2,089 matches
-
trupul cu o față de masă și tocmai atunci ai început să vorbești despre oamenii care, în birourile lor new-yorkeze sau londoneze, îmbrăcau acele războaie în învelișurile reportajelor, articolelor, emisiunilor, anchetelor. Se făceau că uită de prețul barilului, vorbeau despre dușmănii ancestrale, catastrofe umanitare, proces democratic îngrădit. — Ai să vezi, iar au să explice masacrul prin rivalitatea dintre triburile bantu și cele nilotice, spuneai, cu o nuanță de amărăciune pe care nu ți-o cunoșteam. — Păi credeam că toți sunt bantu în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în toate împrejurările, putea iudaismul să contribuie cu adevărat la edificarea lui homo europaeus, să devină un „pilon de susținere” al culturii universale, să implementeze profund bogata sa experiență de viață, să ofere lumii știința minții și muzica sufletului său ancestral. Și acum, să ne întrebăm din nou, în situația mai sus invocată, ce anume, unde anume și cât anume se exercită religia în gândirea intelectualului evreu modern? Este religia pentru el un punct de plecare, o sursă de inspirație? Educația
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în India, elefantul este atributul zeilor (Indra, Shiva) sau chiar divinitatea însăși (Ganesha). Reprezentările respective sunt suficient de cunoscute, dat fiind faptul că influențează și inconștientul colectiv al occidentalilor. Ca să nu mai vorbim de simpaticul personaj Babar, ce reia semnificațiile ancestrale ale cunoașterii și înțelepciunii atribuite, de către orientali, pachidermului. Este recunoscut pentru longevitate și memorie. În vis, apariția unui elefant este deci fericită și reconfortantă. Cel ce visează este probabil inspirat, angajat pe drumul cel bun și corect în deciziile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
facil sunt ridicate la principii întemeietoare și susținătoare ale acestei culturi; se experimentează formule tot mai sincretice, omogenizatoare, ale unor registre care în mod tradițional s-au dezvoltat separat (dintre savant și comun, dintre local și exotic, dintre actual și ancestral, dintre cult și folcloric); se fac încercări de „hegemonizare” spirituală prin vehicularea masivă a unor conduite, valori, registre langajiere, literare, etice etc. dintr-un anumit perimetru cultural; se face pledoarie pentru relativitatea valorilor și se cultivă gustul incertitudinii și paradoxurilor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
etnomotricitatea. Etnomotricitatea reuneste aria și tipurile de practici motrice raportate la cultura și mediul social în interiorul cărora s-au dezvoltat; acțiunile motrice sunt profund dependente de norme culturale, tradiții, ritualuri. Practica sportivă modernă nu poate înlocui în totalitate practicile originale ancestrale, cultura ludică ce ține de însăși ființa unei nații. Conceptul de psihomotricitate Motricitatea poate fi privită din două perspective: ca fenomen observat din exterior (studiul structurii, formei, genezei și învățării mișcărilor) ai cărui factori și procese sunt explorate descriptiv și
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
carpato-nistrean (1998), își propune să detașeze identitatea artistică românească de unele tangențe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul își bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoroman) și original, stabilind, nuanțat, dacă este vorba de interferențe, de împrumuturi reciproce, și luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulație a unor bunuri culturale. Înzestrat cu o bună
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii Artimon și Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea (sobru lirică) a acestei tradiții, cu filosofia ei de viață, cu modul particular, prins pe viu, al rostirii. Este aspectul prin care B. se înscrie în paradigma prozei ardelene - I. Slavici, L. Rebreanu, mai ales
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
viziunii și manierei acreditate anterior. Gânduri răzlețe sunt caligrafiate în scurte poeme. Spațiul rural este evocat cu autenticitate specială, cu mici accente „ardelenești”, ici și colo prin câte o imagine, aducând aminte de Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
Simbolul cu cea mai mare pondere ce apare aici, soarele (cu o întreagă constelație izotopică: cerul, zborul, aripa, părul despletit în vânt), se încarcă de semnificații personale: „memoria de iulie” se va clarifica ulterior ca temă majoră a poeziei spațiului ancestral al autoarei. Vertebra lui Yorick (1970) afirmă a doua temă structurantă a universului poeziei scrise de B., feminitatea, în ipostaza Penelopei și a Euridicei, exercitând o funcție apotropaică și protectoare. Scrisori către Orfeu (1972) dezvoltă aceste ipostaze. Neputincioasă în fața arcanelor
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
