271,809 matches
-
acestea faptul că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
pînă la frivolitate așa cum este Noica. El judecă lumea de azi cu pilde din lumea veche, dar în tot acest proces rămîne un contemporan al nostru plin de umor. Andrei Cornea și-a adunat de curînd într-o carte articolele apărute în Observator cultural în rubrica Cuvintelnic fără frontiere. Că aceste articole cîștigă prin adunarea în volum mi se pare un lucru cert. Cititorul grăbit de reviste, fie ele și culturale, trece în goană peste asemenea subtilități. Adunate în carte și
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
dar cartea își păstrează azi frumusețea neștirbită. Iată o analiză a ceea ce înseamnă "grup", o analiză care nu se uită ușor și care poate fi aplicată ecclesiei creștine, dar și, de pildă, grupurilor de terapie americane: "cristalizarea și "ecclesia" au apărut ca urmare a unei imposibilități "tehnice" de a armoniza lumea cu omul. Cum face acest lucru am văzut: trece cu vederea lumea, creînd, prin intermediul grupului, o lume secundă, prin definiție armonizată cu omul... acest "cosmos" al "ecclesiei" preia, s-ar
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
bunul dumnezeu" (ibidem). Sau: "mama mare era un abajur/ bunicul era un ceainic/ eu eram o măslina mică mică/ pe o farfurie japoneză" (Șam și vacă). Sau: "aerul din autobuz e o vacă/ ugerul ei privește înapoi cu mînie" (ibidem). Apare trucat astfel nu doar identitatea lumii, ci și identitatea actantului liric, care se răsfăța în fel de fel de ipostaze grotești, abia schițate în jocul eteroclit ce le înlocuiește îndată cu altele, fără a adînci nimic, fără a se fixă
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
Cronicar Dialog În publicația cu acest nume pe care o scoate dl Ion Solacolu la München de ani buni (avîndu-l, la un moment dat, coredactor pe Ion Negoițescu), au apărut, în ultimele numere sosite (unele, cu întîrziere) la redacție cîteva lucruri foarte interesante. Ca de obicei, DIALOG face numere așa-zicînd tematice, pe o problemă sau un autor. Numărul din dec.-iulie 1999, de exemplu, intitulat Destine, e consacrat unei extrem de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
firescul și naturalețea par să lipsească acestor pagini, care fără un instinct destul de sigur al (auto)ironiei ar putea eșua în pur verbalism. Într-o situație asemănătoare, din mai multe puncte de vedere, se găsește și volumul de versuri Game, apărut recent tot la Editura Aula. Ceea ce atrage atenția de la bun început este aspectul, de-a dreptul ieșit din comun al cărții, (nu mai mare de 10 cm pe 14), avînd deci dimensiunile unei mini-agende telefonice. Daniel Pișcu ar fi putut
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
obligă să-l citim în cheie politică, ba chiar devine cu adevărat incitant dacă nu urmărim acest fir. Ioan Groșan - Județul Vaslui în N.A.T.O., Editura Aula, Brașov, 2002, 160 p. Roxana Racaru Experiment literar La recenta Editură Lolita a apărut în 2001 romanul anonim Teleny sau Reversul medaliei în traducerea lui Cristian Tănăsescu, însoțit de un Cuvînt al editorului unde se precizează că acestă carte inaugurează colecția Erotic Clasic. Romanul apare prima dată în 1893 la Londra, în 200 de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Roxana Racaru Experiment literar La recenta Editură Lolita a apărut în 2001 romanul anonim Teleny sau Reversul medaliei în traducerea lui Cristian Tănăsescu, însoțit de un Cuvînt al editorului unde se precizează că acestă carte inaugurează colecția Erotic Clasic. Romanul apare prima dată în 1893 la Londra, în 200 de exemplare, este tradus în limba franceză în 1932, iar în limba română este prea puțin probabil să mai fi fost tradus până acum. Rezultat al unui experiment literar colectiv, al unui
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
e adesea redusă: ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie să pornim de la emoția unui subiect vorbitor care raportează vorbele amenințătoare sau deznădăjduite ale cuiva: zguduit de cele auzite (și văzute!), 'înghite' sunetele inițiale". Nici una dintre formele scurtate actuale nu se identifică perfect cu cele care
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoțite de o conotație de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai ales tre'să și poa'să: "tre'să-ți așezi inspirația în poziții mentale îmbîrligate" (EZ 2308, 2000); "Văzîndu-se ministru de stat, M.C. are probabil impresia că fiecare dintre interlocutorii săi tre' să stea drepți, cu mîna
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
de enunțuri produse de politicieni: "Cre'că se găsea cineva să facă ordine în debandada aia" (VL 3538, 2001). Distribuția diferită a atestărilor nu e totuși foarte semnificativă: în paginile nonconformiste și în listele de discuții din Internet toate formele apar cu mare frecvență: "o greșeală poa'să-ți pună capăt carierei" (fil.unibuc); "ți-am zis, bre, da' cre' că nu ți-ai amintit ce-i aia" (irc.noi.net); "mai am unu pe care tre' să instalez altă distribuție
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
ți-am zis, bre, da' cre' că nu ți-ai amintit ce-i aia" (irc.noi.net); "mai am unu pe care tre' să instalez altă distribuție" (learn.reflex). în textele cele mai efemere și neglijente apostroful nici nu mai apare; mai mult, unele forme - în primul rînd crecă - sînt chiar contopite: în contexte care nu respectă (probabil deliberat) regulile elementare de ortografie - "shi azi creca ma ginit rootul" (lanegru.ro); "creca daca as avea un net acasa as sta zii
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
