2,777 matches
-
319 Weiß, O. / 144 Weisse, Ch. / 40 Welsch, W. / 260, 319320 Wittkopf, J. F. / 66, 320 Wolff, Ch. / 33 Z Zenon din Eleea / 255 Ziegler, L. / 120, 148, 301 Zweig, S. / 130 În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor de soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de surse locale. Niebo novoie a fost tradusă în românește de două ori: la sfârșitul secolului al XVII-lea și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În afara acestor culegeri, cititorii români mai cunoșteau despre Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
chiar în fizică sa păstrat sintagma moartea universului. Și în cunoașterea comună fierbe această problemă, alimentată de multe ori bolnăvicios de o ziaristică bezmetică și iresponsabilă. În cunoașterea religioasă, problema e la ea acasă, suverană. Mitul expandează pretutindeni în forma apocalipsei. Iar literatura preia aceste frânturi și le prelucrează în forme inedite, numai bune să primenească mentalul nostru receptiv. „Sfârșitul lumii” poate fi luată drept o carte bizară și prin îngrămădirea aproape aiuritoare de conținuturi polifonice, și prin subiect și prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ba chiar reversibil. Unor personaje le sunt conservate viața, chiar dacă suportă mutații. Scenariile sfârșitului sunt reluate cu acribie, lucrate artizanal aproape, pentru ca pagina de final să fie o superbă declarație de dragoste adresată lumii. - Nostalgia paradisului la pachet cu teroarea apocalipsei. Cartea este o carte despre lume, așa cum e ea: dinamică, polimorfă, inconsistentă, contradictorie, autodevoratoare dar repetitivă. Aruncați în lume, abia de reușim să prindem câteva fire de sens. Aruncați în lectură, abia dacă reușim să decantăm câteva bobițe de sens
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lume? Din dialogul fiului cu tatăl, nar prea exista... lumea aceasta, așa cum o știm noi. „Cei merituoși vor fi aici și vor trăi în veci. Ca îngeri. Nu așa ne-a fost vorba?” Începutul și sfârșitul sunt două obsesii inseparabile. Apocalipsei te poți sustrage iubind. Cartea, deși abundă în grozăvii, nu este apocaliptică. Iubirea, afli explicit din carte, anulează apocalipsa. Iubind, sfârșitul își mușcă neputincios din coadă. Modul cum se strecoară viețile noastre printre enunțuri se regăsește exemplar în romanul lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aici și vor trăi în veci. Ca îngeri. Nu așa ne-a fost vorba?” Începutul și sfârșitul sunt două obsesii inseparabile. Apocalipsei te poți sustrage iubind. Cartea, deși abundă în grozăvii, nu este apocaliptică. Iubirea, afli explicit din carte, anulează apocalipsa. Iubind, sfârșitul își mușcă neputincios din coadă. Modul cum se strecoară viețile noastre printre enunțuri se regăsește exemplar în romanul lui Tudor Călin Zarojanu. Abia dacă ai timp să te întâlnești cu propria ta lume, te preocupă mai mult impactul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele trei vîrste indicate anterior. Aceasta este "plinirea vremii" la care Iisus făcea referință. Între Creație și Apocalipsă, cele două testamente fondează această credință într-o istorie deja scrisă pe traiectul timpului, marcată de neîntrerupta așteptare a revenirii Mîntuitorului. Reprezentării circulare a timpului la greci, indieni, babilonieni ș.a., creștinătatea îi va substitui o reprezentare liniară ce duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
narațiunea apocaliptică (the apocalypse narrative, ilustrată de nume precum A.Burgess, R.Hoban, K.Vonnegut, D.Lessing) fiind una dintre speciile la modă ale romanului contemporan. Sensibilitate orfică, dar în regimul negativului, al deconstrucției și al disoluției, poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
ilustrată de nume precum A.Burgess, R.Hoban, K.Vonnegut, D.Lessing) fiind una dintre speciile la modă ale romanului contemporan. Sensibilitate orfică, dar în regimul negativului, al deconstrucției și al disoluției, poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
cunoaștem lumea fizică. Această realitate a lumii cuantice impune existența binomului cunoaștere-realitate, deoarece, fără a avea aceste cunoștințe cuantice, nu putem avea conștiința acestei noi realități în care omul intervine ca factor modificator. Moniștii idealiști se întreabă dacă asistăm la apocalipsa științelor exacte. Oare fizica cuantică demonstrează reîntronarea unui spirit universal preexistent și veșnic? Victor Stenger 13, în cartea sa În căutarea unei lumi dincolo de simțuri, atrage atenția asupra pericolului de a transforma fizica cuantică într-o fantomă metafizică, prin exagerarea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot lungul nopții/ ca o pedeapsă binecuvântată” (Rămâi viu și egal). Purtător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
drama, tragedia, teologia, relația dintre vers și poezie. SCRIERI: Pornind de la zero, Iași, 1985; Zodia nopții, București, 1994; Iași, 14 decembrie 1989. Începutul Revoluției Române, Iași, 1994; Piatră de încercare, Iași, 1995; De dragoste și moarte, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă - Entrée en apocalypse, ed. bilingvă, tr. Sabrina Russo, Oradea, 1997; Arta nostalgiei, București, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, pref. Emil Iordache, Botoșani, 1997; Atitudini literare, I-III, București, 1999-2003; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Craiova, 1999; Dintr-o haltă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
