1,757 matches
-
dimensiunile ferestrei, tip de ventilație, puterea (în wați) a becurilor și frecvența utilizării lor, instalațiile sanitare, cantitatea de apă caldă și rece folosită lunar de un deținut toate acestea facilitează o măsurare corectă a condițiilor de detenție, dat fiind că arestații petrec cea mai mare parte a timpului lor în celule, iar aspectul acestora influențează climatul psiho-social general. Este știut că, din dorința de a păstra celulele într-o stare cît mai bună de curățenie și ordine, gardienii interzic lipirea pozelor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
subliniind la unison situația de înfometare la care sînt supuse persoanele arestate pretutindeni în lume. Fobia înfometării îi afectează nu numai pe deținuți, ci și pe angajați, percepuți ca niște brute nesătule, puse pe jaful și așa insuficientei hrane alocate arestaților de către stat. În ciuda tuturor rapoartelor privind precaritatea sistemului alimentar 207, răspunsurile autorităților au fost de fiecare dată seci, evazive, neconvingătoare. Pe site-ul administrației centrale, datele statistice obligatorii sînt incomplete, iar răspunsurile la problemele ridicate de ONG-uri sînt inexistente
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
legume, pește sau carne; cina: salam la alegere, șuncă, supă, sucuri, dulciuri. Iar meniul variază așa încît el nu este niciodată același în două zile dintr-o săptămînă. Prin comparație, este mai simplu să spui ce lipsește din meniul unui arestat român: lipsesc cărnurile de pui, de vită, de pește, lipsesc fructele, legumele, dulciurile, condimentele. În ultimii ani meniul a cunoscut ușoare îmbunătățiri, mai ales în penitenciarele cele mai vizitate de autorități și de străini: București, Timișoara, Arad, Buziaș. Eforturile administrative
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
celulele (sau un grup de celule) cu bucătării ("chicinete"), deținuții făcîndu-și singuri de mîncare ce bucate doresc, avînd posibilitatea depozitării produselor în frigidere și congelatoare, la care au acces nelimitat. Germania a angajat bucătari profesioniști, care prepară hrana în funcție de solicitările arestaților, fiecare deținut anunțînd cu cîteva ore înainte ce vrea să mănînce la fiecare masă. Chiar dacă aceste soluții sînt în unele cazuri mai scumpe decît sistemul tradițional, ele sînt în acord cu normele internaționale care stipulează că "deținuții trebuie să primească
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în imposibilitatea de a face recurs la tratamentul prescris. De asemenea, nu au de unde să-și cumpere medicamentele... Deținutul este un pacient sărac, ce nu își poate plăti medicul și tratamentul."215 Gravitatea și diversitatea patologiei cu care se confruntă arestații au crescut numărul intervențiilor ce necesitau spitalizarea. În fața problemelor legate de spitalizarea într-o clinică exterioară închisorii (transportul bolnavului, paza lui permanentă, relațiile cu ceilalți bolnavi, costurile ridicate datorate utilizării serviciilor altor case de asigurări de sănătate etc.), în ultimii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care a refuzat eliberarea, solicitînd rearestarea pentru continuarea injecțiilor cu insulină, refuzul administrației ducînd la decesul lui chiar în fața porții închisorii. Reforma sanitară în penitenciare face posibilă diminuarea efectelor patogene ale instituției și dezvoltarea celor reparatorii, cu beneficii uriașe pentru arestați și pentru societate. Educația Problema educației este fundamentală pentru înțelegerea gradului de civilizație a unor grupuri sociale, instituții, popoare etc., pentru că ea se definește ca modalitate de achiziție a cunoștințelor și de dezvoltare a abilităților necesare unei adaptări la mediu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
silnici pe cei răi dacă nu-i faci mai buni prin aceasta". De la John Howard și Cesare Beccaria și pînă în prezent, toți teoreticienii și specialiștii au postulat necesitatea educării persoanelor arestate. În toate studiile întreprinse peste tot în lume, arestații au un nivel de școlarizare redus, ei fiind "devianți școlari" înainte de a deveni devianți sociali. Dacă școala nu a fost o instituție atractivă în libertate, este greu de presupus că ea devine interesantă în închisoare. Repulsia este întărită și de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ai familiei sau că le aduce romane de aventuri, ziare sau alte bunuri "culturale". Chiar dacă aspectul lor educativ este scos în evidență în toate rapoartele, influența lor pozitivă asupra comportamentului celor încarcerați este minimă sau inexistentă. Fără îndoială că anumiți arestați au un interes crescut pentru sporirea nivelului de instrucție școlară, făcînd eforturi pentru învățarea în condiții total inadecvate (cu 20-30 sau chiar 100 de colegi de celulă, într-un zgomot perpetuu, corupți de discuțiile permanente și variate). Refugiul în educație
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
