenea reflecții ironice le făcea în primul rând pentru "puterile" care-i purtau de grijă. Într-un anumit sens, e adevărat, se auzi gândind. Dar spre deosebire de personajele romanelor de science-fiction, ți-ai păstrat libertatea de a accepta sau refuza această
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la teatrul nostru. Eu voi interpreta pe tatăl lui Hamlet, și cum aș putea exprima mai clar condiția de fantomă decât îmbrăcînd această uniformă de general român, uniforma unui erou din primul război mondial? - E absurd! îl întrerupse Antim, zâmbind amuzat. E absurd, dar de la tine nu mai mă miră nimic... Ieronim se îndreptă hotărât, aproape amenințător, spre Maria: - Să fie oare atât de absurd? o întrebă privind-o în ochi. Pur și simplu pentru că nu seamănă cu ce s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din pungă. Cu așa scule îți pleacă fimeia prin vecini, Pâcule - l-a tachinat din nou moș Dumitru. Dacă n-o plecat ea la tinerețe, acum cine o mai întreabă? a răspuns Pâcu amuzat. Pâcule, tu ne duci cu vorba arătându ne scule moarte, în loc să ne spui vreo poveste mai hazlie, la care ești meșter. Altfel adormim cu capul pe masă - l-a zgândărât moș Dumitru. Eu mă gândeam să povestesc o întâmplare...dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dacă îi de soi, ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu gând să-l taie. După mai multe încercări, i-o nimerit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Acesta poate fuziona cele două elemente prin marcarea operei sale cu semnalmente ce conduc criticul creației sale de la oripilante dar, simultan, provocatoare cadre vizuale, olfactive, auditive, tactile și chinestezice ce sugerează urâtul în desfășurare, până la atitudinea degajată, critică și reacția amuzată, favorizată de operații ale gândirii precum comparația (în acest caz, cu ideea generală de frumusețe), generalizarea și abstractizarea (reducerea cadrului operei la doar câteva fragmente reprezentative pentru noțiunea urâtului). Această limită este adesea depășită, în special în operele literare, prin
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nu... Eu mă culc la loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare, cu patru coloane din teracotă, dar studentul se întinsese la loc pe pat. A doua zi povestea, oarecum amuzat: - Eu reacționez doar la auzul cuvântului magic “alarmă“. Nu-mi este frică de cutremure, nu mă tem de apă... însă recunosc, aseară m-am purtat ca un dement. Mă speriase groaznic căderea sobei, dar din fericire acela a fost punctul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
iert, fiindcă te așteaptă o zi foarte grea...” „Adică?” „Păi, pe lângă pacienți, mai ai de <susținută - În fața profesorului - lucrările pregătite În vederea pasului următor În cariera ta universitară”. „Am mai spus-o eu: ești un rău necesar - i-a răspuns Gruia, amuzat. „Cum o sucești, cum o răsucești, tot pe a ta vrei să fie. Ai noroc Însă, că nu mă pot supăra pe tine. Îți doresc succes, prietene, fiindcă În asemenea situație nu merge spusa: <Nihil sine bafta, magna cum propteauaă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bilet de ieșire unui pacient... Lucrurile devin Însă mai complicate dacă este vorba despre un deces produs În spital. Aceste lămuriri nu i-au spus prea multe, ba s-a simțit jignit și drept urmare a plecat cu un bună ziua sec. Amuzat, Gruia a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Te văd cu o anume lumină În ochi, lucru care mie Îmi lipsește. Și știi de ce. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Păi, nu sunt prea multe noutăți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alte scopuri, de Securitate. ― Dacă stau și analizez comportamentul lui profesional, Îți dau dreptate. ― Și ce e de făcut, domnule profesor, cu acest individ, pentru a scăpa de el? Profesorul a rămas câteva clipe pe gânduri. Apoi a răspuns, puțin amuzat: ― Știi că nu vreau să pierd o asemenea „comoară”? La auzul acestei Întrebări-afirmație, Gruia a făcut ochii mari. ― Explicați-mi și mie cum de nu vreți să pierdeți așa un „Încurcă lume”, domnule profesor? Ba și periculos pe deasupra. ― Simplu. Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și vreun han pe acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a fost. Când se aflau bine așezați pe pernele birjei, Nicu a poruncit: ― La Breazu, jupâne! ― La Breazu mergem, domnule profesor - a răspuns birjarul amuzat. Cei doi cai alergau cu pas ușor pe calea Copoului. Profesorul, ținând-o pe Lia de mână, vorbea despre locurile pe unde treceau: ― Pe aici, pe vremuri se afla Bariera Copou. Colo, pe Sărărie, se găsea chiristegia, loc de unde puteai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acum, după ce am vorbit și cu Emily, Allison și Cheryl, cred că am o idee mai clară cu privire la ceea ce cauți și am convingerea că sunt perfectă pentru acest post, am zis eu, conform sfatului primit de la Cheryl. Ea a părut amuzată o clipă, dar nu impresionată În mod deosebit. Abia În momentul acela am Început să Îmi doresc cu disperare acest loc de muncă, așa cum Își doresc uneori oamenii ceva considerat imposibil de obținut. Poate nu era totuna cu a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochi, de parcă mi-ar fi mărturisit că ea Însăși are herpes genital, și a continuat: Este una dintre chestiile aparte și nostime pe care trebuie să le cunoști despre ea. — Zău? am Întrebat eu și m-am străduit să par amuzată, și nu oripilată. Obsesie pentru eșarfe? Îmi plac și mie hainele, și pantofii, și gențile, ca oricărei alte fete, dar nu cred că aș putea numi vreuna din plăcerile astea „obsesie“. Și ceva din tonul lui Emily mă prevenea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la modul convenabil, să uiți, amintește-ți că ai, Întâmplător, prietenul cel mai incredibil de bun, de blând și de adorabil. Destul cu prostiile astea! Am bălmăjit o poveste cum că trebuie să plec imediat acasă, iar Christian a părut amuzat. — Ți-e frică de mine, a constatat el cu simplitate și mi-a aruncat un zâmbet provocator. — Frică de tine? De ce, Doamne iartă-mă, să-mi fie mie frică de tine? Exceptând cazul În care știi tu vreun motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
intrat rapid În rochie, mi‑am dat cu peria prin păr și m‑am străduit să asociez câteva nume la pozele pe care Emily mi le scosese la imprimantă În cursul zilei. Lily urmărea toate astea cu un vag aer amuzat, dar știam că Își face griji În legătură cu incidentul cu Băiatul Ciudățoi, iar eu mă simțeam teribil de prost pentru că nu mă puteam ocupa imediat de treaba asta. Alex vorbea la telefon cu fratele lui mai mic și se chinuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul ei, dar uriașii ochelari de soare Chanel pe care Îi purta nu Îmi permiteau să‑mi dau seama dacă e amuzată, indiferentă sau dacă plânge. Ziariștii aveau obiceiul să compare obiceiurile și atitudinea Annei cu cele ale Mirandei, dar mie mi se părea imposibil să existe cineva la fel de insuportabil ca șefa mea. În spatele ei se afla un grup de oameni, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine pe marginea a ceea ce publici În Gazeta literară. Îl interesează foarte mult serialul tău.“ „Zău?!“, face el amuzat. Îmi dau seama după tonul folosit că nu vrea să discute cu mine; salut scurt și Îi las, Îndreptându-mă spre bibliotecă. (miercuri) Sunt la policlinica Popov. M-am operat de deviație de sept. Nu mai puteam să respir. Grasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privea discul enorm, speriat și curios al lunii. Tăcerea, mai mare aici decât în dormitorul lui, îi făcea bine ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
explicați ? Ciudat, într-adevăr, nu era obișnuită să pună întrebări, mai ales într-un loc ca ăsta, cu atât mai puțin polițistul era deprins să răspundă. El își ridică, de aceea, sprânceana, dar zâmbi, totodată, semn că era mai degrabă amuzat decât intrigat. — Vedeți, doamnă, pe-aici suntem obișnuiți să-i cunoaștem noi pe alții și mai puțin să ne cunoască alții pe noi... De-aia nu prea știu ce să vă spun. Poate că ați uitat... Când ați fost ultima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup. Și mult mai mult timp ca să se reîntâlnească cu imaginea ei din oglindă. — Ce faci ? pufni, amuzată. Bărbatul se ștergea întruna pe covorașul din vestibul, privindu-și, din când în când, tălpile găurite și continuând apăsat. — Ai să stai toată ziua acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei. — O să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dinainte de turul orașului, la care am adăugat o pedichiură cu parafină, ca să fie. O meritam. 26 —Trebuie să spun, cred că asta e preferata mea, anunță Will, dându-mi o foaie scoasă la imprimantă pe deasupra mesei. Nu părea deosebit de amuzat. Își asumase sarcina de a strânge o mică colecție de tăieturi din toate ziarele care-mi pomeniseră numele de când Începusem să lucrez la Kelly & Company și le revizuiam Împreună, duminica. În săptămâna care trecuse, mă Întorsesem din Turcia și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prieteni cărora nici prin cap nu le trecuse ce-i așteaptă, și care se pregăteau poate să se bage în pat, unde se petrece și se dansează până dimineață. Moda aceasta a devenit atât de răspândită în ultimele luni, subliniază amuzat autorul, că în multe case oamenii se duc la culcare cu frica-n sân, temându-se să nu se trezească în toiul nopții cu o mulțime de petrecăreți pe cap!" Când este vorba de tineri ai căror părinți s-au
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]