1,351 matches
-
imaginea unui „călugăr [creștin-] ortodox, făcând elogiul funebru la moartea unui rabin evreu” <endnote id="(328, p. 4 ; cf. 326, p. 281)"/>. Nu mă voi ocupa acum nici de evoluția și răspândirea În timp a motivelor mitice care compun legenda apocrifă Adormirea Maicii Domnului, nici de posibilele influențe - din zona cultă sau din cea folclorică - suferite probabil de motivul „mâinilor tăiate și crescute la loc”. Au făcut-o alții, Înaintea mea : Moses Gaster <endnote id="(20, pp. 281-287)"/>, Nicolae Cartojan <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(20, pp. 281-287)"/>, Nicolae Cartojan <endnote id="(19, II, pp. 141-159)"/>, Dumitru Stănescu <endnote id="(144)"/>, Val Cordun <endnote id="(832, pp. 265-272)"/> și, mai recent, Ioan Petru Culianu <endnote id="(145, pp. 44- 46)"/>. Cert este faptul că apocriful Minunile Maicii Domnului a fost - așa cum a constatat Nicolae Cartojan - „unul din textele cele mai citite, nu numai În lumea mănăstirilor și a clerului, dar și printre marii boieri” <endnote id="(19, II, p. 153)"/>. Legenda Adormirea Maicii Domnului a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mănăstirilor și a clerului, dar și printre marii boieri” <endnote id="(19, II, p. 153)"/>. Legenda Adormirea Maicii Domnului a pătruns În conștiința populară românească, În cursul secolului al XIX-lea, prin minee, din care preoții obișnuiau să citească legenda apocrifă În biserică, după slujbă, la 15 august, când se sărbătorea ziua Adormirii Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
7- 11)"/>, cât și pe fresce ale bisericilor din Țările Române <endnote id="(146, p. 100)"/>, inclusiv pe cele ale bisericii din Curtea de Argeș. Erminiile bizantine și post-bizantine (inclusiv cea a lui Dionisie din Furna) păstrează reprezentarea vizuală În coordonatele legendei apocrife : „Maica Domnului zăcând fără suflare pe un pat, cu mâinile Încrucișate pe piept [...] și un iudeu dinaintea patului, cu mâinile tăiate și mâinile acestea atârnate de pat, și În fața lui un Înger cu sabia afară din teacă [...], iar În jur
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hebrew Myths. The Book of Genesis, Doubleday, New York, 1989, pp. 101-107, 151. 60. Emile Turdeanu, Apocryphes Slaves et Roumains de l’Ancien Testa ment, Leiden, 1981, pp. 37, 39, 42, 434. Pentru episodul distru gerii prin potop a uriașilor În apocriful etiopian Cartea lui Enoh, vezi Victor Kernbach, Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, pp. 257-258. 61. Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, Editura Nemira, București, 1994 (ediția a II-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
103. Vezi Pierre-André Taguieff, Les Protocoles des Sages de Sion. Faux et usages d’un faux, Berg International, Paris, 1992, 2 vol. 104. Ion Heliade-Rădulescu, „Masacru din Galați”, Naționalul, nr. 36, 11 aprilie 1859 ; vezi 100, pp. 43-47. 105. Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Cristian Bădiliță, Editura Humanitas, București, 1996. 106. În versiunea românească a Evangheliei arabe a copilăriei Mântuitorului - versiune datorată lui Cristian Bădiliță -, copilul Isus preschimbă În iezi (sic ! ) cei câțiva copii care se ascund
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu rol uneori (deseori) esențial în marea creație (Joyce, Ionesco, Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este; ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și vârtutea colunului are." TRADUCERI, APOCRIFE, MEDIEVALITĂȚI ÎNTÎRZIATE, CĂRȚI DE COLPORTAJ O sumedenie de traduceri au circulat încă din a doua jumătate a veacului XVI, dar mai ales în secolele XVII și XVIII, întîi din slavonă apoi din prototipi elini și neogreci. Ele au un aspect