curînd toamnei atît de blînde (Încă), În ciuda faptului că noi vedem cum În agoniseala lui sau pripășit și cîteva frunze. Dar poate că orbul le a simțit deja atingerea sau adierea și este mulțumit că vremea Își urmează cursul (și apocalipsa se amînă). Măcar În acest poem putem să acceptăm demnitatea la care a ajuns și să-l invidiem (respectuos) pentru răbdarea și disponibilitatea sa. Poemele bune recuperează deci handicapul milosteniei și fac din cerșetor nu doar semenul nostru, ci un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o posibilă degajare a chipurilor, a sufletelor, a spiritului. Două poeme capătul lumiiîn calea unei furnici pământul crăpat Genovel-Florentin Frățilă Dincolo de orice considerent alegoric despre calamitatea care a crăpat pămîntul, poemul are un ton ironic care subminează ideea panicardă de apocalipsă (reiterată zilnic În porții digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs crăpăturile solului, dar aceasta este Împinsă parcă-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
veche ce le reunește pe cele șapte personaje prin intermediul cărora este reconstituit universul fantastic, imemorial al satului. Totul vorbește despre moarte, corupție, păcat, de aici vine și semnul bifat pe fruntea celor din fotografie, marcând dispariția lor. Apa neagră simbolizează apocalipsa, căderea, distrugerea și autodistrugerea, ce duc această lume către un proces al resorbției în sine, invers facerii. Ambițios ca proiect, „romanul mozaicat” Evelyn (2003), aducând în pagină, cu dexteritate ironică, „oameni din Slobozia”, se declară o replică la Oameni din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
asupra lucrurilor, în marea sa aventură, este cu atât mai poetică, cu cât trăiește și se exprimă la un nivel puțin spus practic: este vorba despre nivelul utilitarismului pur, pus în slujba celei mai absolute necesități. În timp ce lumea burgheză trăiește apocalipsa, De Gaetano se gândește doar cum să facă rost de o bucățică de pâine sau de o zdreanță cu care să se acopere. Inconștient de enormitatea disproporției demitizatoare, el se „descurcă” plin de bunăvoință, aproape cu bună dispoziție, lucru care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mașină, a devenit "orb" față de lumea înconjurătoare. "Nu există nici un motiv de a nu fi trist", spune Cioran, nedezmin-țindu-se, prins într-o capcană a lucidității ce-l duce mereu către drumul fără întoarcere spre "culmile disperării". Acest creator de Apocalipse, ce a văzut sfârșitul lumii de cel putin douăzeci de ori, de câte ori a încheiat o carte, căci numai prin scris s-a putut suporta și a suportat mai usor viața, cu o bucurie frenetica, îl preschimba pe "joie de vivre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât puterea de a suferi. Capacitatea de a suferi, iar nu duritatea încercării, este cea care dă vieții prețul ei"28. Cioran: În vechime există frică de sfârșitul lumii -cea care era pe punctul de a se produce acum însă apocalipsa e deja prezenta, în fapt, în gândirea ce însoțește viața cotidiană a oamenilor"29. Împărtășind opinii comune cu Cioran despre progres, Sábato crede că pământul este acum stăpânit de diavol, pentru că omul este capabil de toate extremele, de la perversitatea torturii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Arvatu, C.D. Ionescu și Mihnea Moise . LIICEANU G., E.M. Cioran. Itinerarios de una vida. Los continentes del insomnio y Entrevista con E.M. Cioran, traducere în spaniolă de Eva Calatrava, Ed. Alfons el Magnanim, Barcelona, 1995. LIICEANU G., Itinerariile unei vieți. Apocalipsa după Cioran, Humanitas, București, 1995. LIICEANU G., Cioran sau filosofia că antifilosofie, în Ceartă cu filosofia, Humanitas, București, 1992 (pp. 134-189). LIICEANU G., Prefață la un film despre Cioran în Apel către lichele, Humanitas, București, 1992, pp. 52-60. MARÍN TORRES
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un proces psihic sau ca un moment din viața asociat tristeții, melancoliei, sau a ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura dreapta, sau cu apocalipsa civilizației, cea anunțată de îngerul exterminator, Abaddón. Și Cioran avea o obsesie pentru crepuscule, în care vedea începutul sfârșitului: "când oamenii nu mai cred în ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi să înțelegi. Statuia enormă pe care o descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
instinctive, puterii spiritului, dar mai ales excitației sexuale. Este o viziune purificatoare, de aceea Alejandra își da foc, iar Nebunul Barragán (personaje din Sobre héroes y tumbas și Abaddón), ca un profet, prevestește că lumea va arde când va veni apocalipsa. Numai atunci Fernando intuiește că ceea ce trebuie să facă este să intre în statuie, simbol al reîntoarcerii la uterul mamei, început și sfârșit: "EU ȘTIAM că trebuia să fie o intrare care să mă lase pe mine să intru, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
y sin Dios / crucificado en mi pena, / como abrazado a un rencor". 175 Ernesto Sábato, Între scris și sânge, p. 158. 176 Ernesto Sábato, Antes del fin, pp. 25-26. 1 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 89. 2 Gabriel Liiceanu, Apocalipsa după Cioran, p. 68. 3 Ibid., p. 63. 4 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas seleccionadas por el autor, p. 43. 5 Ibid., p. 20. 6 Lo mejor de Ernesto Sábato, Selección, prólogo y comentarios del autor, Ed. Seix Barral, Barcelona
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
y sobre todo con la ayuda de la vida misma y de las propias pasiones que la razón descarta". 14 Emil Cioran, Caiete ÎI, pp. 62-63. 15 Emil Cioran, Caiete ÎI, p. 174. 16 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți: Emil Cioran, Apocalipsa după Cioran, p. 28. 17 William Kluback, Michael Finkenthal, Ispitele lui Cioran, p .138. 18 Emil Cioran, Aspecte berlineze, Calendarul nr. 5, decembrie 1993. 19 Emil Cioran, Revelațiile durerii, Ed. Echinox, Cluj, 1990, prefață de Dan Cioran Mihăilescu, p. 16
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]