instrument de putere"218, căci urmărește modelarea personalității fără să țină cont că fiecare individ este singur competent să decidă ce trebuie să facă în viață. Dincolo de acest aspect persuasiv, învățămîntul în unele închisori este adesea în concurență cu munca, arestații beneficiind de un număr redus de ore de instruire. Din acest motiv, doar foarte puțini deținuți au fost înscriși în programele de continuare a studiilor: "La data de 15 iunie 2003, în școlile și clasele din sistemul penitenciar au promovat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
exploatarea barbară a condamnaților este o practică specifică regimurilor comuniste. În fapt, folosirea deținuților la munci grele a fost generalizată în secolele XIX și XX pe tot globul, chiar și în țările civilizate. În SUA, "grupurile în cătușe" cohorte de arestați muncind în condiții care le prejudiciau sănătatea și fiind supuși unui tratament brutal din partea supraveghetorilor au fost văzute frecvent pînă pe la mijocul anilor '60, făcîndu-i pe unii specialiști să considere perioada primelor decenii postbelice ca fiind "împotmolită în cea mai
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
zbătut pentru găsirea și negocierea unor contracte externe, ținîndu-i închiși pe deținuți peste 23 de ore pe zi în celule, cu consecințe nefaste asupra stării lor de sănătate fizică și mintală. Mai ales în penitenciarele din Capitală (Rahova și Jilava), arestații nu au posibilitatea să iasă la muncă nici dacă solicită acest lucru sau dacă îndeplinesc criteriile legale (să nu fie infirmi, bătrîni, bolnavi, arestați preventiv, recidiviști sau condamnați pentru fapte grave și cu pedepse de 20 ani sau pe viață
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de teama producerii unor evadări sau părăsiri ale locului de muncă (fapte pentru care sînt pedepsiți angajații, de la simplul gardian la comandant), de teama ca munca să nu fie considerată degradantă de către unii jurnaliști interesați, precum și prin fluctuația mare de arestați. În fapt, patronii unor firme care au solicitat angajarea unor deținuți și au fost refuzați de conducerea închisorii au declarat că motivele refuzurilor au fost cu totul altele, ținînd de neacceptarea unor ilegalități propuse de administrație (angajarea la "negru" a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
unor deținuți și au fost refuzați de conducerea închisorii au declarat că motivele refuzurilor au fost cu totul altele, ținînd de neacceptarea unor ilegalități propuse de administrație (angajarea la "negru" a unora, plata unor comisioane nelegale către direcție, trimiterea unor arestați la lucru la vilele unor persoane din conducerea penitenciarului etc.). Aceste practici imorale și ilegale nu se întîlnesc doar în închisori, ci și în alte medii militare, unde soldații sînt scoși la muncă la construcția caselor comandanților sau la firmele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
unor zile de pedeapsă, favorizînd astfel eliberarea înainte de termen, iar plata unei treimi din salariu permite acumularea unei sume de bani utile în momentul părăsirii închisorii Din aceste considerente, unele penitenciare au acceptat trimiterea la muncă a cît mai multor arestați. La Iași, de pildă, aproape jumătate din deținuți sînt scoși la munci în exteriorul închisorii, restul fiind fie bolnavi, bătrîni, recidiviști sau periculoși, fie refuzînd această activitate. O dată făcut public anunțul intrării deținuților pe piața forței de muncă, tot mai
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sporească veniturile prin vînzarea produselor efectuate; în al patrulea rînd, vor căpăta o calificare pe care o vor putea utiliza și după eliberare. Chiar dacă atelierele vor recompune noi relații de putere și noi surse de profit pentru unii angajați sau arestați "șmecheri", reducînd schimburile cu exteriorul, ele vor aduce evident un plus de umanitate, chiar și prin simplul fapt că munca în halele uriașe este preferabilă statului în pat în celule înguste lîngă numeroși colocatari. Din păcate, calificările oferite sînt toate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
permite. Iar programul îi obligă mai întîi la muncile interne neplătite: amenajarea aleilor, a clădirilor, spălarea WC-urilor, curățarea cartofilor, spălatul vaselor, al podelelor etc. Ieșirea în viitor a penitenciarelor de sub tutela Ministerului de Justiție va schimba radical regimul muncii arestaților. În primul rînd, munca va fi efectuată pentru plata prejudiciilor aduse victimelor. Acestea se simt în prezent înșelate de statul care beneficiază de pe urma muncii deținuților ca urmare a prejudiciilor aduse lor. Victima va trebui să fie recompensată material pentru daunele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de pe urma pedepsirii infractorilor. La ora actuală, deși prejudiciat, tot statul plătește costurile arestării, iar acestea nu sînt deloc mici: hrănirea, cazarea, îmbrăcarea, asigurarea tratamentelor medicale, programele cultural-educative, paza și personalul toate acestea costă cîteva sute de euro lunar pentru fiecare arestat. Nici statul, nici cetățenii, nici victimele și nici condamnații nu au nici un beneficiu de pe urma închiderii în celule. Utilizarea lor la munci brute este consecința nu doar a inteligenței scăzute a infractorilor încarcerați, ci mai ales a inteligenței manageriale scăzute. Calificarea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