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a doua jumătate a veacului XVI, dar mai ales în secolele XVII și XVIII, întîi din slavonă apoi din prototipi elini și neogreci. Ele au un aspect foarte medieval, fiindcă le găsim în toate literaturile cu câteva secole mai înainte. Apocrifele religioase abundă cu privire la Vechiul și la Noul Testament. Din ele se putea afla că Adam a murit tânjind după măslinul sfânt, că Satana a furat veșmântul Domnului, că Moise copil a luat jăratic în gură și alte de acestea. S-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
secolului V î.e.n. și ne spune că Sesostris, farao- nul Egiptului s-a luptat cu Tanaus regele sciților. Grecii spunea Tanais fluviului Don, ori această apă curgătoare era granița dintre sciți și geți(Gomer și Magog) du-pă cum scrie în Apocriful genezei care este dovedit de istorie ca text veridic ce trimite la gunoi scrisorelele mozaicilor. Trogus Pompeius, roman trăitor prin sec. l î.e.n. spune în Istorii filipice că regele geților Tanausis a bătut pe regele egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cînd și-au canonizat scriiturile prin adunarea de la Jamnia, dar sigur au mai umblat cu melesteul prin ele multă vreme după această dată. Dacă au curajul să se mai maimuță- rească cu aceste nemernicii, îi poftesc pe întunecați să citească Apocriful Genezei descoperit la Qumran în anul 1947 care le demască toată făcătura lor drăcească. Și mai sînt documentele descoperite în același loc, pe care șărpăria de la Vatican le-a pus la popreală pentru că nu dau bine la scornitura ,,poporului ales
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
texte ajunse pînă la noi se găsesc în parte sau în tot în scrierile esenilor și în Cartea lui Eno. Ori aceste texte sacre erau cunoscute și de filisteni, dar și de patriarhul ivriților Avram, cum se găsește precizat în Apocriful Genezei descoperit la Qumran în anul 1947. Deci ivriții cînd au început să-și ticluiască făcătura lor numită Tora s-au folosit din plin de aceste scrieri așa cum rezultă din analiza Facerii și a Talmudului dar și în alte părți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
acesta veneau direct din Eno, fiind practicanții unui cult foarte vechi. Iar Eno cu tot neamul lui arimin, practica religia crucii și acest adevăr îl știau chiar ivriții pentru că și ei au practicat acest cult cîteva sute de ani. În Apocriful Genezei, text scris în secolul ll î.e.n. Avram cînd ajunge în Egipt și este întrebat de funcționarii faraonului, le răspunde cu cuvintele din cartea lui Eno, adică izvorul înțelepciunii din acele vremuri. Tertulian pe la începutul se-colului lll al erei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Talmud ca veridică, atîta timp cît nici unul dintre ei nu a fost confirmat din alte izvoare? În fapt istoria lor reală este alta iar ei și-au falsificat-o în perioada cuprinsă între secolul ll î.e.n. cînd a fost scris Apocriful Genezei, descoperit la Qumran în anul 1947 și care nu a fost pus la îndoială de nimeni nici chiar de Vatican, fiind un text total diferit de ce cunoaștem noi ca Tora și anul 90 al erei noastre, cînd la Jamnia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
scris cu premeditare astfel ca nimeni să nu poată da de capătul făcăturii. Eu am prins-o de un capăt și îi voi scoate la lumină celălalt capăt chiar dacă va trebui să crape de ciudă tot cioporul de întunecați. În Apocriful Genezei, după ce Noe găsește bun sălaș la poalele muntelui Ararat, plantează o vie și după 4 ani își cheamă copii să bea împreună din vinul lui la o mare adunare-sărbătoare. Col. Xl - Xlll,16 ,,...Am chemat pe fiii mei și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prozodiei, apreciind acel „aer de cronică” „lexicul arhaizant atât de meșteșugit ales” de T., „care se arată a fi și un poet de calitate”. Altă întreprindere temerară a fost tălmăcirea după manuscrise din secolul al XV-lea a două scrieri apocrife, gen cărți populare, Frumoasa Magelona și Prințesa Melusina, publicate în culegerea Povestiri germane (1942). T. își însoțește traducerile cu prezentări ale autorilor și operelor, iar în cazul Nibelungilor (versiunea în proză este publicată în 1977) face o interesantă încercare exegetică
