2,373 matches
-
totodată o identitate colectivă de lungă durată, prin schemele devenite clasice de pedeapsă/răsplată și distrugere/izbăvire. Desigur, aceste paradigme nu au încetat complet să funcționeze în era contemporană, când evreii au avut de înfruntat cele mai cumplite explozii de antisemitism, lagărele morții, apoi perioada de reconstrucție a unei vieți evreiești sfărâmate de persecuție, dispariția celor dragi și o suferință fără margini. Întrebări existențiale fundamentale nu au întârziat să-i frământe pe supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească problema teodiceei genocidului ca "problema tuturor problemelor"4. A muri la Auschwitz pentru Dumnezeu În Germania nazistă, ultraortodoxia dădea deja răspunsuri teologice la antisemitism. Cei mai importanți lideri ai ei din epocă, Haim Ozer Grodzensky, cunoscut sub acronimul Ahiezer din Vilnius, și Elhonon Wasserman, cumnatul celui dintâi, amândoi dispăruți înainte de genocid, dar contemporani ai Nopții de Cristal (9-10 noiembrie 1938), îndeamnă în 1939 la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cea a disimulării lui Dumnezeu, trăită în timpul genocidului, și cea a absenței lui Dumnezeu de la Auschwitz și din alte locuri, fiindcă Dumnezeu este mort11. În prima categorie figurează Eliezer Berkovits, rabin ortodox. Deși ia în considerare, ca dată istorică specifică, antisemitismul care a precedat Soluția Finală și a condus la ea, el nu renunță la vechile modele explicative religioase. Auschwitz nu este unic, deoarece pune credinței aceleași întrebări ca și distrugerile din trecut. Dar Berkovits nu pune, precum unii gânditori ultraortodocși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când memoria suferințelor îndurate de strămoși pentru a rămâne evrei ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase la stăpânirea tendințelor de renunțare, memoria genocidului a dinamizat iudaismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de Șase Zile, a devenit o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești și ceilalți. Ca pentru a le da dreptate celor care atribuiau antisemitismul perenității evreilor și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în mod pozitiv? Nu spunea deja Spinoza, în lumina expulzării lor din Spania, că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei? Ei nu prevăzuseră ce avea să însemne memoria genocidului, noul Sinai care se întâlnește cu noul Ierusalim după Războiul de Șase Zile, nici comuniunea indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm în acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se dezvoltă o înțelegere diferită a condiției disperate a evreilor în timpul genocidului, dublată de o determinare accentuată de a nu mai ajunge niciodată acolo. Din acel moment, Menahem Begin folosește "lecțiile" trecutului pentru a desemna o amenințare constantă și majoră, antisemitismul, și pentru a afirma absoluta necesitate de a acumula putere pentru a-l combate. Goyim îi urăsc pe evrei, crede Begin, sau, pentru a o spune în limbajul tradițional, Esau îl detestă pe Iacov. Neputința lor i-a făcut pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
context se instaurează religia Shoah-ului, care este și o religie a identității. Statul Israel, drept consecință și răspuns la Holocaust, stimulează sentimentul de culpabilitate al lumii, copleșită de empatie față de el7. Faptul că acest sentiment constituie o barieră pentru dezvoltarea antisemitismului ține de justiție, dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
denotă omniprezența fricii întâlnite atât de frecvent în ultimii ani printre evreii din diasporă. Printre acestea se numără necesitatea solidarității evreiești, a autoapărării, obligația de a conta numai pe propriile forțe, de a rămâne vigilent în fața oricărei eventuale manifestări de antisemitism, pentru a-l combate de la primele semne. Din această perspectivă, viitorul nu aduce vreo speranță, nici în Israel, nici în diasporă, ci conține toate ingredientele susceptibile să provoace închiderea, izolarea defensivă, când, de fapt, concluziile universale de tras din genocid