după îndelungi rețineri a fost acceptată munca deținuților în căminele de bătrîni, handicapați și de copii, mai întîi la treburile administrative și apoi la cele de îngrijire a persoanelor asistate. Acest fapt a presupus nu numai o selecție atentă a arestaților, ci mai ales acceptarea individualizării pedepsei și renunțarea la tratarea tuturor la fel, indiferent de competențe, abilități și calificări. Pe măsură ce civilizația va intra tot mai adînc în structurile carcerale, arestații vor fi stimulați să lucreze în munci tot mai diverse
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Acest fapt a presupus nu numai o selecție atentă a arestaților, ci mai ales acceptarea individualizării pedepsei și renunțarea la tratarea tuturor la fel, indiferent de competențe, abilități și calificări. Pe măsură ce civilizația va intra tot mai adînc în structurile carcerale, arestații vor fi stimulați să lucreze în munci tot mai diverse și mai complexe, iar ei vor reprezenta o sursă importantă de îmbogățire pentru victime, pentru penitenciare și pentru stat. În viitor, problemele care vor apărea în legătură cu munca deținuților se vor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dintre activitățile recreative rămase cel mai mult seduce televizorul. Știrile îi captivează nu atît pentru că îi țin conectați la lumea exterioară închisorii, cît mai ales pentru că îi informează despre viitorii clienți ai stabilimentelor și despre mersul proceselor unor colegi. Relația arestaților cu presa este una ambivalentă și tensionată 229. Transmisiunile unor știri sau reportaje din închisori pervertesc realitatea (așa cum o văd ei) sau ascund multe lucruri importante, maculîndu-le și mai mult imaginea publică, întărind stigmatizarea deja existentă. Anumiți reporteri sînt ținta
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
că își vor reabilita cu greu imaginea în urma unor acțiuni mediatice. Poate că interdicția utilizării telefoanelor mobile are rolul tocmai de a împiedica transmiterea unor înregistrări sau comunicate către presă. Obișnuită la periferia societății, închisoarea (prin indivizii care o populează: arestați sau angajați) este mai sensibilă decît alte instituții publice la apariția în presă a unor relatări despre ea. Dacă deținuții îi evită ei înșiși pe jurnaliști, fără să fie supuși unor constrîngeri, cadrele sînt obligate să refuze interviurile sau să
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sprijinul celor de acasă (căci un necăutat e căzut automat în dizgrația colectivă), mulți încearcă să descrie cît mai plastic și mai convingător situația din interior, poveștile auzite și evenimentele cele mai interesante. Analiza scrisorilor trimise și primite de 5 arestați (3 bărbați și 2 femei) din penitenciarul Rahova ne relevă cîteva aspecte comune: un ton drăgăstos exagerat în relația cu soțul/soția și copiii; o relatare minuțioasă a atmosferei din celulă, a hranei, a comportamentului gardienilor, cu metafore și epitete
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dicționarele și cursurile fiind cele mai traficate cărți de la o celulă la alta. Cunoscătorii ajung rapid profesori apreciați, cerînd tarife mari de la necunoscătorii dornici să învețe (plata făcîndu-se cel mai adesea în țigări). Religia animă și ea timpul liber al arestaților, în primul rînd prin activitatea reprezentanților diverselor culte care împrăștie materiale și încearcă atragerea unor prozeliți. Martorii lui Iehova, adventiștii, penticostalii și mormonii vin cel mai des în penitenciare, teritoriu lăsat aproape abandonat de preoții ortodocși. De-abia din toamna
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să aducă tot felul de ajutoare, mai ales arestaților necăutați de familie, în virtutea celor spuse de Isus Hristos: "În temniță am fost și ați venit la mine" (Matei, XXV, 36). Într-o lume în care spaima pedepselor divine bîntuie mințile păcătoșilor arestați, preoții cu har reușesc uneori să ofere cel mai important suport moral 230. Paradoxal, credința în Dumnezeu este mai frecvent manifestată de locuitorii așezămintelor carcerale decît de cei care populează alte instituții libere. Dar menținerea preoților în poziții instituționale marginale
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
primare conturează imaginea unei instituții total nerentabile. În Raportul de activitate pe anul 2003 se arată că statul a alocat aproape 4.000 de miliarde de lei pentru 42.000 de deținuți, revenind aproape 8 milioane lunar pentru custodia fiecărui arestat. Iar bugetul a fost suplimentat în anii următori, atît din fonduri publice, cît și private și din resurse proprii, în condițiile scăderii numărului de deținuți. Depășind cu mult plafonul de cheltuieli pentru alte categorii de persoane asistate (iar deținuții nu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]