2,251 matches
-
câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de față, și toți spuneau același lucru și aproape cu aceleași cuvinte. Uneori, arar, se făcea liniște și atunci toți se simțeau cuprinși de o înfiorare apăsătoare, pe care încercau apoi să o alunge cu alte urlete mai năvalnice, parcă le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se întoarseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu băgă de seamă când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia ajungând în uliță, șopti lui Titu Herdelea: ― Poate c-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hotărâre, se resemnă acceptând o perspectivă nu prea plăcută. ― Pare rezonabil, admise Ash. Dar este mai ușor de zis decât de făcut. Cum propuneți să procedăm? Dallas realiza foarte bine neliniștea care-i domina pe colegii săi; neliniște tot mai apăsătoare și anihilantă. Dar avea de ales? ― E adevărat că nu-i ușor. Nu există decât o modalitate de a pune mâna pe ea și de a economisi la maximum rezervele de oxigen. O vom căuta compartiment cu compartiment, coridor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
le promisese soției. Și lumea rîde, evident. Deși abordată din unghiuri opuse, moartea este prezentă în ambele filme. Totul e bășcălie, inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sine. Mai întâi s-a fărâmițat și apoi s-a prăbușit. Construirea și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele prea apăsătoare, războaiele, nesiguranța și lipsa resurselor suficiente pentru a-i hrăni pe păstori i-au obligat pe aceștia din urmă că-și caute norocul în altă parte. În definitiv, se observă o scădere drastică a populației în câmpiile ocupate de cetățile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu nori alburii, se întindea în cadrul dreptunghiular al ferestrei. Simțeam în același timp o stranie mișcare ascensională, o simțeam în organe, în tot corpul. Mai târziu, când am suit prima oară cu liftul, mi-am adus aminte de senzația aceea apăsătoare. Ne-am repezit țipând la fereastră. Jos, la zeci de metri sub picioarele noastre, vedeam Bucureștiul întins și întortocheat ca un labirint înecat în vârtejuri de praf. Cețuri sidefii și gălbui și roz-pale acopereau clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a referit din nou la amenințările Ucrainei, care - sublinia el - reprezentau un adevărat pericol pentru integritatea Republicii Moldovenești. Sosirea lui C. Stere la Chișinău, la 24 martie, a fost întâmpinată cu mare bucurie și entuziasm. „Cu sosirea lui, atmosfera apăsătoare de griji zilnice, combinații, ambiții, mici uri, lupte de culise... s-a curățit pentru moment, s-a înseninat, s-a însănătoșit... Într-o serie de convorbiri, conferințe, discuții, interviuri, discursuri, toasturi - chestiunea unirii repede s-a pus pe bazele ei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în care aproape nici o ușă nu se închidea bine?... Poate că niciodată nu-i simțise mai apăsător tristețea ca în noaptea când veniseră să-l caute la cafenea, se apropiaseră de masa unde juca șah (era în semifinală, cu Zamfir) și, plecîndu-se mult spre el, ca să nu-l audă ceilalți, Gherghel îi șoptise că Generăleasa e pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul, survine perspectiva transcendenței ca tărâm eliberator și taumaturg? Situația deficiențelor corporale ce determină o suferință nu ascuțită ci apăsătoare deshide perspectiva unor surprinderi ale transcendenței ascunsă dar activă? În acest sens, spre exemplu, ce vede, într-un mod paradoxal, orbul? Și ce rol ocupă aici amănuntul, detaliul ca fereastră spre energiile transcendente? Suferința motivată numai spiritual este, adesea, generată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat în acel vid apăsător care i-a răpit mersul firec prin lume. Cel ce suferă se resimte pe sine ca țintă și scop a durerii care îl vizează concentrat. Această ne-lăsare în pacea propriei firi, această scoatere din echilibrul lipsei durerii și exilarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă și efect în orizontul deschis, în câmpul nesfârșit al spiritului uman conștient de sine și de conexarea acestuia la realitatea frivolă și apăsătoare a corporalității. Spiritul conștientizează, așadar, suferința ce nu este și nu poate fi propriu-zis a trupului dar se manifestă prin lezarea profundă a acestuia, se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adesea, doar, amplifică agonia suferindă ce-l pătrunde și copleșește ulterior, atunci când despărțirea și îndepărtarea celui drag devin evidențele unei realități necruțătoare, aspectele unui context ce survine implacabil. Procesul distanțării crește exponențial cu re-survenirea pentru cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității de vindecare. Cel lovit profund de acest tip de suferință
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