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ci conține toate ingredientele susceptibile să provoace închiderea, izolarea defensivă, când, de fapt, concluziile universale de tras din genocid ar trebui să fie lupta pentru protejarea drepturilor minorităților în lumea întreagă, combaterea, pretutindeni, a oricărei forme de rasism (și de antisemitism), precum și a oricărei tendințe antidemocratice. Și mai ales ideea că natura umană este în esență rea, nu este astfel doar față de evrei 13. În definitiv, prin intermediul Holocaustului, evreii își proclamă inocența și rectitudinea, ceea ce-i face insensibili la nedreptatea făcută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care blamau țările arabe 26. Însă, în paralel, aveau să vină în noiembrie 1967 declarațiile generalului de Gaulle despre statul Israel războinic și poporul evreu "sigur pe el și dominator", declarații care aveau să provoace teama de o resurgență a antisemitismului. În acest climat complex și inedit se cristalizează în Franța conexiunea genocid-Israel. Majoritatea evreilor din Africa de Nord conștientizează Holocaustul în metropolă. În exil se face această apropiere care, pe de altă parte, îi împiedică în același timp pe exilați să-și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în timp ce evreii caută să dea un conținut iudaismului lor, Franța își înfruntă trecutul vichyst și colaborarea cu naziștii, contrazicând mitul unei Franțe rezistente. Memoria în formare a genocidului împinge, totodată, la reevaluarea regimului de la Vichy și a rolului jucat de antisemitismul francez în anii 1930-1940. În acest context este realizat un film ca Le Chagrin et la Pitié (1971) de Marcel Ophüls și apare în franceză, în 1973, cartea emblematică a istoricului american Robert O. Paxton, La France de Vichy, 1940-1944
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la datoria de vigilență Una dintre cele mai bune ilustrări ale mecanismelor pe care am încercat să le demontăm în capitolul precedent este în același timp una dintre cele mai recente. Vrem să vorbim aici despre răspunsurile evreiești la ascensiunea antisemitismului observată în urma celei de-a doua Intifade în Europa și mai ales în Franța, unde maghrebienii și evreii din Maghreb care fac parte din clasele muncitorești locuiesc adesea în aceleași suburbii și uneori chiar în aceleași cartiere. Relativa reușită a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În această schemă, cel mai adesea, israelienii și evreii nu sunt disociați. Cât despre evrei, și aceștia au dezvoltat de mult, în jurul Israelului, un naționalism de diasporă consolidat odată cu evoluția conflictului din Orientul Mijlociu. Care este, în acest context, adevărul despre antisemitismul arabo-musulman din Franța, una dintre expresiile acestui naționalism în acțiune al diasporei, circumscris apartenenței comunitare? Desigur, nu se poate nega înmulțirea actelor antievreiești, de gravitate variabilă, nici puternica ostilitate față de evrei a anumitor medii arabo-musulmane, o ostilitate care nu se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
expresiile acestui naționalism în acțiune al diasporei, circumscris apartenenței comunitare? Desigur, nu se poate nega înmulțirea actelor antievreiești, de gravitate variabilă, nici puternica ostilitate față de evrei a anumitor medii arabo-musulmane, o ostilitate care nu se limitează de altfel la asta, antisemitismul devenind tot mai mult metafora tuturor relelor din societatea franceză. Cel care marchează anumite grupuri arabo-musulmane nu este nici el străin de aceste rele lipsa unei politici eficiente de integrare, mobilitatea socială și profesională încă embrionară și corolarele lor. Între
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Actele antisemite scad totuși cu 48% în primul semestru din 2005 în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent. Iar în 2005 se înregistrează 290 de acte antisemite față de 561 în 2004, descreștere legată probabil de lupta angajată de guvernul francez contra antisemitismului 1. În sfârșit, potrivit cifrelor furnizate de Direcția Generală a Poliției Naționale, primele zece luni ale anului 2006 înregistrează din nou o scădere ușoară, cu 3,5%, a faptelor antisemite în raport cu 20052. Având în vedere aceste date și evoluția lor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei. N-ar trebui să vedem și aici expresia noului naționalism al diasporei, sprijinit pe un trecut de suferințe evreiești, abuzând de referiri la genocid, axat pe susținerea Israelului și gata să pună criticile al căror obiect este în categoria antisemitismului, totul pe fondul traumatismului reactivat într-un climat tensionat? Rasismul antiarab urmează și el o curbă ascendentă și se dezvoltă pe un sol al resentimentului moștenit din colonizare și decolonizare, care a reapărut după 11 septembrie 2001 și confundă islamul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să le ia apărarea în aceste situații sau să facă demersuri pe lângă autoritățile de stat. Pe de altă parte, istoria Europei, din care ura antievreiască și exterminarea la care