2,792 matches
-
astrale”, TR, 1970, 36; Cornel Robu, „Enigmele miturilor astrale”, ST, 1971, 1; Dinu Flămând, „Tabla de oricalc”, LCF, 1971, 26; Dan Cristea, „Tabla de oricalc”, RL, 1971, 30; Manolescu, Literatura SF, 120-125; Elena Tacciu, Vocația mitografiei, RL, 1983, 42; Horia Aramă, O carte a lumii, VR, 1984, 2; Dicț. scriit. rom., II, 698-701; Opriță, Anticipația, 135-142, 484-487. P.C.
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
eu ezit să-l condamn fără drept de apel pe Eliade pentru trecutul său legionar, fiindcă adeziunea sa reprobabilă a avut loc înainte ca Garda de Fier să-și dea adevărata măsură. Dar îl condamn totuși, fiindcă organizația își dăduse arama pe față, inclusiv prin asasinate odioase. Când spun că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu spun că îl absolv. Am în vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii ’30-’40: tânărul universitar, publicist și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie, balena cu cap de nicovală îl trezește. Dar aceste balene-deșteptătoare sînt rareori verosimile. Pe clopotnițele anumitor biserici de modă veche veți vedea niște balene de tablă, puse acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această liniște absolută, Ahab ieși singur din cabina lui. După ce făcu vreo cîțiva pași pe puntea de comandă, se opri ca să arunce o privire peste bord, apoi, aplecîndu-se încet spre portsarturi, apucă sapa lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
glas ca de tunet. Aproape în aceeași clipă, enormul cap se prăbuși în mare cu un zgomot asurzitor, întocmai ca masa de piatră a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul putred! Fiicele arcului nu-l pun pe fugă; pietrele din praștie se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei enorme tulpini aplecate, care în loc de țepi, avea niște cuie de aramă, bătute ici și colo; la capătul ei, se vedea un bulb cu foile simetrice, de un roșu strălucitor. Iar pe bordaj, Stubb citi: Bouton de Rose, adică boboc de trandafir - căci acesta era numele romantic al parfumatei corăbii, scris cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parcă se întind ca să doarmă; de aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
convenabil. încălțat, să măsoare cincizeci de picioare înălțime; pieptul, cu diametrul tunelului de sub Tamisa; picioarele să aibe rădăcini, ca să poată rămîne într-un singur loc; brațele, să aibe o grosime de trei picioare la încheieturi; inimă, de fel; fruntea - de aramă; iar creieri, cam un sfert de pogon... Dar să comand oare și ochi, ca să vadă în afară? Nu, mai bine să-i facă o lucarnă în creștetul capului, pentru a-l lumina pe dinăuntru. Hai, ia comanda și du-te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii erau agățate cîte două butoaie cu spermanțet, deasupra lor, pe crucete, se vedeau butoiașe pline cu același fluid prețios, iar în mărul arborelui-mare era atîrnat un felinar de aramă. Precum aveam să aflăm mai tîrziu, Burlacul făcuse o expediție uimitor de norocoasă - cu atît mai uimitoare, cu cît, navigînd în aceeași zonă a oceanului, numeroase alte corăbii nu capturaseră nici măcar o balenă, în decurs de cîteva luni. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
9, sept. 1949) * „Voi Înălța din tâmpla și visul cel mai viu, Cuvânt lângă cuvânt, al cântecului zid Cu șoimii și cu prigorii În fiece fereastră Și-n fruntea lui, cu sânge și cu soare am să scriu Lozinca de aramă a luptei de partid: Cine nu e cu noi, e Împotriva noastră! Și de crăpați de ciuda: n-am să mă sinucid! Știu mai pândesc prin țară tâlhari și trădătorii Și pregătesc În taină pumnalul pe la spate. Dar noi am
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să purificați spațiul și cristalele cu regularitate și să reîncărcați rețeaua cu Reiki după ce așezați cristalele la loc. Maestrul meu Reiki, William Rand, a plasat la Polul Nord și la Polul Sud rețele de cristale În 12 puncte pe tăvi de aramă, pentru vindecarea Pămîntului și pentru pace mondială. Probabil că vor rămîne acolo atît timp cît arama și cristalele vor continua să existe. Chiar dacă acum ele s-ar putea afla la mulți metri sub zăpadă sau gheață, ele tot pot să
