2,802 matches
-
de fericire pe care numai cei care s-au Îndrăgostit pe neașteptate și pe nesimțite o puteau avea. Când s-a terminat melodia și lăutarii au trecut la masa următoare, Armanoush a crezut că mătușa Zeliha Îl va săruta pe Aram. Însă aceasta a strâns În schimb ușor mâna Asyei, ca și când ar fi recunoscut că dragostea ei pentru un bărbat Îi permisese să Înțeleagă mai bine dragostea pentru propria-i fiică. — Iubito, a murmurat, iar În glasul ei s-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab și Încovoiat care striga prin fața casei ceva mai devreme În seara aceea. Când ajunsese la jumătatea sticlei și mai avea doar o mână de stafide i-a sunat telefonul. Era Aram. — Nu vreau să rămâi În casa aia În seara asta, a fost primul lucru pe care l-a spus. Nici mâine, nici poimâine. De fapt nu vreau să mai petreci nici o zi departe de mine pentru tot restul vieții. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
departe de mine pentru tot restul vieții. Drept răspuns mătușa Zeliha a chicotit. — Te rog, iubito, vino și stai cu mine. Pleacă din casa aia chiar acum. Ți-am cumpărat o periuță de dinți. Am chiar și un prosop curat! Aram a Încercat să facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să dai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să dai nici o explicație, a spus Aram pe un ton rugător. Uite, ăsta ar trebui să fie singurul beneficiu al faptului de-a fi oaia neagră a unei familii tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și ce-o să-i spun Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea aspră cu tine. Vino aici mâine dimineață la prima oră. — Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha. Te iubesc... te iubesc atât de mult... Să dormim acum. De Îndată ce a Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța Volkswagen de culoare galbenă condusă de Aram. Nereușind să Înțeleagă de ce femeile din familia Kazanci Își duceau mortul acasă, Însă destul de Înțelept ca să știe că nimic nu te poate obosi mai mult decât să Încerci să te opui mătușilor, În special când era vorba de un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi rămas orfană, Asya ar mai fi fost astăzi o bastardă? Viața e coincidență, chiar dacă uneori e nevoie de un djinn pentru a Înțelege lucrul ăsta. După-amiază târziu, mătușa Zeliha a ieșit În grădină. Nevrând să intre În casă, Aram o aștepta acolo de ore Întregi și Își terminase de mult toate țigările. — Ți-am adus ceai, a spus ea. Briza de primăvară le mângâia chipurile, aducând de departe și de pretutindeni felurite mirosuri, al mării, al ierbii ce creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ți-am adus ceai, a spus ea. Briza de primăvară le mângâia chipurile, aducând de departe și de pretutindeni felurite mirosuri, al mării, al ierbii ce creștea și al florilor de migdal, Încă Îmbobocite din Istanbul. — Mulțumesc, iubito, a răspuns Aram. Ce ceașcă de ceai frumoasă. — Îți place? Mătușa Zeliha a Învârtit cana de ceai În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama chiar acum? Am cumpărat serviciul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama chiar acum? Am cumpărat serviciul ăsta de ceai acum douăzeci de ani. Ce ciudat! — Ce e atât de ciudat? a Întrebat Aram, simțind chiar În momentul acela o picătură de ploaie. Nimic, a spus mătușa Zeliha cu o voce scăzută. Doar că nu am crezut niciodată că ar putea ține atât de mult. M-am temut Întotdeauna că se vor sparge foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în asemenea ocazii dorința pune complet stăpânire pe trup pentru a se servi de el, să ni se ierte analogia materialistă și utilitară, parcă ar fi vorba despre o unealtă cu utilizări multiple, la fel de pricepută să alunece ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i spun? Cu ce să încep? A, nu. Mai bine aștept s-o întâlnesc întâmplător. Atunci îi zic: Doamnă, sper că n-ați dat importanță vorbelor mele. Nu eram într-un moment tocmai bun”. Câteva zile, ca să se liniștească apele, ara evitat întâlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a Tuberculosului, și ciopleam până seara, cu o scurtă întrerupere la prânz când mă opream sa mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
stupi. Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeți-mă, credeți-mă, despre ori și ce poți să vorbești cât vrei: despre soartă și despre șarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care creștem, despre ură și cădere, tristețe și răstigniri și înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
poate confirma. Vindeți-le pentru a plăti achiziționarea locului meu de veci, căci vreau să fiu Îngropat În cimitirul Santa Caterina, și puneți să fie Îngropată acolo și soția mea Emma. Pe piatra funerară vreau să fie scris așa: „Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lette, amintindu-ne/ că Pământul ne-a costat șapte ceruri“. Sunt versurile unui poet rus, nu-mi aduc aminte care. Las Fiatul Tipo părinților mei, pe care Îi voi iubi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-o părere de rău, cine știe - dacă totul se lămurea, dacă se Întorceau Împreună, ce avea să-i spună onorabilului Fioravanti? Putea Încă să aștepte ridicarea poștei din Torre Gaia, puse scrisoarea În buzunar. Era unu patruzeci. DUPĂ-AMIAZĂ Vom ara mările ca și cu un plug până În frigul lui Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip Mandelștam, 1918 a paisprezecea oră Pe la două, traficul obstrucționa arterele Romei ca o tromboză. Străzile erau ca niște fluvii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar pentru el, ci și din cauza lui, iar Antonio o cunoștea pe Emma mai bine decât Își imaginase că se cunoaște ea Însăși. Știa totul despre povestea ei cu teologul, cunoștea pe de rost versurile lor preferate care spuneau: Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lete amintindu-ne/ că pământul ne-a costat șapte ceruri. Știa despre Înlănțuirile lor lirice, oricât de agitate ar fi fost, știa unde o făcuseră (câte puțin, peste tot, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma să se însămânțeze după revenirea lunii, iar eu eram dezbrăcată, culcată cu fața în jos pe pământul rece. Tremuram. Mama mi-a lipit obrazul pe pământ și mi-a împrăștiat părul în jurul capului. Mi-a desfăcut brațele larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar al unei alte vieți. Îmi arăta pânzele care fluturau în vânt sau, când nu bătea vântul, cum vâslele se mișcau în armonie. Nu-i scăpa nimic, arăta înspre orizont și înspre copaci, înspre păsări în zbor, înspre oamenii care arau pământul, flori sălbatice, o bucată de papirus care arăta ca un câmp de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cinematografiei, una dintre cele mai mari cuceriri ale științei și tehnicii din epocă, apoi ne-a îndemnat să fim foarte atenți și disciplinați, și ne-a urat distracție plăcută. Filmul era despre combinate și lanuri de grâu, se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]