1,630 matches
-
și iar în picioare, drept, țeapăn, cu capul bine ras, rezistent. Pregătit să primească răspunsul care, în sfârșit, cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu sunt supărat, mormăi în cele din urmă Vornicu. Venise și miercurea mijlocie, pântecoasă, primitoare. Arșița se mai așezase, peste mușuroi. Trecuseră lunea lene voasă și marțea nimănui, timpul încă amâna. Joia juvenilă, plictisul de vineri, frivolitatea sâmbetelor strâmbe și senile ? Venise, deocamdată, miercurea moderată, modestă. Se putea munci și se muncea, fără grabă, fiecare pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se recopia, se redacta, se rememora, captarea, gura de vărsare, drenajele, infiltrațiile, fundațiile, turnul, pompele, automatizarea, epurarea, săpăturile, betonul, armăturile, pompele, ventilele, circuitele, decantoarele, filtrele, dedurizarea, deferizarea, câmpurile de infiltrație, coordonarea, dispeceratul, accidentele, protecția, surpările, lunecările, infiltrația, etanșeizarea, controlul. În pofida arșiței, se muncea, concentrat sau fracționat sau brambura, geodezi, topografi, geologi, termiști, desenatoare, dactilografe, arhitecți, energeticieni, electricieni, ateliere, colective, grupe, grupulețe, cupluri, triplete : colegul Ropcea și colegul Pasăre, doamna Caropol chimista și tovarășul Albu, ce fel de coleg o fi, Marcu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-va cuptorul și baia Ca pe lucruri ce singure dau fericire vieții? Pentru că Austrul puternic te bîntue, vinde-vei oare Vasul în care-ai plecat, dincolo de valul Egeic? Pentr-un om așezat Rhodos, Mitilene frumoasa Par ca pănura grea în arșiță, par ca și haina Cea de câmp în timp vicolos, ori ca baia în Tibru Iarna, ori ca un foc pe vatră-n luna lui August. Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priință, Să fericești depărtatele Samos, Chio
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cititor de zodii, Un vraciu prea înțelept cu mare nume. Cutreerat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Sbura pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mirosind a floricele albastre din păduricea de pe malul strălucitor al Dunării. Au luat mașina și s-au scurs nevăzuți prin ținutul dobrogean. Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scoase merinde din sac și mâncă încet. Apoi se întinse pe iarba uscată și, gîndindu-se puțin la copiii săi pe care nu-i văzuse de atâta timp, adormi. Somnul era trebuincios: în zori aveau să pornească și să meargă sub arșița soarelui cumplit din această țară blestemată, unde razele cad drepte ca firul cu plumb al zidarilor. Nu apucă să doarmă însă mult, căci i se înfipse în urechi, ca o săgeată otrăvită, țipătul trâmbiței de aramă. Soldatul sări numaidecât în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nostru. Ascultând aceste cuvinte și mirîndu-se că e lăsat să fie martorul rostirii lor, Iahuben căută să le priceapă. Dar simți că-l cuprinde amețeala. Cerul era senin, însă nu albastru ca în Atlantida: părea ușor umbrit sau murdar. Și arșița, chiar la umbra cortului alb și gros, era din ce în ce mai istovitoare. Fără să-și întoarcă fața spre soldat, Puarem îi porunci: - Iahuben, ai să te duci cu robul Auta spre răsărit. Să porniți îndată. Luați trei tauri: doi pentru voi, unul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gustoase, iar acum li se păreau fără gust. Iahuben știa din auzite că unele neamuri de păstori străbat întruna deșertul. Unde se opresc, de unde iau umbră și apă? În drumul atât de lung, ei doi nu întîlniseră nici un om. Când arșița nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arșița nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum, nu era în stare. Arșița seacă îl muiase de tot și își dădea seama că nu poate fi trufie muțenia și lipsa de luare aminte a acestui sclav care mereu părea a se gândi la ceva. Totuși, Iahuben mai întrebă o dată. Atunci sclavul murmură: - Cine știe ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știe la ce putea folosi! Carnea nu era bună de mâncat. Niciodată, nici flămânzi în cea mai cumplită clipă de istovire, n-ar fi mâncat stârv. Asta făceau hienele, oamenii nu. Încercară din nou să adoarmă. Dar în ziua aceea arșița era mai mare ca oricând. Totuși, Auta părea liniștit. Somnul nu-i venea mai degrabă din pricina gândurilor decât a căldurii. Soldatul însă nu mai trecuse vreodată prin asemenea încercare. Cunoștea numai marginile blânde ale Țării Nisipurilor; în inima deșertului n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Noi doi, Iahuben și cu mine, am mers cu depărtarea drumului unei nopți înaintea armatei și în fiecare zi credeam că nu vom mai putea merge. Totuși, în noaptea următoare mergeam mai departe, ca și în cea care a trecut. Arșița ne istovea nu o dată. Pietrele din nisip crăpau în auzul nostru. Într-o zi, gâtlejul mi s-a uscat de tot, gura îmi era plină de pulbere fierbinte și arunci mi-am zis: iată și gustul morții! Dar gustul acela
