4,609 matches
-
să fie exprimată). Argumentarea presupune trei etape: -enunțarea ideii care se susține prin ea însăși (ce reprezinta pentru sine), -enunțarea celorlalte argumente care susțin și justifica ideea prezentată, folosirea ideii într-un exemplu concret, într-o situație dată. -în plus, argumentarea presupune și a nu afirmă nimic din ceea ce nu se poate demonstra și a respinge tezele care se opun ideii care este promovată, de vreme ce finalitatea ei este să convingă, să influențeze, să inspire sau să schimbe credințele/convingerile auditoriului. În
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
citește cât mai mult posibil); b) analiza și sinteză acestuia (se surprind și se rezumă ideile esențiale) ; c) folosirea unor fișe de lucru (se scriu este mult mai sigur aceste idei și chiar detalii exemple, citate vor ajuta mult în argumentare). d) planificarea: un plan al referatului este necesar deoarece prin acesta se exprimă posibilitatea de a prezenta și de a transmite lectorului ideile expunerii într-un mod cât mai eficient. Că tipologie, planurile se pot clasifică în funcție de subiectul tratat și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
contribuția originală pe care elevul o are la realizarea lucrării. 3) Formularea concluziilor referatului reprezintă o etapă, poate cea mai importantă, a comunicării. Este important să se țină seama de faptul că: -nu se începe un alt referat gândind că argumentarea a fost suficientă și că se poate folosi încheierea ca să se anunțe proiectele viitoare. -nu se termină nehotărât (dacă nu sunteți voi înșivă convinși de ceea ce ați prezentat cum ar putea fi convinși ceilalți?). -nu se divaghează (aceasta ar putea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
redactor la numeroase ziare. După ce în 1883 a colaborat susținut la „Liberalul”, în 1884 scoate ziarul „Lupta”, pe care îl conduce efectiv, în calitate de director politic, până în 1892. Tipărite în fiecare număr, articolele sale politice se disting prin stringența logicii, bogăția argumentării și mai ales prin incisivitatea analizei și vehemența tonului. În 1896 dirijează „Ziua”, unde abordează și chestiuni de literatură și de sociologie. În același timp scrie la „Epoca”, „Epoca literară”, „L’Indépendance roumaine”, „Fântâna Blanduziei”. În 1901 întemeiază revista „Săptămâna
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
va ocupa de poezia lui Ion Pillat într-o serie de studii concise, reunite în cartea Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse, bazată pe observații directe asupra textului, lipsite de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
de modernități multiple. Dintr-o astfel de perspectivă, tranziția postcomunistă poate fi analizată în contextul de configurare a modernității contemporane pentru a-i identifica structurile instituționale și acea traiectorie care o plasează în setul modernităților multiple. Urmând o astfel de argumentare, anumite ideologii interpretative sunt puse între paranteze, iar tranziția postcomunistă nu este analizată doar prin raportare la trecut, ci și cu referire la un prezent comparativ care este oferit de perspectiva/realitatea integrării în Uniunea Europeană a unora dintre fostele țări
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să fie reflexive, întrucât se confruntă cu libertatea opțiunilor și diminuarea constrângerilor structurii sociale. Așa cum spuneam mai sus, a fi, a avea și a face sunt verbele ce reprezintă cel mai bine pozițiile actorilor sociali în structura socială. Să reluăm argumentarea. Sociologii modernității au tradus cele două verbe prin conceptul de rol social - care se referă la ceea ce face cineva sau la ceea ce se așteaptă ceilalți ca cineva să facă - și respectiv cel de identitate - adică cine ești în societate. Societățile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trimit cititorul interesat de începuturile, dar și de „orizonturile de așteptare” față de modernitate la această lucrare. Eu voi adopta în continuare o periodizare „convențională” a modernității. Mă grăbesc să spun însă că implicațiile periodizării sunt esențiale pentru întreaga logică a argumentării. 1. Voltaire, Opere alese, două volume, ESPLA, București, 1957. Cf. Ulrich Beck, Risk Society. Towards a New Modernity, SAGE Publications, Londra, 2005 (prima ediție a fost publicată în 1986 în Germania); Anthony Giddens, The Consequences of Modernity, Polity, Cambridge, 1990
