26,366 matches
-
Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe fețe" poate însemna că ai multe fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate asemenea lucruri
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
dincolo de Nădlac sau Borșa. Dar de-acum va conta și ce va face românul europenizat. Dacă va considera că e mai util să-și vândă pașaportul cutărui albanez ori kosovar (că, antropometric, semănăm leit!) sau, ajunși la Paris, să se apuce de cerșit în metrou, dându-se persecutat politic pentru că e homosexual, n-am făcut mare lucru. Dacă, în schimb, vom arăta fațeta civilizată a acestei țări, există șanse importante să ne mișcăm, după doisprezece ani de imbeciliatate politică și de
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
doctor (în istorie?) îmi scrie negru pe alb: Aprecierile făcute de dumneata asupra lui Mihai Viteazul ș...ț sunt de același tip ca ale lui Roller în sinistrul său manual de istorie, pe care cred că nu l-ai mai apucat. Cred că o astfel de concepție asupra istoriei românilor nu poate să aparțină decât unui minoritar: evreu, maghiar sau țigan". Foarte, foarte interesant. Mă întreb, totuși, de ce doar "evreu, maghiar sau țigan"? De ce să nedreptățim celelalte "minorități", mai ales că
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
revistă care are un nume foarte bun. Acum am renunțat, înțelegînd că sînt privit ca un cal ieșit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite și lui să treacă prin fața publicului, care mai aplaudă din inerție, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simțit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
văzut cineva în singurătatea lui, în papuci și cu fes pe cap, zile în șir, clămpănind la pianina de care este atât de mândru și lăsând să se prăfuiască într-un colț un contrabas nou-nouț la care nici n-a apucat să cânte într-adevăr? Câți l-au auzit înjurând ca un birjar frigul de afară, frigul dinăuntru, femeile nebune, râzând apoi cu hohote de ce singur spusese la mânie? Puțini au înțeles însă că ceea ce îl sperie într-adevăr este prea
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
față o face. Nu știm cum, însă asta e reacția. Ne amuzăm fabulos și ne cuprinde o mîhnire fără egal. Rîdem cu gura pînă la urechi și ne șiroiesc lacrimile pe obraji. Iar la urmă ne întrebăm: ce ne-a apucat? Nu cumva am devenit mai oameni? Și chiar asta este una dintre virtuțile lui Coe: umanizează. Ne pune sub ochi niște personaje și niște situații în fața cărora prejudecățile se topesc și măcar o parte din zgura care ne acoperă dispare
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier, și pictor, istoric, geograf? Recurgi la hibridizarea genurilor cu premeditare ori vine de la sine, când te apuci să scrii? George Szirtes: Mi-ai pus întrebările cele mai inteligente și cele mai imposibile din câte mi s-au pus până acum. Pari un lector neobișnuit de perspicace și asta mă măgulește, drept care mă voi strădui să-ți răspund
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de o stâncă, morți de epuizare, rătăciți, fiind ceață. Unul, cu un biscuit în mână, cu rucsacul deschis, în care cealaltă vârâtă, părea să caute ceva. Trei ciobani, găsindu-i, îi duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
de cap de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
se permite... Să vă dau mai bine un exemplu. Voi folosi, convențional, trei nume fictive: Ionel, Mitică, Fifi. Primul are o aventură cu Fifi. Care află că Ionel, după ce i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
buni, dați ca exemplu de amiciție și de încredere unul în altul, ajung să se bată între ei ca chiorii, și mai și, ajung cu alai la poliție... Cum să-i spui unuia că el atunci când... mă rog, sughite! Îl apucă taman atunci sughițul... Se poate sune una ca asta? Evident că nu. Iar Ionel va fi convins pe veci că bunul său prieten, Mitică, își bate joc de el, așa, din senin, c-așa-i place lui și nici măcar nu
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
Și ea răspunse: Sunt fiică de Evrei, și fug de ei, căci ei vă vor fi dați ca hrană. Și mă duc la Olofern, generalul oștirii voastre, ca să-i destănuiesc adevărul și să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul din oamenii săi". Garda asiriană amuțește de frumusețea ei... O duc cu mare alai la căpetenia lor, Olofern. Care și el este fermecat de înfățișarea Evreicei fugare... ,,Și Iudita intră
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
puțin cu ceea ce este ziaristica occidentală) au învățat din mers, au mai citit o lucrare de specialitate, au mai tras cu ochiul prin publicațiile străine și au devenit jurnaliști adevărați. În al doilea rînd, mulți dintre cei tineri s-au apucat - cu mari eforturi financiare - să urmeze o facultate de profil și țin să afirm că în majoriatatea acestora se face presă pe bune. În al treilea rînd, pe măsură ce cititorii și-au pierdut din curiozitatea febrilă a primilor ani postdecembriști, dar
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
Maia Morgenstern. Primul afiș, lipit peste tot - îți amintește numaidecît de Caragiale (și de Eugen Ionescu, firește): "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ". Jur: așa și scrie, cu litere de-o șchioapă: "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ"! Pe toate coridoarele. Te apucă rîsul, dar, zice înțeleptul popular "Bine rîde acela care rîde la urmă". Așa că dacă ajungeți în Biblioteca Națională din București mai bine rîdeți la " STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ", că mai departe nu se știe (mai departe scrie pe pereți
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
ori, în condiții triste. E o relatare a prietenului său, François Bot, cioranian-patinată. Chiar dacă în situația-limită a ultimului pat de spital: "Cele două doamne (venite să-l viziteze pe bolnav - n.n.) ies să se plimbe în grădină, iar Cioran mă apucă de braț și îmi spune: "Dragă prietene, îți voi face o mărturisire, să nu mă spui altcuiva. Dar să știi că m-am prefăcut că sînt prezent"." E altceva, nu?
