1,367 matches
-
asigure acoperirea aeriană împotriva vânătorilor din USAAF. Piloții au primit hărți și fotografii ale aerodromului, dar nu au cunoscut numele țintei până în dimineața atacului. După ce au intrat în spațiul aerian controlat de aliați, germanii au pierdut patru avioane doborâte de antiaeriană. În timpul deplasării, JG 11 a ajuns exact deasupra aeroportului Ophoven. Aproximativ o jumătate dintre avioanele din cadrul JG 11, adică 30 Fw 190 și Bf 109, a atacat din greșeală acest aeroport, pe care l-au confundat cu Asch. Restul a
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
nu a fost doborât. Două P-51 au fost avariate în luptă, iar un al treilea la sol. Grupul de vânătoare 366 a pierdut un avion P-47. Grupul de vânătoare 366 a fost creditat cu 8 avioane deobrâte, iar antiaeriana a mai revendicat distrugerea a altor șapte. Este foarte posibil ca aceste cifre să fie exagerate. Rapoartele "Luftwaffe" indică faptul că JG 11 a pierdut 28 de avioane de vânătoare. Patru piloți germani doborâți, (din care doi răniți) au reușit
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
doborârea a 35 de avioane germane. O anlaliză mai atentă a dovedit că doar 14 victorii au putut fi atribuite cu un anumit grad de ceretitudine americanilor, plus încă două probabile. Doborârea a patru avioane germane a fost atribuită artileriei antiaeriene. În total, JG 11 a pierdut 28 de aparate de zbor. Lupta din zona aeroportului Asch a durat 45 de minute. "Jagdgeschwader" 26 (JG 26) și III. "Gruppe" din cadrul "Jagdgeschwader" 54 (JG 54) au avut misiunea distrugerii aeroportului Bruxelles-Evere. La
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
au participat 64 de avioane Fw 190D-9. Pe drumul spre ținte, 14 bombardiere D-9 au trebuit să se reîntoarcă la bază datorită avariilor produse de antiaerină sau datorită unor defecțiuni mecanice. Trei Fw 190 au fost doborârte de artileria antiaeriană. La ora 09:10, când avioanele germane au traversat linia frontului, artileria antiaerină grea aliată a mai doborât încă cinci avioane. Aceste victorii au fost obținute în special de artileria AA de pe navele britanice care asigurau protecțina estuarului Scheldt. În
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
În momentul în care aparatele germane au traversat frontierele olandeză și belgiană, au fost atacate de avioanele de vânătoare Spitfire. Cinci Fw 190 au fost doborâte. I./JG 26 a distrus sau avariat cele câteva avioane de pe pista aeroportului. Apărarea antiaeriană a pretins că a doborât cinci avioane. I./JG 26 a raportat pierderea a două avioane Fw 190 în luptele aeriene. Germanii au pierdut avioane și în timpul reîntoarcerii la baze datorită tirului propriei antiaeriene. Raidul a fost un eșec total
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
câteva avioane de pe pista aeroportului. Apărarea antiaeriană a pretins că a doborât cinci avioane. I./JG 26 a raportat pierderea a două avioane Fw 190 în luptele aeriene. Germanii au pierdut avioane și în timpul reîntoarcerii la baze datorită tirului propriei antiaeriene. Raidul a fost un eșec total. Germanii au reușit să distrugă doar șase avioane inamice, pierzând în schimb 21 de avioane Fw 190, zece dintre aparatele participante la raid fiind avariate mai mult sau mai puțin grav. 17 piloți au
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
au supraviețuit războiului. Doar II./JG 26 și III./JG 26 au reușit să atace eficient aeroportul Evere. Numărul aparatelor participante la raid a fost între 44 și 52 de Fw 190. Piloții acestor unități au reușit să distrugă bateriile antiaeriene și hangarele, tractoarele, rezervoarele de combustibil și avioanele. Grupul aerinan 127 RCAF a pierdut un avion Spitfire în luptele aeriene și alte 11 la sol. Aliații au avut 11 vehibule avariate și unul distrus. Pe aeroportul Evere, aliații au pierdut
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
erau operaționale. În total, 28 de avioane 28 Bf 109 din cadrul JG 27 și 15 Fw 190 ale JG 54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a provocat distrugeri considerabiile unităților de aici și a fost considerat un mare succes. Grupul „Recce” a pierdut o
