4,072 matches
-
în pădure a fost un ursuleț cu stea argintie în frunte, relată englezul și nimeni nu mă crede că ar exista. Toți cred că eu fabulez, dar l-am văzut cu ochii mei, acum câteva veri. - Un ursuleț cu stea argintie în frunte ? spuse mirat tatăl lui Alexandru. Fiul meu a văzut zilele trecute, la noi în Răcădău, la pubelele de gunoi, un astfel de ursuleț. Și eu am crezut că fabulează. Alexandru al meu are o imaginație foarte bogată. Uneori
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
puternic îl trezi. Vântul furios și ploaia rapidă deschiseră cu repeziciune ferestrele camerei sale. O furtună năpraznică, cu tunete înspăimântătoare și fulgere sclipitoare brăzda cerul. Alexandru auzi în surdină un mormăit și văzu în vale, lucind prin întuneric, o steluță argintie, coborând încetișor. “Este Neânfricatul”, gândi fericit băiețelul. „I-a fost dor de mine. A venit să mă vadă. Acum, însă, nimeni nu-l mai poate urmări, să-i facă rău. Este în sfârșit liber... Notă : Aceasta este o poveste. Întâmplările
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
sărbătoritul. - Într-adevăr, sunt lucruri tainice, cărora puțini le înțeleg tâlcul. Bunicul Marin, avea 65 de ani, dar era un bătrân verde și vârtos, frumos și drept la stat ca un tufan secular; cu fața măslinie și senină, cu mustața argintie; păr des și nins de ani, ochii căprui aveau privirea blândă, iar când zâmbea i se vedeau dinții sănătoși, frumos ordonați. La vârsta aceea încă avea toți dinții în gură; chip luminos și plin de blândețe; brațe vânjoase și mâini
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Poeme > Devotament > UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? Stăpâni de-o clipă peste clipe tremurând în fața inerției vieții voi sunteți fii marilor risipe argintii falși ,culoarea ceții! Arde stindardul fals universal duceți zâmbetul lumii spre deșertăciune jocul buzunarului vostru colosal țara din noi nu va avea un nume! Trădați de voi ,trădați de cei puternici ați pierdut neamul român din frâu câte jertfe ,pentru
UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375850_a_377179]
-
mea. Îi simt pufoși și delicați, Cum stau pe mine așezați. Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a scos din casă, Voioși în grup s-au aranjat, Un om de nea au ridicat. Zăpada
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
mea.Îi simt pufoși și delicați,Cum stau pe mine așezați.Eu îi alint, că sunt frumoși,Iar ei încep să cadă jos.Azi fulguiește minunat,Ca-ntr-o poveste ne-am aflat,Căci fulgișorii mari, zglobii,Par vii steluțe argintii.După atâta zbenguială,Au reintrat în amorțealăși pe pământul înghețat,În fin omăt s-au transformat.Mantia albă, pufoasă,Pe copii i-a scos din casă,Voioși în grup s-au aranjat,Un om de nea au ridicat.Zăpada este
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
îndumnezeire,/ bărbatul femeia - / vieții scânteia;/ zi noapte-n hora/ timpul se autodevoră.../ dulcea inimii roua/ naște lumea cea nouă” (Dulcea inimii roua). Tonul melodios de (des)cântec, specific poeziei populare, transfera textului poetic fiorii credințelor folclorice vechi: „La miezul nopții argintii/ răsar fecioare pe câmpii/ despuiate joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
în unele povești nordice din jurul anilor 1000 după Hristos când regele viking Jonescolden a poposit aici în jurul anului 1201. Aproape de tulpina copacului, în formă de inimă, un gărduleț viu din stejari scandinavi înconjura o lespede de piatră roșiatică. Cu litere argintii, sub numele celui ce a fost și va fi mereu în inima ei, erau înșirate,ca perlele unui șirag de mărgele,datele care au marcat fericirea lor pe pământ. Este data când noi ne am cunoscut, a început ea să
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
o parte din oi (sterpele), să pască într-un lan de secară, cale de o oră și jumătate de mers. Ajungând la locul cu pricina, ne-am așezat să mâncăm și urmăream oile, ce pășteau domol. Era o lună plină argintie, uriașă, cu cearcăne roș-vânăte. de jur împrejur, semn că a doua zi urma să plouă. Peisajul bucolic, de o frumusețe dumnezeiască, era rupt parcă din poveste; imagine, ce părea demnă un tablou de Grigorescu. Câinii ciobănești mioritici, dădeau roată oilor
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE (II). de ARON SANDRU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376784_a_378113]
-