a condus ea fac parte integrantă, ne face mai atenți la antisemitism decât la rasismul antiarab, mai tolerat sub diferitele lui forme islamofobie, "ciocnirea civilizațiilor", antiislamism etc. Fără a uita culpabilitatea născută din recunoașterea tardivă a responsabilității regimului de la Vichy în deportarea evreilor din Franța. De unde un fel de cursă pentru ispășire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tolerat sub diferitele lui forme islamofobie, "ciocnirea civilizațiilor", antiislamism etc. Fără a uita culpabilitatea născută din recunoașterea tardivă a responsabilității regimului de la Vichy în deportarea evreilor din Franța. De unde un fel de cursă pentru ispășire, relansată odată cu resurgența recentă a antisemitismului sub noile lui forme. Toate acestea, în loc să calmeze atmosfera, contribuie la crearea unui fel de teamă la mulți evrei, alimentată în paralel de liderii comunitari și presa evreiască, de intervenționismul Israelului în favoarea emigrației și alarmismul unor intelectuali. În sfârșit, lipsa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
taxați drept antisemiți amplifică teama evreilor, care la rândul ei îi împinge în agitație pe toți partenerii, puși sub presiune și obligați să reacționeze cât mai repede. Un cerc vicios care generează un soi de isterie ce ajunge să banalizeze antisemitismul și să ne întunece perceperea adevăratelor probleme. Masa de informații care ajunge în redacții întreține, bineînțeles, bulimia. Imaginile și textele copleșesc, la rândul lor, publicul. Violența nu este doar percepută în imaginea oferită a lumii, ci și trăită într-un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai puține ecouri în media ca și în societate în general -, Michaël Tronchon, alias Phinéas, nu se va mulțumi să rănească în august 2004 un arab cu lovituri de topor; el profanează și un cimitir evreiesc cu simboluri provenite din antisemitismul de tip nazist și din ura antiarabă. Phinéas se erijase în călău. O lună mai târziu, în iulie 2004, Marie Leblanc simulase o agresiune antisemită în Rețeaua Expres Regională și prezentase toate semnele victimei. Fiecare în registrul lui, fiecare de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
semnele victimei. Fiecare în registrul lui, fiecare de partea lui, dar într-un timp apropiat, amândoi rejucau scenele pe care le văzuseră la televizor sau care fac de acum parte din inconștientul colectiv, opunând eternul cuplu călău-victimă. În mitomania sa, antisemitismul lui Marie Leblanc semăna cu cel orchestrat de Phinéas. Cele două cazuri sunt simptome gemene a ceea ce frământă în profunzime o societate fără identitate și în pană de imaginație. Incendiul de la centrul social evreiesc de pe rue Popincourt, din august 2004
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
originar din Maroc, a suprapus și el sloganuri destul de incompatibile " La France aux Français", care ar fi mai degrabă o deviză antiarabă, coexistând cu "Vive l'islams" (sic), fără să uităm zvasticile. Panica uneori disproporționată a evreilor de astăzi în fața antisemitismului își trage în parte intensitatea din excesele datoriei de memorie. Numeroși sunt cei care, în societatea franceză, au reținut numai semnele "exterioare" ale antisemitismului care a dus la anihilare, iar alții descoperă cu groază că antisemitismul a putut exista cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Vive l'islams" (sic), fără să uităm zvasticile. Panica uneori disproporționată a evreilor de astăzi în fața antisemitismului își trage în parte intensitatea din excesele datoriei de memorie. Numeroși sunt cei care, în societatea franceză, au reținut numai semnele "exterioare" ale antisemitismului care a dus la anihilare, iar alții descoperă cu groază că antisemitismul a putut exista cu adevărat. În plus, recentele manifestări de ură antisemită au fost mult timp evocate doar pentru a fi imputate arabo-musulmanilor, atât de mare era impactul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreilor de astăzi în fața antisemitismului își trage în parte intensitatea din excesele datoriei de memorie. Numeroși sunt cei care, în societatea franceză, au reținut numai semnele "exterioare" ale antisemitismului care a dus la anihilare, iar alții descoperă cu groază că antisemitismul a putut exista cu adevărat. În plus, recentele manifestări de ură antisemită au fost mult timp evocate doar pentru a fi imputate arabo-musulmanilor, atât de mare era impactul conflictului israeliano-palestinian asupra a ceea ce se întâmpla aici. Or, în mod ciudat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]