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
a aplasat în ariergardă. Avioanele Bf 109 și Fw 190 ale escadrilei ("Geschwader") au ajuns în zona de atac la 09:20. Comandantul ("Geschwaderkommodore") Heinrich Bär a condus atacul. Unii dintre piloți au reușit să execute patru atacuri, distrugând amplasamentele antiaerienei, rezervoarele de combustibil și diverse vehicule. Pe aeroport se aflau aproape 300 de avioane, iar în magazii se aflau stocate cantități mari de echipamente militare și combustibil. Raidul german a provocat numeroase incendii pe aeroport. JG 3 a pretins distrugerea
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
În timpul raidului, germanii au avut la rândul lor pierderi. I./JG 3 a pierdut nouă avioane și tot atâția piloți, adică o rată a pierderilor de 50%. Aceasta înseamnă că la reîntoarcerea la bază, escadrila nu mai a fost funcțională. Antiaeriana RAF a fost creditată cu doborârea a cinci avioane germane. JG 3 a pierdut în total 15 dintre 60 de avioane participante la raid, adică o rată a pierderilor de 25%. La sfârșitul raidului, lipseau 15 piloți - nouă au fost
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
147 Vickers pe poziții succesive: Turnișor, Sebeș, Simeria, Radna, Orosháza, Szeged, Budapesta, Komarom. În anul 1948 este avansat Căpitan, lucrează în M.Ap.N. la Direcția Înzestrarea Aeronautică care făcea parte din Subsecretariatul de Stat pentru Aviație. Devine Maior la Comandamentul Artileriei Antiaeriene a Teritoriului în anul 1951. Din 1956 este Lt. Colonel Conferențiar la Academia Militară, disciplina Tragerile Artileriei, Profesor al Academia Militare. Se consacră tot mai mult matematicii din această perioadă, incepand să editeze primele lucrări bine primite în țară și
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
data de 14 decembrie 1940 avându-l la comanda pe Marc Mitscher. La bord avea de exemplu: Armamentui lui a fost modernizat în ianuarie 1942, s-au eliminat toate mitralierele de 13 mm și s-au înlocuit cu treizeci tunuri antiaeriene Oerlikon de 20 mm. Un indiciu al unei viitoare misiuni a avut loc la 2 februarie 1942, cănd Horneț a plecat din Norfolk cu două bombardiere medii tip B-25 Mitchell pe punte. Pe mare avioanele au fost lansate spre surprinderea
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
un bombardier în picaj și de un avion torpilor. Într-o perioadă de 15 minute, Horneț a primit trei lovituri cu bombe de la un bombardier în picaj tip Aichi D3A „Val". Un „Val", după ce a fost grav avariat de focul antiaerian de pe portavion, în timp ce se apropia de Horneț, avionul în mod deliberat s-a prăbușit pe portavion, omorând șapte persoane și incendiind puntea cu combustibilul aprins. Între timp o formație de avioane torpiloare Nakajima B5N „Kate" au atacat Horneț și l-
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
tarziu, o a treia bombă a lovit "Horneț" aproape de locul unde a căzut prima bombă, penetrând trei punți înainte de a exploda, provocând avarii grave, dar nicio pierdere umană. La 09:14 , un bombardier a fost lovit și avariat de tunurile antiaeriene de pe "Horneț". Arzând, avionul s-a prăbușit în mod deliberat pe "Horneț", omorând șapte oameni și răspândind combustibil de avion aprins pe punte. În același timp au atacat bombardierele în picaj, cele 20 de bombardiere torpiloare se apropiau de "Horneț
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
deliberat pe "Horneț", omorând șapte oameni și răspândind combustibil de avion aprins pe punte. În același timp au atacat bombardierele în picaj, cele 20 de bombardiere torpiloare se apropiau de "Horneț" din două direcții diferite. În ciuda pierderilor grele de la focul antiaerian, avioanele torpiloare au lansat două torpile, care au lovit partea laterală a portavionului "Horneț" între 09:13 - 09:17, lovind motoare ei. Cum Horneț a început să piardă din viteza, un bombardier japonez lovit s-a apropiat și intenționat s-
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