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a respinge, în principiu, noutățile, le atribuia o valoare infimă. Spirit foarte riguros și caustic, criticul a dat mai totdeauna articolelor sale o turnură de pamflet, prin întrebuințarea frecventă, dar urbană, a ironiei. Stringența logicii și răceala judecății păstrează în argumentări influențe din Maiorescu. SCRIERI: Fenomenul social, în Lui T. Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 391-395; „Poezii” de Al. Macedonski, ASO, 442-460. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 294; Iacob Negruzzi, Dicționarul „Junimei”, CL, 1925, martie; Iorga, Oameni, III, 291-292; N. Gane, Amintiri
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
determinantă este nu teoria, ci realitatea artei. Tocmai de aceea a căutat să deducă principiile estetice din evoluția fenomenului literar, acordând o mare importanță capodoperelor, pe care le considera capabile să ofere trăsăturile caracteristice ale modelului ideal. Și-a întemeiat argumentările pe exemple luate din literatura universală (Homer, Shakespeare, Goethe) și română (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri), din folclorul literar autohton. Cu toată atenția dată conceptului de lege, a avut grijă să delimiteze domeniul esteticii de cel al epistemologiei, bazându
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acord lui Bellow toate acestea, chiar în numele unei teorii pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă în teoria istoriei și în naratologie după „cotitura lingvistică”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol în controversata
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
importanței respectării drepturilor prizonierilor de război. 3. Dezvoltarea capacității de apreciere asupra gravității unor situații specifice. 4. Formarea și modelarea caracterului în sensul respingerii și sancționării faptelor ce contravin dispozițiilor legale în vigoare. II. Obiective educative: 1. Dezvoltarea capacității de argumentare a unui punct de vedere. 2. Dezvoltarea spiritului de dreptate și de echitate. Strategii de interacțiune: Metoda dominantă: prelegerea dialogată. Metode și procedee: explicație; comparație; enumerare; problematizare; sistematizare; conversația. Mijloace de învățământ: Nicolae Purdă, Drept internațional umanitar, curs universitar, Editura
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
validitate, efecte, privilegiul mandatarului), precum și a delimitării contractului de mandat comercial de alte contracte comerciale (contractul de comision, contractul de agenție). 3. Aplicarea textelor de lege și a noțiunilor teoretice la cazuri concrete, rezolvarea corectă a speței propuse printr-o argumentare riguroasă din punct de vedere științific, adoptând un limbaj juridic corespunzător. - afective: 1. Dezvoltarea capacității de susținere și de argumentare a opiniilor experimentate în raport cu speța propusă. 2. Dezvoltarea spiritului de dreptate, apreciind soluția propusă din punctul de vedere al legalității
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
agenție). 3. Aplicarea textelor de lege și a noțiunilor teoretice la cazuri concrete, rezolvarea corectă a speței propuse printr-o argumentare riguroasă din punct de vedere științific, adoptând un limbaj juridic corespunzător. - afective: 1. Dezvoltarea capacității de susținere și de argumentare a opiniilor experimentate în raport cu speța propusă. 2. Dezvoltarea spiritului de dreptate, apreciind soluția propusă din punctul de vedere al legalității sale și, unde este cazul, încurajarea ideilor de lege ferenda. Strategia didactică: Metode de învățământ: prelegerea, dezbaterea, conversația, problematizarea, explicația
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
problematice. - afective: 1. Stimularea interesului studenților. 2. Dezvoltarea capacității de apreciere a aspectelor juridice. 3. Valorificarea potențialului intelectual al studenților. 4. Dezvoltarea capacității de sinteză. 5. Participarea activă a studenților la desfășurarea seminarului. II. Obiective educative: 1. Dezvoltarea capacității de argumentare a unui punct de vedere. 2. Dezvoltarea spiritului de dreptate și de echitate. Strategii de interacțiune: Metoda dominantă: conversația. Metode și procedee: comparația; enumerația; observația; explicația; problematizarea. Mijloace de învățământ: Codul Muncii; Codul Penal; Ordonanța nr. 2 din 12 iulie
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de alte proiecte care îi stăteau în față. (Kant a putut să creadă despre ultimul său manuscris neîncheiat, așa-numitul Opus postumum, că este cea mai însemnată dintre scrierile sale!) Pe scurt, Kant a scris repede concentrându-se exclusiv asupra argumentării și sistematizării ideilor. Dincolo de un număr restrâns de învățați, el nu s-a gândit la ceilalți cititori. Pe aceștia i-a lăsat pe seama acelor adepți ai filosofiei critice care își vor asuma misiunea „popularizării” ideilor sale. Crezând că „popularizarea” pot
