1,827 matches
-
în această perioadă sunt regăsite concepții și perspective diverse asupra problematicii libertății, care vin în întâmpinarea și fixarea cunoștințelor despre libertate. Despre Descartes pot afirma că este adeptul raportului libertate constrângeri antropologice, Leibniz afirmă în teoria sa problema libertății în antiteză cu constrângerile prefigurate de ontologie, Spinoza se exprimă având în vedere necesitatea supranaturală și condiționările impuse de aceasta, iar nu în ultimul rând Rousseau abordează această temă ținând cont de aspectul social al manifestării libertății. Prezentarea acestor teorii filosofice, dar
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
și un „după”, metaforele invocate fiind grăitoare: oamenii paleoliticului „sunt înzestrați”, sau „achiziționează” (bipedia, limbajul, gîndirea simbolică, instituțiile sociale); în contrast, lumea agricultorilor, realmente creativi din punct de vedere cultural, „crește”. Epoca paleolitică devine, așadar, în mare măsură rezultatul unei antiteze retorice, al unei definiții în negativ, ale cărei criterii esențiale au fost dintotdeauna reprezentate de absența producției agricole și a sedentarismului: „[...] our understanding of Palaeolithic people is very often phrased in terms of the farmers they are not, rather than
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Un trunchi articulat combină temele expansioniste cu cele restrictive. El poate oferi golul stomacului, protuberanțele abdominale și ale mușchilor. Compoziția lui Courbet Femeie în valuri (figura 98) se bazează pe contrapunctul dintre sânii proeminenți și brațele care înlănțuie capul. Această antiteză a destinderii și contracției, a expunerii și reținerii caracterizează imaginea femeii ca ispititoare în artele Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care și-l dezvăluie are încă ecouri în secolul al XIX
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și Eliot, precum și ea Shakespeare și Dostoievski - trebuie să concepem scriitorul ca fiind și "creator" și "posedat" în același timp, el îmbinând viziunea obsesivă a vieții cu preocuparea lucidă, meticuloasă pentru prezentarea acestei viziuni. *8 Poate cea mai influentă dintre antitezele moderne este cea stabilită de Nietzsche în Bie Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik - 1872 (Nașterea tragediei din spiritul muzicii), cea dintre Apolo și Dionysos, cei doi zei ai artei la greci și cele două arte și procese
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
un cercetător român contemporan, care deosebește trei tipuri fundamentale de artiști : "tipul simpatic" (care, în actul creației, este vesel, spontan, ca o .pasăre), "tipul demaniac anarhic" 122 și "tipul demoniac echilibrat". Exemplele nu sunt întotdeauna fericite ; dar teoria tezei și antitezei reprezentate de tipurile "simpatic" și "anarhic" și a sintezei lor într-un tip superior în care lupta cu demonul s-a terminat victorios, stabilindu-se un echilibru de forțe, este sugestivă. Ca exemplu al tipului superior, măreț, Rusu îl dă
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
al XVII-lea, și chiar pe baza acelorași citate spicuite din vastele lui lecturi, să se stabilească o altă schemă a contrariilor complet diferită. În mod similar, voluminoasele cărți ale lui Korff reduc totul la o teză, "raționalismul", la o antiteză, "iraționalismul", și la sinteza lor, "romantismul". Raționalismul capătă repede, la Korff, și un înțeles precis : "clasicism", iar iraționalismul, 166 înțelesul vagului curent Sturm und Drang, în timp ce romantismul german este considerat sinteza acestora. Există în limba germană numeroase cărți oare operează
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în anul 1910, S. Korjinski inițiază primul determinator de soiuri bazat pe principiul cheilor dichotomice luând în considerare cinci caractere de bază: forma strugurilor, forma boabelor, culoarea lor, gustul miezului și forma frunzelor folosind ca mod de lucru teza și antiteza (de exemplu frunze întregi sau lobate, iar dacă sunt lobate atunci sunt cu 3, 5, 7 lobi sau struguri colorați și necolorați, iar cei colorați pot fi roz, rozii, negri etc). Deficiența acestui determinator constă în faptul că majoritatea determinărilor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
încadrează acțiunii politice și reflectă un dublu caracter: * erotic (intrigă și personaje romantice) * social (afirmarea concepțiilor sociale ale scriitorului.Romanul trădează influența romantică, balzaciană (realism) precum și înrâurirea romanului popular (profilul moral al personajelor feminine, eroine demonice sau angelice, simetrii și antiteze artificiale). După romanul Hoții și hagiul(1853), de Al. Pelimon, un alt important moment aparține anului 1855.În paginile revistei România literară se publică consecutiv trei romane și anume: Manoil de D.Bolintineanu, Serile de toamnă la țeară de Al.