08. Din nou, avioanele de vânătoare americane au avut probleme cu interceptarea avioanelor japoneze înainte ca acestea să atace "Enterprise", doborând doar două din cele 19 de bombardiere în picaj care au început coborârea spre portavion. Atacând prin focul intens antiaerian al portavionului "Enterprise" și navele de luptă de escorta, bombardierele au lovit portavionul cu două bombe de 250 kg, ratând cu puțin cu o altă bombă. Bombele au ucis 44 de oameni și au rănit 75, si au provocat pagube
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
că traiectoria acestora este directă, iar pilotul păstrează contactul vizual cu bombele lansate deja, putând face eventuale corecții de zbor pentru a lansa următoarele bombe și mai precis. Atacul în picaj este și un mijloc de contracarare a eficacității armamentului antiaerian inamic. Cel mai cunoscut bombardier în picaj în cel de-al Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
mijlociu al Rinului, loc unde Rinul își săpase albia printre două lanțuri muntoase și unde apa curgea rapid, cu vârtejuri, printre pereții canioanelor înalte de aproximativ 90 m. În ciuda terenului accidentat și a focului mitralierelor și a artileriei tunurilor automate antiaeriene de 20 mm ale germanilor, trupele Corpului VIII au reușit să cucerească controlul asupra înălțimilor de pe malul de est, iar rezistența germană s-a prăbușit de-a lungul Rinului până în seara zilei de 26 martie. Pentru ca să înrăutățească și mai mult
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și 25 km de râul Mulde, Armata I a ajuns într-una dintre puținele zone întărite în care germanii aveau o defensivă organizată. Germanii organizaseră aici o linie de apărare cu adâncime mare ale cărei principale arme o reprezentau tunuri antiaeriene folosite cu efecte devastatoare împotriva trupelor terestre americane. Printr-o combinație de manevre de ocolire și de atacuri de noapte, militarii Armatei I au reușit să distrugă sau să ocolească bateriile de tunuri, intrând în cele din urmă în Leipzig
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
la aproximativ 160 km est de Rin, și s-a îndreptat spre Nürnberg, 50 km mai spre sud Atunci când americanii un ajuns la Nürnberg pe 16 aprilie, Armata a 7-a a întâmpinat același tip de apărare sprijinită de tunuri antiaeriene pe care o întâlnise Armata I la Leipzig. Luptele au durat până pe 20 aprilie, când orașul a fost cucerit după străpungerea liniilor artileriei antiaeriene și înfrângerea rezistenței inamice în lupte grele de stradă. După cucerirea orașului Nürnberg, Armata a 7
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pe 16 aprilie, Armata a 7-a a întâmpinat același tip de apărare sprijinită de tunuri antiaeriene pe care o întâlnise Armata I la Leipzig. Luptele au durat până pe 20 aprilie, când orașul a fost cucerit după străpungerea liniilor artileriei antiaeriene și înfrângerea rezistenței inamice în lupte grele de stradă. După cucerirea orașului Nürnberg, Armata a 7-a a întâmpinat o rezistența redusă. În acest timp, Divizia a 12-a blindate SUA s-a îndreptat spre cursul Dunării, pe care a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
trei escadrile complete de avioane de vânătoare, dar în misiune a plecat doar una singură, care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără escortă. Trei dintre au fost doborâte de antiaeriana a flotei inamice și trei de avioanele de vânătoare germane. Comandamentul aviației de vânătoare RAF a trimis în jurul orei 14:00 mai multe avioane de vânătoare-bombardament bimotoareWhirlwind să atace flota germană. Avioanele de vânătoare bine organizate ale generalului Adolf Galland
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars tuburile catodice ale indicatoarelor de observare circulară. Toate acestea s-au întâmplat din cauza
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
radar secundar). Aparatura de emisie-recepție (cinci emițătoare și cinci canale de recepție), fiecare lucrând într-o altă frecvență din gama de unde centimetrice și unul în gama decimetrică, a fost instalată într-o remorcă rotativă dispusă pe un afet de tun antiaerian. Sistemul de antenă era format din două cadre deschise trunchiate dintr-o antenă parabolică, realizat atât la emisie cât și la recepție. Pe acoperișul cabinei, pe o latură îngustă, s-a montat antena înclinată la un unghi de 45 de
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]