amintirilor tale? Ar fi foarte regretabil să renunți la literatură. Lumea se teme. Dar eu nu cred. Cine a băut va mai bea". Două scrisori nu sunt localizate. Datele de expediere sunt 22 octombrie și 26 decembrie 1882. Cum ne apar scrisorile, citite astăzi? Doar oglindă a lumii văzute prin intermediul datelor și al locurilor, sau scenă a lumii asupra căreia imaginația interpretativă a celui care le-a scris a acționat, îndrăzneț stilizator? Exact pentru această particularitate, scena se transformă în univers
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, să-și vadă împlinită mult așteptata ediție "integrală". Fără texte care nu au mai fost acceptate în edițiile de după 1947, ca Ovreii sau "sistematic omise"în edițiile apărute între 1950-1989, ca Bârzof, reeditat, ca o excepție, în Opere I, din 1962 sau "permanent eludate", ca Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea. Fără obsedantele "croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul fiind pus în situația să nu
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Cătălin Constantin Portretele și puținele descrieri de interioare pe care le-a păstrat literatura română de secol XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
cuvîntului, nu e o scuză suficientă pentru a trece în aceste pasaje peste sens, mulțumindu-te cu pitorescul sonorității. Dar, cum distanța ce ne separă de astfel de realități e mare, avem nevoie de medierea unor lucrări de specialitate. A apărut anul trecut, la editura Maiko, o carte frumos scrisă, al cărei autor, Adrian-Silvan Ionescu, vorbește cu pasiune despre moda românească din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea și din prima parte a secolului al XIX-lea. Dacă între Stambul
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
apropiere a omului de Dumnezeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. În locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
virtualitate, act, Cartea se oferă cititorului ca o realitate fizică, puternic determinată vizual și tactil. Conștientizînd acestă banală situație de fapt, artistul plastic a încercat să disocieze cele două stări ale Cărții și să exploateze exclusiv obiectualitatea acesteia. Astfel au apărut pseudocărțile, pseudotextele, coperțile butaforice și vignetele decontextualizate ca repere pure într-un spectacol exclusiv vizual. Sursa nemijlocită a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Aurel Vlad, Mircea Roman, Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu etc. Ei au descoperit corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. Însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
să capete statut de disciplină sportivă. Că numele e legat de personajul istoric Skanderbeg e destul de sigur; forma greu de confundat (inclusiv variantele ei, mai mult sau mai puțin justificate) și chiar unele componente semantice (ideea de forță, luptă, bărbăție) apar astfel ca suficient motivate. Sensul particular dobîndit de numele propriu în română nu pare să se regăsească în alte limbi (chiar într-un dicționar albanez tipul de întrecere este numit "provë force"); nefiind însă vorba de un termen fundamental, consultarea
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
alte limbi (chiar într-un dicționar albanez tipul de întrecere este numit "provë force"); nefiind însă vorba de un termen fundamental, consultarea unor surse mai complete ne poate oricînd contrazice. în diverse texte actuale și în liste de discuții cuvîntul apare mai frecvent în forma skandenberg (cu sau fără majusculă inițială): "Din spate, se auzeau voci zgomotoase, sparte, care ovaționau convingător și încurajau o partidă de skandenberg"(ata.go. ro); "apoi a venit momentul ca mușchii să iasă în relief: concursurile
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
mai mult skandenberg cu cât mai mulți"(musclemania.org), dar și ca skanderbeg: "unde găsesc și eu un exemplu de antrenament pt. skanderbeg?"; "un tip mă pusese la skanderbeg"; Sugestia ta în legătură cu skanderbegul mi se pare bine venită"(ib.); cuvîntul apare chiar abreviat: "ca unul din cei mai buni concurenți de ska, trebuia să fii și tu prezent aici"; "concursul de skg de la Piatra"(ib.). Termenul tinde tot mai mult să devină denumire oficială: pentru un site național se folosește termenul
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
sală de box și masă de skandenberg"(agenda.ro/2001); "Informații despre culturism, fitness, skandenberg, alimente, suplimente"(vreau.com). Unii dintre cei care traduc textele românești nu știu, probabil, că nu e vorba de un termen internațional și deci transparent; apar astfel - în pagini autohtone - formulări ca "skandenberg contest", "concorsi di skandenberg"(itcnet.ro) etc. Oscilațiile formei stîrnesc justificate îngrijorări lingvistice unor utilizatori: într-o recentă listă de discuții (culturism.ro, aprilie-mai 2002) dialogul atinge tocmai acest subiect, aducînd unele interpretări
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
național"; "până una alta am mai căutat și eu pe net și am găsit în forma SKANDENBERG o grămadă de referiri. Uf, asta m-a ușurat de un complex...". Skanderbeg (George Castriota), celebru personaj istoric din secolul al XV-lea, apare în toate enciclopediile noastre, ca "patriot albanez"(Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", 1931) sau "comandant de oști, erou național al Albaniei"(Micul Dicționar Enciclopedic 1972); forma corectă e într-adevăr cea compusă din Skander (Iskander = Alexandru, supranume legat de Alexandru
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem față în față cu autorul Moromeților. Ne întâlneam prima dată de când îmi apăruse Galeria. Și chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni cu Preda. Pe care îl admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când îi apăruse primul volum din
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]