distribuie un dormitor separat. PÎnă spre seară ne mutăm acolo și caporalii Încearcă să mențină ordinea. Totul are un aer improvizat și cei mai mulți nu sînt prea fericiți cu felul În care s-au potrivit lucrurile, așa că atmosfera generală e destul de apăsătoare. Box e și el printre noi. Din Bărăgan face o oră și jumă tate cu trenul pînă În București, așa că el e fericit, jubilează, a intrat iar Într-un fel de vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mine ca la cea mai apropiată persoană „sigură“, ca la o casă „izolată de lume“, izolată de presiunea timpului, o casă unde se putea odihni și gândi și lua o hotărâre. A fugit de superamabilitatea lui Gabriel și de strâmtimea apăsătoare a dormitorului ei de la „Como“, și de Adam care-o făcea să se gândească tot timpul la Rufus, și de un loc unde George o putea descoperi oricând. A venit la mine nu ca să-mi ceară sfatul sau sprijinul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cânte o orgă. Ca și în alte biserici, și aici domnește sărăcia, lucrurile învechite și aceeași singurătate. Isus, pe aici locuiește singur, ca și preoții săi. Toți sunt politicoși, manierați, dar singuri. Nu știu de ce am impresia unei singurătăți apăsătoare în viața lor. Cumva, îi compătimesc. Nu văd copii să se joace, tineri sau adulți care să intre în biserică. In afară de buletine informative, foi parohiale duminicale, sau alte câteva materiale religioase publicitare, totul este vechi în aceste biserici, absolut
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
celor de la Qumran, care au fost într-un mod special rigide, trebuie să ne amintim că evreul practicant (la fel ca cel de astăzi) nu se simțea deloc împovărat de cazuistica preceptelor și a interzicerilor ce unora li se pare apăsătoare; din contra, își trăia viața convins că voința lui Dumnezeu îi era clară și vizibilă, având certitudinea de a fi capabil să o împlinească sau cel puțin să facă ceea tot ceea ce era posibil pentru a atinge acest rezultat; accepta
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
identifica suferinței pacientului. A fost propus chiar un concept de "empatie neutră" care presupune a observa cu grijă pacientul pentru a prezice răspunsurile sale la boală. Acțiunile necesare vor fi luate fără ca medicul să simtă durere, regret sau alte emoții apăsătoare (Blumgart, 1964). Ideea promovată este că renunțând la propriile reacții afective, medicii pot înțelege mai exact viața interioară a pacientului. Unii autori susțin că detașarea care permite studenților mediciniști să disece un cadavru fără a simți dezgust, îi ajută mai
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Introducerea este cutremurător de tragică, atât de tragică încât opresc lectura pentru a ieși la „aer curat” din atmosfera apăsătoare și înăbușitoare a textului și a-mi restabili bioritmul. Scriitura te ia ca martor la o durere incomesurabilă și lectura se reia cu greu, cu eforturile necesare la înghițirea unei pastile amare, când ești gata să renunți la medicament, preferând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea. De-abia așteptam să treacă nopțile cu lună și să înceapă ploile. Ploile lungi și apăsătoare care alungau câinii prin cuști și, în sfârșit, nu se mai auzeau lătrături decât rar, când câinii tresăreau prin somn sau cineva făcea zgomot pe stradă. Acum dresorii erau la modă. Foarte curând ei au ajuns să stăpânească orașul. Mergeau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în întregime. Se zbuciuma întruna, tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă îmbrățișa pierdută, ca în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că în revărsatul zorilor vom muri? ― De ce? am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam pentru o bucată de timp; dar după aceea revenea tot mai obsedantă și neliniștitoare. Aveam simțământul că se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai înșelat?" Totuși, în ciuda acestor întrebări inevitabile pe care trebuia să i le pun și la care trebuia să-mi răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și totuși, am descoperit destul de greu în colțul gurii surâsul ei de mândrie care îmi era atât de familiar. Plecase cu el în eternitate, vrând până și-n înfrîngerea de pe urmă să-și păstreze aerul de învingătoare. O priveam lung, apăsător, continuu, ca să-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. Chipul Mihaelei se multiplica, vedeam un șir lung de moarte, încît odaia, poate chiar toată casa se umpluse numai de ea. Aș fi vrut să plâng, dar de unde lacrimi? O stâncă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât și trist... parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire pe întregul tărâm și s-a lăsat o liniște apăsătoare. Deasupra lumii flutură flori albe, așezânduse când obosesc pe crengile copacilor, dar și pe nesfârșitul alb al dunelor albe de gheață. Copiii se bucură nespus de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-un an mai bun! Haliga Bianca - Margareta
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]