9,963 matches
-
strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau că-i încă pornită. Se apropie și apasă butonul Play al casetofonului. Din boxe răsună fâsâitul benzii neînregistrate. Tinu apăsat câteva secunde butonul de derulare, după care apasă pe Stop și Play. De data asta din boxe răsună glasul ei, urmat de-al lui Adrian și-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau că-i încă pornită. Se apropie și apasă butonul Play al casetofonului. Din boxe răsună fâsâitul benzii neînregistrate. Tinu apăsat câteva secunde butonul de derulare, după care apasă pe Stop și Play. De data asta din boxe răsună glasul ei, urmat de-al lui Adrian și-al lui Fanny. „...Probabil a rămas fără benzină. Așa cred... Am zis ce nu trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
asta din boxe răsună glasul ei, urmat de-al lui Adrian și-al lui Fanny. „...Probabil a rămas fără benzină. Așa cred... Am zis ce nu trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar strică să mă-mbrac... Scuzați-mă.“ Apasă din nou pe butonul de derulare și aștepta câteva secunde. Apoi opri bandă și apasă iar pe Play. „...un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Probabil a rămas fără benzină. Așa cred... Am zis ce nu trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar strică să mă-mbrac... Scuzați-mă.“ Apasă din nou pe butonul de derulare și aștepta câteva secunde. Apoi opri bandă și apasă iar pe Play. „...un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ți s-a așezat un fluture pe umăr.“ Eleanor se strâmba și opri bandă. Pleca de lângă combină, dar apoi se întoarse, ca pentru o ultima încercare. De data asta lasă bandă să se deruleze mai mult timp înainte de-a apasă pe Stop și Play. Îl auzi pe Adrian: „...părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se înverșuna Eleanor. Vreau să zic, cum de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă o dată pe Play. „...și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
țepuit. — Da, spuse Fanny. Cred că da. — Ești o fetiță cuminte, spuse Creighton în timp ce CD-ul se termină. Pune alt disc, o ruga el. Hai să ascultăm radioul, propuse ea. Se apropie oră știrilor. — Iar știri! se plânse el. Fanny apasă pe butonul care deschidea radioul pe postul BBC Radio 4. Un redactor de la emisiunea de știri vorbea la telefon cu altcineva despre un accident de mașină. Abia peste un minut, două auziră cuvintele „Paris“, „paparazzi“ și „prințesa Diana“. — Diana? exclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și de cer și de lut. Ei sunt coloane de piatră pentru templul nostru de încredere și speranță, sunt semenii noștri purtând lumina sub pleoape. Au sprijinit cu palmantinsă cerul pentru ca el să nu ne doară și să nu ne apese vreodată. Luna sunase în colțul plopilor fără soț și poetul îi număra: ...unu, doi, trei..., îi număra...cu multă dragoste îngemănată cu neliniștea purtată în suflet, cu adâncă mirare pe cărarea vrăjită de flori de tei. Departe, la Ipotești, toate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apoi, acel spirit mi-a spus să folosesc obiectul luat. Am început să citesc cartea ilustrată cu animale de tot felul. Apoi, am invocat spiritul care mi-a spus că-mi îndeplinește trei dorințe. Scoase repede un peștișor de aur, apăsă pe un buton și acesta se deschise în jumătate; acolo, se afla o hârtie pe care erau scrise cele trei dorințe. Am notat: 1. Să mi se construiască imediat un palat mare, de cristal, cu mii de camere, pentru fiecare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în cuibul ei a fost prea speriată ca să mai cânte. După două zile, Nică umbla prin târg cu pupăza pe care o luase din cuib, crezând-o adevărată. Îl urmăream, tocmai când zicea: ,, Cât crezi și dumneata că face!”