1,343 matches
-
scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în care se află, inclusiv despre prezența la postul comunei a celor doi piloți americani. Ai identificat gradele și numele lor? Nu. De abia am ajuns și... Bine, îl întrerupe grăbit celălalt, acum ascultă. În zonă este dislocată o unitate antiaeriană germană. În cazul că vor afla de prezența americanilor, mai mult ca sigur vor dori să-i ridice pentru interogatoriu. Tocmai de aceea vei rămâne lângă aviatori până ce aceștia vor fi predați doar reprezentanților autorităților române. Nimănui altcuiva! Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neliniștiți palierul. Rapid, prinde mica bijuterie ascunzând-o imediat în buzunarul său. Nimeni șefu! Paștele și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag. Hai, ușcheală la mașină. Aici tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
format exclusiv numai din veterani, asta exclude din start scăpările nervoase care pot compromite misiunea. Pe lângă asta știu că ai în subordine soldați cu pregătire de artileriști. Da, domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește un tun. Câți oameni mai ai valizi? Cu mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai zâmbetul de heruvim." A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. "Zaraza" era pe toate buzele, era "Lili Marlene" a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la "Grandiflora" (căci se apucase și ea de lucrativa meserie): "Of
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aveam nevoie de ele. Dar, oricum, un minut sau două, Helga și cu mine ne-am simțit ca Noe și soția lui pe Muntele Ararat. Nu există o senzație mai plăcută. Și apoi au răsunat din nou sirenele pentru alarmă antiaeriană și ne-am dat seama că suntem niște oameni obișnuiți, că lipseau porumbelul și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la pomul de Crăciun luminat de focuri de artificii. Zona Ploieștilor și a rafinăriilor era la 30 de km de Teișani, așa că nu auzeam decât vag zgomotul exploziilor; vedeam bine în schimb jocul de lumini intersectat de razele germane de antiaeriană și, pentru un copil, spectacolul era magic. (Tot târziu am aflat că în această zonă s-a purtat una dintre cele mai puternice bătălii aeriene ale războiului.) Ce făcea Sandi, venit la noi în vizită la Teișani să se odihnească
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
profesoară Într-o școală de dans, se schimbase, punîndu-și o pereche de pantaloni scurți din lînă, și Începuse să exerseze: Îndoindu-se, Întinzîndu-se, ridicîndu-și picioarele. La ora unsprezece fără un sfert auziră prima explozie În apropiere. Imediat după aceea, tunul antiaerian porni În Hyde Park. Stația lor era la cîteva mile distanță de tunuri: chiar și așa, bubuiturile păreau că se ridică din beton, direct prin pantofii lor, și tacîmurile și vasele din bucătărie Începură să zăngăne. Dar numai O’Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ia spre nord-vest ca să ajungă În Hugh Street, iar traseul era unul odios, casele mizere din inima zonei Pimlico cedînd locul, cu o regularitate deprimantă, unor petice de pămînt devastat, munților de moloz sau caselor Înșiruite devenite gropi. Tunurile antiaeriene continuau să lovească puternic, iar printre exploziile de flăcări, Kay auzi deprimanta vibrație a avioanelor, șuierul ocazional și vîjÎitul bombelor și rachetelor. Sunetele semănau cu acelea dintr-o seară obișnuită de Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își ridică privirea. — O să-ți zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele, spuse Fraser. Nasolesc totul, ca deobicei. Văd flăcările strălucind. Numai Dumnezeu știe unde sînt. După cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să stau singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
meteorologic, studiourile televiziunii, turnul de control al aeroportului, halele de triaj poștal, serviciul ginecologic al spitalului, închisoarea, ospiciul de nebuni, casele de toleranță deghizate în saloane de masaj, morga, institutul medico-legal, mănăstirea carmelitelor, catacombele, sistemul de canalizare al orașului, adăposturile antiaeriene și coridoarele secrete care se intersectează sub oraș. „așa nu se mai poate”, spune Vocea. Știe și el. X este de acord cu Vocea. Uneori are impresia că tot ce i se întîmplă ține de un delir, că el este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar fi trebuit să fim de la Spiegel, nu-l intrigă pe bătrînelul furios. el avea ceva pe suflet și trebuia să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