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
I.M.Bujoreanu sunt apariții concludente în sensul menționat, dar încercări anemice cu personaje, teme și compoziție de roman foileton. Acestor încercări de romane li se reproșează lipsa de motivare suficientă a acțiunilor, problemelor, lovituri de teatru, digresiuni cu caracter moralizator, antiteza satanic- angelic, intenții de tenebros, de macabru, justițiar, dogmatic, scheme de fixare a acțiunii în timp și spațiu, eroi cu descrieri fizice amănunțite, etc. Alt moment remarcabil în evoluția speciei românești îl înscrie Nicolae Filimon, creatorul primului roman autentic, valoros
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal, până la barbarie și dotat de o ambițiune nemărginită”. Romanul este structurat pe o temă generalumană, aceea a setei de parvenire dobândită prin orice mijloace necinstite. Aspectul realist al vremii zugrăvit în roman se reflectă in antiteza dintre destrămarea boierimii și emanciparea ciocoimii. Ca modalitate compozițională scriitorul Nicolae Filimon utilizează tehnica balzaciană. El acordă prioritate amănuntului revelator în caracterizarea personajelor. Lipsa analizei psihologice este suplinită prin surprinderea aspectelor exterioare, gesturi, mimică, vorbire. Filimon crează scene caracteristice pentru
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
expresii din vorbirea populară. În roman, se urmărește ascensiunea eroului central, Dinu Păturică, reprezentantul tipic al ciocoiului parvenit din epocă, paralel cu deposedarea de avere și decăderea lui Andronache Tuzluc, ciocoiul fanariot venit cu suita lui Caragea de la Constantinopol. În antiteză cu Andronache Tuzluc, Dinu Păturică, Chera Duduca (imorală, profitoare), zugrăviți prin prisma satanismului romantic, apar celelalte personaje ca banul C, fiica sa, Măria, Gheorghe, onești, demni, patrioți, dar a căror caracterizare e neconvingătoare. Alte încercări de roman vădesc o stagnare
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
încă din antichitate de Zenon din Eleea și apoi de Immanuel Kant. Faptul că, plecând de la o anumită mulțime finită de date de observație, folosind doar aparatul operațional logic, poți să ajungi la două concluzii contradictorii (o teză și o antiteză), aruncă o profundă neîncredere în capacitatea raționamentului logic, ca instrument fiabil de cunoaștere a adevărului. Însuși raționamentul deductiv a fost pus sub semnul îndoielii. Totul pornește de la formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
exercițiu de memorie și reiterați pentru o clipă felul cum vă comportați de exemplu atunci când aveați nouă sau zece ani și cineva vă cerea de exemplu să îi dați ceva, cât de firesc și fără de tăgadă ofereați și puneți în antiteză comportamentul dumneavoastră cu acum, astăzi dacă cineva v-ar cere ceva, câte rațiuni urgente ar declanșa mintea: oare îmi va da înapoi, oare eu o să am suficient, oare e bine, oare e rău - acestea ar fi doar câteva rațiuni pe
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
și spirituale. Imaginea monarhului absolut este, precum în imaginarul de sorginte bizantină, un pivot al mentalităților locale, fiind reprezentată mai ales în cultura populară, dar și în diferite tipuri de scrieri culte. Medievalitatea rămâne prinsă, privită a posteriori, în jocul antitezelor și al paradoxurilor (așa cum am discutat anterior), indiferent de punctul de vedere din care este abordată. Foarte importantă și determinantă pentru alte structuri ale imaginarului medieval este relația dintre sacru și profan (repartizată pe cele două registre: religios și laic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de metodă sau judecare: creația survine doar prin intermediul inspirației. Aceasta este un concept mirific întrucât aparține zeilor, zeii creează prin intermediul omului întrucât inspirația este divină 43. Creația este un act divin al artei. Starea de nebunie a poetului este în antiteză cu starea rațională a omului: existența posibilității prin creație. Kant gândește creația în aceeași manieră atribuind ideii de geniu toate calitățile sale, adăugând că modurile prin care geniul lucrează sunt necunoscute. Modul de interpetare al artei prin prisma creației ne
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
face simțită prezența prin intermediul ilustrațiilor. Un exemplu celebru al parafrazei este tabloul lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin - Atributele artei, care nu arată niciun artist pe fundalul picturii, dar toate atributele sale se referă la un artist care pictează un cadru de viață. Antiteza desemnează un contrast de concepte și fenomene. Tropul ontologic al antitezei este prezent în orice formă de artă. Picturile sunt precedate de teme contradictorii sau de mai multe părți ce au ca scop oferirea unei povești pentru susținerea unei imagini