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
fel de clandestinitate, l-ar fi rugat pe Golopenția să meargă la Pătrășcanu pentru a-i comunica să nu se mai întoarcă în țară. Golopenția, încolțit de anchetatori, recunoștea numai prima parte a culpei, dar afirma, răspicat, că n-a apucat să-i transmită lui Pătrășcanu mesajul. Inutil. Anchetatorii reveneau, stăruitori, asupra acestui moment dificil, căutînd să stoarcă informații utile. Golopenția, neînfricat, continua să-și mențină opinia în numeroasele lui declarații. Și, deodată, în martie 1950 (el fusese arestat, cum am
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
mai reușit: Take, Ianke și Cadîr de Victor Ioan Popa, în regia lui Grigore Gonța, cu Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică în rolurile titulare. În general, dacă nu ai neapărat o idee, atunci e greu de spus de ce te apuci să pui în scenă un text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
în proza din care am citat la început e vorba despre o fată foarte frumoasă, Elena, aflată în ziua nunții ei, într-un sat din Munții Pindului. Armânii îi spun Lena, grecii, Heleni. E atît de frumoasă, încît nu va apuca anul, zice un bătrîn din mulțime. Și, într-adevăr, Elena e lovită ca de trăznet. O inflamație a meningelui, netratabilă la acea dată, o ucide în cîteva luni. înainte de a muri însă, Elena intră într-o legătură ciudată cu lumea
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
și mult timp Ghiță al ei, așa și pe dincolo... E drept că, o dată, Veniamin, care venise pe la ei cu o găină care își rupsese un picior, o văzuse pe jumate goală aplecată peste albia de rufe; că tocmai se apucase să spele... Și mai era baba Anicuța, moașa bătrînă a satului care-i spusese că într-o seară mai de mult îl văzuse că "se pișa după salcîmul ăla" și arătase salcîmul singuratec dinaintea casei lui Ghiță. Că Veniamin, tocmai
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
banalității ei, cu clipe însă de bucurii, de revelații, de mici cutremure și reașezări. Un fanstastic existențial compus din suișuri și coborîșuri, din gesturi și cutume, dintr-o liniște neliniștitoare, din acumulări și devieri, din piste false pe care o apuci cu voioșie pentru a da apoi nas în nas cu frustrările și complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și filosofia decăderii, la fel de pătimașă, fanfaronada și impostura, ceaiul și vodca, muzica devastatoare și salvatoare, bătaia și pupatul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau veștilor de la Roma. Nici tătarii, nici veștile". Asociere liberă și comunitate organică Numărul pe mai al revistei bilingve PROVINCIA pune în discuție Proiectul de lege privind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
acum, că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce ești, măi, așa de sinistru?", la care poetul răspunde eliberat " Am și de ce! M-a apucat miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape izbutit. Dar nu era deloc acel Eminescu spre care năzuise timp de treizeci de ani Lovinescu. Ediția aceasta a
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
și psihologic, totuși distinct în fiecare din aceste romane. Și, tot aici, mărturisea, el, truditorul neasemuit în luptă cu pagina albă, că "mi se pare că inspirația e mai ales concentrare. Firește, concentrarea aceasta nu vine totdeauna. Multe ori te apucă dimineața (scriitorul scria numai noaptea, n.m.) fără a fi putut așterne pe hîrtie două fraze mulțumitoare. Scrisul e o plăcere chinuitoare". Și tot aici o mărturisire revelatoare pentru laboratorul său de creație: "A scrie un roman nu e totuși atît
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
în nici un caz ca o taxă prohibitivă. Se plîngea, în noiembrie 1933, că lucrează tot timpul dar nu e un scriitor fecund. Lucra, de zor, la Gorila și n-o mai vedea isprăvită. Nu credea că generația sa va mai apuca un nou război (se știe că s-a înșelat), detesta regimurile politice totalitare din Rusia, Germania, Italia și declara că antisemitismul e o eroare ("Poporul iudeu nu numai că este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, dar este
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
nu este simplu decît în aparență. Nu este, în realitate, la îndemîna oricui să facă un spectacol după piesa lui, pentru că oferta scriiturii este și generoasă, pretențioasă, în același timp, este o comedie care poate fi citită în multe feluri, apucată de oriunde pentru că îți întinde multe capete de fir. Mara Pașici n-a prins nici unul și a preferat să respecte rostogolirea în sine a cuvintelor, replicilor. Are însă un merit major: ne-a făcut cunoștință cu ultima scriere a "coloratului
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]