până laț cutremurul din 1940 când a fost avariată grav și am terminat apoi studiile la fără frecvență la Liceul Teoretic Roman Vodă din Roman și apoi Facultatea de Istorie din București. Armata am făcut-o la Regimentul 2 Artilerie Antiaeriană din Roman , unde îmi amintesc că am făcut trei luni de zile instrucție desculț de zbârnâiau pietrele când băteam pasul de dșefilare. Ce se întâmplase, fiind contingentul 1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
iar pe mine cu unul, știindu-mă probabil un soldat disciplinat și con știincios, Așa am crezut eu. În prima zi de armată când s-a dat deșteptarea nu am gășit pe etajeră bluza gri-bleu care era la uniforma artileriei antiaeriene și m-am îmbrăcat în grabă într-o cămașă kaki cu mâneca scurtă, și la inspecție comandantul a venit direct la mine, adresându-mi cuvintele: ostașș, de ce te-ai îmbrăcat așa? Iar eu i-am raportat că mi-a furat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Duzinschi a încercat s-o caute prin vecini, fără a da de bănuială că a mâncat-o el împreună cu mine. și mie mi s-a întâmplat să fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe pista de lîngă hangare, avioane de luptă de Înaltă performanță și cu design modern. Cele trei Brewster Buffalo, cu Însemnele americane vopsite pe ele, stăteau la marginea cîmpului. O echipă de geniști cu o macara puternică ridicau un tun antiaerian pe platformele superioare ale pagodei de piatră. Șoferul se opri la un punct de control, unde soldați japonezi se aflau Într-o fortificație. În timp ce santinelele Își făceau rondul În lumina serii, caporalul vorbea la un telefon de campanie. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Whangpoo ieșea din districtul Nantao al Shanghai-ului, albia lui imensă străbătînd ținutul părăsit. În fața lui era aerodromul Lunghua. Pista de ciment era situată În diagonală pe Întinderea de iarbă, ajungînd pînă la baza pagodei. Jim putea vedea țevile tunurilor antiaeriene montate pe anticele trepte de piatră, și puternicele reflectoare de aterizare și antenele de radio fixate pe acoperișul de țiglă. Mai jos de pagodă erau hangarele și atelierele de reparații, fiecare păzite cu saci de nisip. CÎteva avioane de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camion și scoteau cîțiva chinezi afară. Jim Îi urmărea cum fugeau peste orezăriile inundate, spre vestul aeroportului În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a soarelui, gonindu-și nervoși muștele de la gură, cu chipurile Încordate, În timp ce șeful escadrilei Îi saluta. Chiar și atunci cînd Îl ovaționară pe Împărat, zbierînd răgușiți la auditoriul de muște, nici unul dintre tunarii de la antiaeriană nu-i remarcase, iar soldatul Kimura, traversînd peste straturile de roșii ca să-l cheme pe Jim de la gard, părea uimit de preocuparea lui. Jim deschise manualul de latină și Începu tema pe care i-o dăduse doctorul Ransome: toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sum, amatus es, amatus est... În timp ce recita perfectul simplu, Jim observă că gunoierii chinezi fugeau de lîngă avionul distrus. Grupul de hamali se răspîndise, aruncîndu-și coșurile cu pietre. Soldatul japonez sări din compresor și alergă, cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Packard-ul tatălui său. Avionul traversă gardul de perimetru și se repezi de-a lungul pistei, la Înălțimea unui stat de om deasupra platformei. În urma lui, un vîrtej de frunze și de praf se ridică de pe pămînt. În jurul aerodromului, tunurile antiaeriene se Întoarseră În direcția lagărului. Din etajele pagodei Lunghua răsăreau lumini ca din pomul de Crăciun expus În fața magazinului universal al Sincere Company din Shanghai. Netulburat, avionul Mustang zbură direct spre turnul antiaerian, zgomotul tunurilor lui fiind Înecat În urletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]