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tabloul lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin - Atributele artei, care nu arată niciun artist pe fundalul picturii, dar toate atributele sale se referă la un artist care pictează un cadru de viață. Antiteza desemnează un contrast de concepte și fenomene. Tropul ontologic al antitezei este prezent în orice formă de artă. Picturile sunt precedate de teme contradictorii sau de mai multe părți ce au ca scop oferirea unei povești pentru susținerea unei imagini expresive. Narativitatea unei picturi triptice sau hagiografice oferă o înșiruire de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în mână o oglindă privește cu pasiune femeia în timp ce ea se admiră în oglindă. Aceste perspective ale picturii sunt posibile prin intermediul tropilor ontologici care schițează un spațiu în cadrul spațiului. Oglinda devine un obiect tehnic ajutător la constituirea tropului oferind, prin antiteză, o nouă dimensiune picturii. Totodată, prin intermediul oglinzii se lasă descoperit secretul obiectului de artă: cu cât există mai multe perspective cu atât mai mule dimensiuni o operă de artă poate avea. Acest procedeu este cu precădere propriu picturii, în timp ce în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un ciclu de versuri prezentat de Ștefan Aug. Doinaș, și editorial în volumul colectiv Caietul debutanților al Editurii Albatros, apărut în 1981. Tipărește prima plachetă personală, Frontiera dintre cuvinte, în 1988. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Dacia literară”, „Antiteze” (Piatra Neamț), „Minerva” (Bistrița), „Contemporanul-Ideea europeană”, „Amfiteatru”, „Apostrof”, „Bucovina literară”, „Flacăra”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Vatra”, „Viața românească”, „Columna”, „Literatura și arta” (Chișinău), „artPanorama” ș.a. Este fondatorul (în 1990) și directorul revistei „Poesis” din Satu Mare, în jurul căreia se grupează în primul
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
ca forță, reală sau ca amenințare. Mai mult, politica de prestigiu a folosit printre principalele instrumente formele aristocratice de interacțiune socială ale diplomației. Acea lume, cu regulile sale protocolare, dispute despre rang și întâietate și formalismul său gol, reprezintă tocmai antiteza modului de viață democratic. Chiar și cei care nu erau în întregime convinși că politica de putere este un atavism elitist au fost înclinați să vadă politica de prestigiu a diplomaților ca pe un joc anacronic, frivol și înșelător, lipsit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și avizate nu au putut să nu observe și să nu releve diferențele și asemănările, În cel mai pur spirit comparatist, Între propria lor cultură și cea a teritoriilor străbătute adesea În grabă. Acești călători erau, Într-o anumită măsură, antiteza celor care spun că pretutindeni e la fel, turiști blazați pe care Victor Hugo Îi califica drept „nerozi și disprețuitori”. Desigur, privirea nu pătrunde adânc și observațiile rămân superficiale, prea multe elemente neputând fi sesizate imediat. Însă multe informații bogate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu provin din vreo dinamică internă; ele nu servesc decât pentru a legitima din nou un imperialism ajuns la capătul puterilor. Trebuie așadar să Înțelegem că „dezvoltarea inegală este o dialectică”. În „războiul dezvoltării”, „naționalismul poate fi privit ca o «antiteză» opusă «tezei» dominației metropolitane. Însă efectele sale se transmit Întregului proces” (Nairn, 1977, p. 338). În teoria lui Nairn, ca și În cea a lui Wallerstein, mobilizările naționaliste alimentează o dinamică foarte complexă. Trăsăturile culturale ireductibile nu sunt constituite În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și situația de comunicare devin factorii esențiali pentru o receptare optimă. Expresie a ironiei, antifraza se individualizează însă prin proprietatea de veridicitate a sensului transmis, în vreme ce ironia presupune o destabilizare a sensului. V. ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANTITEZĂ. Figură de gîndire în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni, situații, în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
esențiali pentru o receptare optimă. Expresie a ironiei, antifraza se individualizează însă prin proprietatea de veridicitate a sensului transmis, în vreme ce ironia presupune o destabilizare a sensului. V. ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANTITEZĂ. Figură de gîndire în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni, situații, în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur -/El un suflet apostat (Mihai Eminescu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]