de gustul de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > E TOAMNĂ AFARĂ Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului E toamnă afară Afară coboară o toamnă de stele Cu pași argintii în decorul brumat Și noaptea se urcă în visele mele Cu aripi ce cer aproape-nstelat. Un cer de mătase și unul de gheață Se-mbracă-n cuvinte mai noi și mai vechi, Și toamna din stele cu dorul dezgheață
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
mai plouă nici nu va bate vântul temperatura aerului va marca o scădere minimile termice se vor situa ceva mai sus ca de obicei cotele apelor Crișuri au scăzut cu doi centimetri poșghița de la mal s-a rupt în solzi argintii pe semne că la noapte va ploua pe a locuri țipătul sfâșietor al păsărilor va pune în mișcare norii tot ce iese din mine va trece prin noapte o noapte pe care nu o disting dar o simt poate că
METEO de TEODOR DUME în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372668_a_373997]
-
casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare năsălie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Știință la care studiase. O coamă roșcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, niște ochi verzi, imenși și umezi, o gură mare, cărnoasă, cu irizații argintii și un trup de zână. O sildivă, își dădu seama. O studie atent, dar nu găsi nici un semn că ar fi fost rănită. Privi în jur. Undeva, trebuia să existe o pădure în care să se fi stabilit o colnie
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de corp. Analistul scăpă mâna de pe manșă când făptura începu să țipe, făcând semne disperate spre dreapta. - Cerule, dar știu că ai plămâni! Văzu până la urmă culoarul deschis ca un defileu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
RIMAT Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarna argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvara azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumină. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu
ȘEVALET RIMAT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373144_a_374473]
-
articol I. ȘEVALET RIMAT, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarnă argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvară azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumina. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea, Nici viața nu e roz în fiecare zi. Citește mai mult Șevalet rimatMă doare sfâșierea de-albastru presăratCu norii cenușii de toamnă arămie,Cu pașii gri, încet și măsurat,Mă-ndrept spre iarnă argintie.Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungăPână când primăvară azurie o sa vină.Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă,Accept roșu și galben în lumină.Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcereași-aștept să vină timpul ce auriu va fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
a răspuns veselă, Prima Doamnă. - Să vă bucurați cât mai mult timp de Ziky, le-a urat cu sinceritate bătrâna și la despărțire, i-a îmbrățișat din nou. Râzând, Președintele a scos repede din buzunar o mică zgardă cu lănțișor argintiu pe care a legat-o grăbit la gâtul cățelușului! Ziky a făcut un salt sprinten, sărind direct în brațele Președintelui apoi de acolo în... limuzina Prezidențială! Vesel și zglobiu, mișcând permanent din coada lui scurtă, Ziky se simțea excelent într-
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
gheena în care m-ai aruncat, au început să urce aburi în spirală și în tăcerea lor au atins cerul... s-a făcut lumină ca-n explozie de artificii, revărsându-se peste craniul devorat de doruri, spălând roua de pe firele argintii.. fluturii au început s-o caute, roind în cercuri mici, iar semințele de pe aripi cădeau una după alta, încoțind în carnea desprinsa în mii de bucățele ca apoi sa rasară flori în culorile curcubeului. Știu că nu le vei rupe
SEMINTE PE ARIPI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372222_a_373551]
-
Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
pas, și apoi încă un pas... Așa, așa, ai început să mergi chiar bine! Ia să văd, poți zbura? Opa! Uite, zbură! Ce veselie în zborul lui! Se înălță sus, plutind frumos, mângâind înaltul cerului cu aripile lui... Așa, porumbel argintiu! Scaldă-te în soare, căci lumina îți face bine! Acum, coboară iar la mine! Și porumbelul o asculta, își unea aripile, și venea ca o săgeată în jos, ajungând chiar în dreptul ei. Fâlfâi bucuros din aripi, apoi se așeză cuminte
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]