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt, atât prin tonul discuției cât și prin raportare constantă la experiențe familiare, mai bine adaptate interesului unui cerc mai larg de cititori. Îmi iau de asemenea îngăduința să avertizez că în afara datelor bibliografice notele conțin multe explicații, dezvoltări ale argumentării sau observații colaterale. Ele reprezintă, în acest sens, părți ale textului. Șapte dintre aceste studii au fost scrise în ultimii doi ani pentru volumul de față. „Două concepte ale cunoașterii” reprezintă o formă revizuită și dezvoltată a textului „Zwei Erkenntnisbegriffe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și faptul că în CRP se vorbește de legi cauzale particulare - legile științei naturii - doar în capitolul „Despre folosirea regulativă a ideilor rațiunii”. Acest capitol ține însă de „Dialectica transcendentală”, și nu de „Analitica transcendentală”. Se poate observa că în argumentarea lui Hoppe sunt diferențiate și tratate distinct două afirmații: afirmația că filosofia transcendentală a fost elaborată de Kant ca teorie a experienței, a cunoașterii cu valoare obiectivă în genere, și afirmația că sistemul de concepte și principii al Analiticii în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi înțeleasă decât într-o perspectivă istorică, după cum afirmă Strawson. Autorul argumentează că teoria experienței a lui Kant a fost gândită drept un cadru valabil atât pentru cunoașterea comună, cât și pentru știința matematică a naturii în genere 20. Nucleul argumentării lui Brittan îl constituie caracterizarea principiilor filosofiei transcendentale drept principii ale posibilității reale. Pentru Kant, enunțurile sintetice a priori ale „Analiticii” determină ceea ce este în mod real posibil. Ele sunt valabile pentru toate obiectele în mod real posibile. Kant vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trei legi kantiene ale mecanicii sunt cerute, bunăoară, pentru a explica posibilitatea materiei în măsura in care ea poate comunica mișcarea. Acestea sunt legi necesare pentru construcția în intuiție, iar construcția în intuiție este necesară pentru comunicarea mișcării. În centrul argumentării lui Watkins stă afirmația că, deși înaintea demonstrației date de Kant fiecăreia dintre cele trei legi este întâlnită enunțarea analogiei corespunzătoare a experienței, analogiile nu funcționează totuși ca premise în demonstrație 33. În măsura în care contestă că principiile intelectului pur, cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrebarea Cum sunt posibile judecățile sintetice a priori?, el vrea mai degrabă să explice cum sunt date cunoașterii empirice obiecte în genere pentru a fi cunoscute, adică cum poate fi ea (cunoașterea empirică - n.m. M.F.) obiectivă”, (p. 10). Dezvoltându-și argumentarea, autorul adaugă: „Kant nu pune la îndoială că noi putem avea o anumită cunoaștere empirică a lumii doar prin experiență, dar el nu se întreabă cum este ea posibilă.” (p. 12). Mi se pare important de subliniat că putem fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale gravitației sunt recunoscute. Și este suficient că gravitația corpurilor există cu adevărat și acționează potrivit legilor expuse de noi pentru a explica toate mișcările corpurilor cerești și a mării noastre.” În Optica există o altă precizare importantă: „Și deși argumentarea pornind de la experimtente și observații nu este o demonstrație a concluziilor generale, ea este cu toate acestea cel mai bun mod de a raționa pe care natura îl poate admite lucrurilor și poate fi privit ca fiind cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
istoriei critice a mecanicii 1. Sistemul lui Kant a fost perceput de empiriștii logici drept o construcție filosofică de factură raționalistă, chiar drept ultimul mare sistem de filosofie raționalistă. Atunci când filosofia kantiană este invocată drept fundal contrastant al prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente de experiență, o cunoaștere care se exprimă în enunțuri sintetice a priori. Astfel, Rudolf Carnap afirma că negarea existenței unor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întemeierea kantiană și întemeierea utilitaristă a îndatoririlor morale nu ar fi una fundamentală și ireductibilă. R.M. Hare se întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]