. Am apăsat pe buton și pasărea se desfăcu în două. Uimit, Nică văzu mecanismul din pieptul ei, iar motorașul dădu la iveală un bilet: ,,Salutare de la copiii din lumea întreagă, cărora le-ai făcut fericită copilăria!” Întors acasă, Nică auzi un ,,pu-pu-pu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a C Floare de piatră A venit primăvara. Dar afară plouă. Te legi acum de trecut ca să nu uiți prezentul. Florile te-ar purta prin petalele lor și tu te-ai lovi de ele. Întrebări cu parfum de toamnă te apasă. Te-ai așezat pe o placă veche de patefon. Să știi că te-ai împotrivit prostește. Îmi cunosc vina. Ai intrat acum în nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fac o călătorie în timp, care m-a costat atâta... De-abia puteam să-mi învăț, că de jocuri nu mai vorbesc. Gata! Emoțiile încep... Peste câteva secunde va avea loc decolarea: 10, 9, 8, 7, ... 1, 0 Start! Am apăsat un buton. S-a declanșat. Zburam! Uitasem de toate! Țineam minte doar lecțiile de istorie. Aș fi vrut să ajung în Persia, dar am ajuns în Olimp! ... Am găsit butonul ... Dar e bine și aici. Ne-am întâlnit cu Zeus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că nu le voi uita niciodată. Stau aici, la Năsăud, și-mi place acest loc și-mi place și școala. Dar, cu toate acestea, nu mă simt bine. Și știi tu de ce, iubita mea mamă. Pentru că dorul față de tine mă apasă, mă urmărește orișiunde. Mă gândesc la tine cu drag și cu respect și cu sfâșietorul dor de tine, regretând că nu-ți sunt în preajmă. Să știi însă, că amintirile și dorul de tine mă ajută oricând și sper să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns pe pământ, dar în anul 2220. Trăiau oameni, erau case
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu și că doar o minune l-ar mai salva. Îl apăsa ceva pe creștet. O bucată de plumb. De unde plumb? Nici măcar nu știa de ce făcuse baba asta vânt valizei. La ce i-ar folosi acum când i se prezise cu atâta precizie viitorul? Competența persoanei În materie de preziceri părea indiscutabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dreptate. Numai că lucrul ăsta Îmi reducea clientela. Nu știu cum se făcea, dar toți Îmi ieșeau ca ăia din corul lui Șukșin din Călina roșie... Ceva Între sfânt și pușcăriaș. La o Înmormântare se admite, observă Flavius-Tiberius, pe când la nuntă... Ca și cum, apăsând pe declanșator, aș fi modificat În chip misterios alcătuirea lumii, continuă absent Grațian. Am Înțeles Însă că tot datorită fotografiilor vă descurcați. Am Învățat-o pe Maria să fotografieze. Mie Îmi revine doar partea de prelucrare. Plătiți impozit? Evaziunile fiscale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai ales În chestiuni delicate. Intră În curte și apăsă pe butonul soneriei, prelung, fără remușcări. Așteptând să i se deschidă, avu timp să se mire că ajunsese la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut un bonier de la un ospătar. Vor cerceta și vom primi răspuns. Acum sunt liniștit. M-am plimbat fericit pe străzi. Fericit și liber. Că mă apăsau toate astea. Tu știi bine... Da’ uite că și prea multă libertate dăunează. De fericire nu mai vorbesc. Nu Înțelegi nimic? Cum nu Înțelegi? De fapt nici eu. Pentru că ieșind eu de la Dionisie Precup, maistru și pensionar, Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Adică cum? se miră Gheretă, gata să se Înece. Adică așa, zise Cain zâmbind. E momentul să ne despărțim. Nu e cazul să mă conduceți. Se ridicară În picioare și se Îmbrățișară. Scurt, grăbiți să termine o poveste care Îi apăsa de multă vreme. V-am lăsat vouă vinul din cămară. Îl veți bea când și cum veți vrea. Și Încă ceva: la această masă, pe acest loc, veți Întâlni uneori o doamnă. O cheamă Emilia Lapedatu. A citit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceasul. Era ora șapte. Putea prin urmare să intre. Curtea era scăldată doar În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la pagina de publicitate. Alese fără ezitare un text subliniat Încă de acasă cu carioca verde și citi rar, apăsând pe fiecare cuvânt: Revelion cu vânzare: Ziffer, Hollosi, Nagy Oszkár. Bufet rece cu contribuție benevolă. Ținută de seară obligatorie. Deschiderea orele 21. Închiderea În zori. Str. Alverna nr.l6.” Lectura sa nu avu nici un efect asupra celor doi, dar Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]