în însăși structura sa lumea ca labirint, ipostaziată în cetatea Burnei. În Sărbătorile (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), autorul revine în spațiul privilegiat al muntelui, la Ciulpău, pentru a înfățișa existența aflată sub semnul transhumanței și al datinilor: fondul ancestral este topit într-o poveste de început de secol XX, în care lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare a tentei vitaliste în favoarea unei viziuni intelectual-contemplative. În Floarea soarelui sau Mâna de lucru (1978), persistă „angajarea” din epistole, slujită, însă, mai puțin de mobilizarea patrimoniului istoric și mitologic ancestral și mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
o proiecție a acesteia În planul ideal, În care persoana se regăsește pe sine ca valoare, o Întoarcere la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
materială a familiei ,,era de mijloc”, toți membrii familiei muncind în gospodăria comună, asigurând cele necesare vieții de zi cu zi. Deținuta, frații și surorile au doar trei-patru clase absolvite ,,așa era obiceiul în sat...”, băieții învățând de la tată obiceiurile ancestrale pentru a deveni și ei producători și cultivatori ai pământului, iar fetele au învățat să țeasă, să coasă și să asigure satisfacerea trebuințelor menajere ale familiei. Părinții și-au crescut copiii în spiritul respectului, stimei față de oameni și a fricii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda Mănăstirii Argeșului), cât mai ales în prozodie. A. cultivă versul și strofa clasice, rima rară, combinațiile lexicale inedite. De aici o serie de poezii cu pretexte „ancestrale”, cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru al
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
pentru școlarii săi (Copiii și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
1981), este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În volumele Prăpădul Solobodei (1943; Premiul Societatății Scriitorilor Români), Avizuha (1945), Turmele (1946), Valea hoților (1948) este prezentată în diferite situații o lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
noastre. Și apoi Milton Își ridică bărbia și o spuse: ― Să-i ia dracu’ pe greci! În 1974, În loc să-și revendice rădăcinile vizitând Bursa, tatăl meu se lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături - și În engleză, și În greacă - tropăit de picioare care ieșeau din casă. ― Ia-ți haina, Phyllis, plecăm, spuse Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără îndoială, îi curge și sânge de-al lor prin vine - ei bine, oamenii aceia l-au acceptat până la urmă și pe Stăpânul Ceresc al israeliților care nu fuseseră deportați în Babilonia. Și-au adus cu ei de acasă zeii ancestrali, desigur, pe Adamilki și Nergal, spiritul ciumei, patronul protector al Cuthei și Sidonului, dar s-au închinat în locuri înalte și lui Jahve, stăpânul pământului în care fuseseră strămutați. Au învățat legea zeului noii lor patrii. Își mușcă buzele cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voce înfundată din spate. — Nici taurul n-a venit de bună-voie, îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli ridicol de stricte și în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă inversiune de cuvinte este considerată drept greșeală. — Am auzit că la Anagnia, nu departe de aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zilele noastre se mai păstrează sentimentul nelămurit al unei solidarități mistice cu Pământul natal. Este vorba de experiența religioasă a autohtoniei, care ne face să ne simțim localnici, iar acest sentiment de sorginte cosmică depășește cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să fim îngropați în ținutul natal, spre a ne întoarce în Pămîntul-Mamă. "Tîrăște-te spre mama ta, Pămîntul!" se spune în Rig Veda (X, xviii, 10). Pe tine, care ești țărână, am să te pun în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe pământul gol, apoi ridicat în brațe de către tată (de terra tollere), în semn de recunoștință. În vechea Chină, "muribundul, ca și nou-născutul, sânt puși pe pământ... Pentru naștere sau pentru moarte, pentru intrarea în familia vie ori în familia ancestrală (și pentru ieșirea din una și din cealaltă), există un prag comun, Pământul natal... Când un nou-născut ori un muribund este pus pe Pământ, acesta trebuie să hotărască dacă nașterea ori moartea este împlinită, dacă trebuie luate ca fapte recunoscute
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în singurătăți adânci, munții cei din urmă - aproape nori, albitranslucizi - încremeniți în gloria infinitului, impresionând mai mult sufletul decât ochiul, înfiorînd "voința", ca și muzica, răscolind în adâncurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defuncte... Și-n fundul prăpastiei, la utrenie, aiurând, sunetul clopotului de la schitul invizibil... Încă și mai din adâncul vremii, Borca, cu diminețile care sunau cristalin, cu zilele înalte și luminoase, cu nopțile care veneau din pădure ude
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]