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
la loc. Maestrul meu Reiki, William Rand, a plasat la Polul Nord și la Polul Sud rețele de cristale În 12 puncte pe tăvi de aramă, pentru vindecarea Pămîntului și pentru pace mondială. Probabil că vor rămîne acolo atît timp cît arama și cristalele vor continua să existe. Chiar dacă acum ele s-ar putea afla la mulți metri sub zăpadă sau gheață, ele tot pot să fie reîncărcate cu regularitate, prin folosirea Simbolului Distal, pentru a intra În legătură cu fiecare dintre ele. Principalul
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
conversație spumoasă Între Satana și Iad, Întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul Însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. Și cum a intrat Împăratul slavei, cu Înfățișare omenească, tot Întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
absurdă ori simbolică, drama povestită e una a singurătății și a dragostei. Ramses Ferdinand Sinidis (alter ego al scriitorului) este străpuns, din spate, în inimă, cu o frigare și omorât pe o rampă de gunoi de către Omul cu ciocul de aramă, amantul Zittei Gloria, soția mărginită de care nu se putea despărți; jurnalul lui, tipărit, este romanul Bagaj... În trei părți (Cartea despre carne, Cartea despre vin, Cartea despre suflet), romanul Pensiunea doamnei Pipersberg întregește transcrierea sensibilității ciudatului personaj. Eșecul în
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
casei, în afară de dormitorul părinților, era ocupat de chiriașii băgați cu forța de cei de la Spațiul Locativ. Până și baia trebuia să o împărțim cu chiriașii. Când vremea era mai blândă, mama punea în curte pe pirostrii un cazan mare de aramă pentru a încălzi apa necesară la spălatul rufelor. Dacă vremea era rece, mama punea mai multe oale mari pe plita sobei din bucătărie și spăla rufele în sală sau în baie. La câteva minute după ce îl pregătea pe tata pentru
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
aceasta turcii revendicau o mare parte din insulă. Se instala sârmă ghimpată. Se ridicau turnuri de observație. Ciprul era tăiat În două, precum Berlinul, Coreea și toate celelalte locuri din lume care nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față, spuse Jimmy Fioretos. Turcii au vrut Întotdeauna să invadeze. Prostiile alea despre „protejarea Constituției“ au fost doar un pretext. ― Ne-au lovit... sssss... pe la spate, croncăni Gus Panos. Milton pufni: ― Cum adică „ne“? Unde te-ai născut, Gus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau dacă cei ieșiți la pensie, de la Paris sau din alte părți, vor... Se Îmbrăcau pe rînd, și patronul nu scăpa prilejul să-i salute la capătul de jos al scării, acoperită cu un covor roșu prins cu triunghiuri de aramă. Patronul nu era din ținut, ci din Montélimar, și asta se vedea după accent. Apoi Își omorau timpul: parcul copiilor, jucătorii de bile... — Apropo, am văzut că În fiecare miercuri și sîmbătă aici e un mare tîrg. Am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cea mai mică abatere. Citise ziarul pînă la capăt, bînd cafeaua, se bărbierise și făcuse un duș, ascultînd, ca de obicei, știrile de la radio. La nouă fără cinci, era gata, și coborau amîndoi scara cu covor roșu și triunghiuri de aramă. Patronul, În haină albă și pălăria de bucătar pe cap, Îi aștepta pe coridor. — Ați văzut, domnule Maigret, cît de bine sînteți tratat la Vichy? Vi s-a oferit și o crimă! Comisarul reuși să schițeze un zîmbet. — Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În cînd. Avea un abonament la o librărie din apropiere și citea mult. — Pot să văd apartamentul? — Simțiți-vă ca acasă, șefule. Observă că televizorul nu era În salon, ci În sufragerie, mobilată În stil provensal, cu multe accesorii din aramă. Pe o poliță se afla o fotografie În care Hélène Lange se juca cu cercul și alta În costum de baie, În fața unei faleze, probabil la Etretat. Avea un corp frumos proporționat, longilin ca și fața, dar fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]