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
să fie adoptată și de oamenii de rând. La români drama liturgică pătrunde mai târziu, fenomenul fiind vădit înrâurit de teatrul popular apusean, în special de cel german și maghiar. Autorii acestui tip de teatru s-au inspirat din evangheliile apocrife, legendele hagiografice, cântecele de vitejie și chiar din romanele populare. Spectacolele care alcătuiesc repertoriul dramei religioase sunt Irozii, Mironosițele, Adam și Eva (Jocul cu pomul) și Lăzărelul. Cunoscută în cea mai mare parte a Moldovei, drama Irozii sau Vicleimul circulă
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
special din Himalaya să-l vadă pe noul-născut. Bătrânul înțelept și-a exprimat regretul că nu va mai trăi suficient încât să-i poată asculta și urma învățăturile. Închinarea idolilor a avut loc și în cazul lui Iisus. În Evanghelia apocrifă după pseudo-Matei se povestește că pe când Sfânta Familie era în Egipt și vizita un templu, cei 365 de idoli s-au prăvălit la pământ, sfărmându-se în bucăți dinaintea lui Iisus. De asemenea, atunci când a fost dus la templu la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea tuturor neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca, 2, 29 32). Despre copilăria lui Buddha știm puține lucruri. Legenda spune că era cel mai învățat și mai destoinic tânăr din vremea sa. Despre Iisus, Evangheliile apocrife menționează mai multe amănunte și chiar unele minuni. Evangheliile canonice relatează doar un episod semnificativ. La doisprezece ani, copilul a fost dus la Ierusalim și găsit în templu, unde toți se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Urmează o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
India, iar Sfântul Pavel devine „apostolul neamurilor”. Ambele religii au scrieri sacre considerate canonice precum Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii, care au avut loc pentru a lămuri definitiv textele canonice sau pentru a discuta anumite chestiuni de doctrină. Numeroase concilii au avut loc și în Biserică și din aceleași motive. Cele mai importante sunt cele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru către Aristotel, citată de Flusser În memorabila sa carte din 1988, Judaism and the Origins of Christianity, În care neobișnuitul animal, mai mare ca un elefant și având trei coarne, era evocat prin numele pe care i-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai este a lui, ci a „omului nou”, modelat de deceniile de teroare comunistă. Jurnalele lui (Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă, toate din 1997, Alte jurnale, 1998, Jurnalul unui jurnal, 1998, Jurnal de apocrif, 1999) se constituie într-un rechizitoriu lung și lipsit de orice menajamente, îndreptat împotriva a ceea ce, în viziunea sa, este spiritul exagerat de conservare și micimea sufletească a scriitorului român, resemnat cu anticipație și incapabil de revoltă civică: „Ce fel
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
de căldură mare, vol. III: Jurnal de noapte lungă, București, 1997; Alte jurnale (Jurnal de ziuă scurtă, Jurnal de așteptare, Jurnal de expulzat, Jurnal de casă nouă), Cluj-Napoca, 1998; Jurnalul unui jurnal, Cluj-Napoca, 1998; Altina-grădina scufundată, Chișinău, 1998; Jurnal de apocrif, Cluj-Napoca, 1999; Roman intim, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Scrisori. 1972-1998, București, 1999; Profil bas, tr. Hélène Lenz, Paris, 2001; Infarctus, Paris, 2002; Basarabia, București, 2002; Săptămâna roșie. 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii, Chișinău, 2003
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
eu unul nu-mi pot Închipui că toatea astea s-ar fi putut Întâmpla de-adevăratelea. Dar sunt convins că un francez poate scrie acum o Mioriță și că un italian poate trasa o Cale a Vidului, și că ambele apocrife n-ar fi neapărat lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]