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
viu. Asta-i tot. Nu de mine să vă mirați: eu m-am născut în nisipurile astea, ca și voi. Mirați-vă de Iahuben, care este dintr-o țară unde apa e tot așa de multă cât și văzduhul și arșița câmpiilor nu e nici pe jumătate ca arșița voastră de sub frunzele baobabului. EI n-a mai văzut deșert și, văzîndu-l întîia dată în viața lui, l-a biruit. Iahuben era fericit. Îl privi pe Auta cu recunoștință. Dacă s-ar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vă mirați: eu m-am născut în nisipurile astea, ca și voi. Mirați-vă de Iahuben, care este dintr-o țară unde apa e tot așa de multă cât și văzduhul și arșița câmpiilor nu e nici pe jumătate ca arșița voastră de sub frunzele baobabului. EI n-a mai văzut deșert și, văzîndu-l întîia dată în viața lui, l-a biruit. Iahuben era fericit. Îl privi pe Auta cu recunoștință. Dacă s-ar fi putut, dacă ar fi fost numai ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țarc după venirea atlanților. Îi țipă în ureche: - Nu te duce. Auta, nu te duce acolo: ai să mori! Dar Auta se smulse din mâinile vrăjitorului și porni în fugă spre locul arătat. Ieșind dintre arborii oazei în nisipul arzător, arșița îi izbi trupul negru, gol de la brâu în sus. Aici nu-și purta cămașa cu semnul Piscului Sfânt țesut pe piept. Se uită cu băgare de seamă împrejur. La câteva sute de pași zări într-adevăr ceva în nisip, lucind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe atunci, munții oamenilor cu păr galben alcătuiau un șir neîntrerupt cu munții aflați la miazăzi de strâmtoarea numită acum Stâlpii lui Melkart. Veni însă o vreme grea pentru păstorii din marile pășuni ale țării vecine, zicea cronica. Valuri de arșiță uscară într-un număr lung de ani acele pășuni și secară marile râuri. Da, Auta își aducea aminte că a văzut nu o dată în țara lui de obârșie asemenea albii seci. Cronica mai povestea cum apoi păstorii își mânară turmele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și îl băgă în cutie. Era îngîndurat. Atlantida, în care trăia acum, era o țară unde nici căldura nu era niciodată prea mare, nici frigul. Apele nu înghețau, cum se spunea că ar îngheța în țările de miazănoapte, dar nici arșița nu le seca. Cele patru lanțuri lungi de munți înalți apărau țara și de vânturile reci și de cele fierbinți. Pe câmpiile uriașe din valea nesfârșită de sub munți, spre apus, grânele și pomii dădeau rod de două ori în fiecare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cunoașteți bine! adăugă Auta, uitîndu-se la ceilalți pământeni care se îmbrăcaseră și se împrăștiau pe mal spre o pădure apropiată. Mai târziu Ntombi aprinse un foc, și străinii urmăriră flăcările mirați de nevoia de asemenea îndeletnicire pe malul cotropit de arșiță. Dar iată că dintr-un desiș de arbori se arătă Mai-Baka, întotdeauna întreprinzător în astfel de împrejurări: își și făcuse un arc și săgeți din crengi cu vechiul lui cuțit de aramă, și aducea într-o mână câteva păsări. Iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
agerimea neobișnuită a minții îl făcuse să părăsească Sodoma cu o clipă înainte de prăpăd. Nu, în aceste ținuturi nu-l mai atrăgea pe Auta nimic. Ar mai fi vrut poate doar să mai calce o dată pe nisipurile copilăriei lui, însă arșița cumplită de-acolo, de care chiar el se dezvățase, ar fi vătămat sănătatea celorlalți. Zborul din urmă se făcu deasupra Mării Atlantice, cu câteva ocoluri împrejurul Muntelui Vulturilor unde fusese odată Piscul Sfânt, și apoi luntrea se îndreptă spre răsărit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
construite special în localitățile Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil a început să ia piciorul de pe accelerație
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
condițiile de antrenament la altitudine capătă o Însemnătate specifică În pregătire. V.1.2.1. Principiile de bază ale călirii O importanță deosebită În procesul de tonifiere Îl are călirea, adică crearea stabilității organismului la acțiunea factorilor naturali negativi: frig, arșiță, radiații solare ridicate. Călirea dă posibilitatea de a menține sănătatea și capacitatea de muncă. De aceea este necesară utilizarea factorilor de călire Încă din copilărie. Pentru călirea multilaterală trebuie folosite mijloace ce influențează diferit organismul, apa și aerul la temperaturi
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Imaginea, În simplitatea ei stilizată, confirmă soarta ființei umane așezată pe hotarul dintre cer și pămînt: truditor al ogorului ridicîndu-și ochii rugători și plini de speranță spre cerul de unde poate veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]