2,292 matches
-
vechi-nou, este vorba, totodată, de întoarcerea reflexivă asupra ei care dă forță noțiunii de literatură" (Cusset: 1999, 271). Este pusă astfel în lumină dimensiunea transpersonală a intertextului. Sensul și structura operei literare nu pot fi sesizate decât prin raportare la arhetipuri consideră Laurent Jenny (Poétique: 1976, 257) ele însele abstractizate de lungile serii de texte cărora le sunt, într-un fel, invarianți. Aceste arhetipuri disimulează coduri necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dimensiunea transpersonală a intertextului. Sensul și structura operei literare nu pot fi sesizate decât prin raportare la arhetipuri consideră Laurent Jenny (Poétique: 1976, 257) ele însele abstractizate de lungile serii de texte cărora le sunt, într-un fel, invarianți. Aceste arhetipuri disimulează coduri necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera literară poate opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara acestui sistem de modele (pe care are dreptul să le și nege, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii unei prisăci mari.E insula lui Euthanasius, gândi el uimit [...] (Eminescu: 2011, II, pp. 87-88). Spațiul eminescian este fundamental concentric (Cărtărescu: 2011, 58). Insula din Cezara reprezintă arhetipul concentricității (al "concen trizării" cărtăresciene), expresie a dorinței auctoriale de izolare, mai mult decât a personajului. Cercul se asociază coborârii (văii), într-o topografie simbolică a căutării adevărului (prin adâncirea în sine). (h2c) Undele liniștite o duceau și în curând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ELIADE Mircea [1952] (1994) Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, traducere de Alexandra BELDESCU, București: Editura Humanitas (Images et symboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux, Paris: Éditions Gallimard). * filozofia timpului în buddhism. ELIADE Mircea [1969] (1999) Mitul Eternei Reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, traducere de Maria IVĂNESCU și Cezar IVĂNESCU, București: Editura Univers Enciclopedic (Le Mythe de l'Éternel Retour. Archétypes et répétition, Paris: NRF Gallimard). * model exemplar; * repetare; * ruptură a duratei profane; * reintegrare într-un timp primordial. FENOGLIO Irène (2007
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
DRĂGAN, Gheorghe. Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana; 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana; 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1996, 212 p. (Eminesciana; 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana; 53
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește "imoralismul etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori. Exigența unei "etici morale", înscrisă în experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și Schütz, deopotrivă cu izbucnirile vitalismului romantic nietzscheian și cu psihologia inconștientului colectiv și antropologia arhetipurilor umane inspirate de C. G. Jung, dar mai ales cu învățămintele antropologiei imaginarului de la origini până în zilele noastre dezvoltate de mentorul său francez Gilbert Durand (parțial tradus și în românește). "Idealul comunitar" (avându-și originea în grupurile monastice, fondate pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în numeroasele "parade" urbane subliniază o ordo amoris (M. Scheler) în care predomină un sentiment puternic de apartenență. Idealul comunitar are nevoie de simboluri exterioare, de imagini împărtășite pentru a traduce forța care îl structurează în interior. Dar vitalitatea acestor arhetipuri, pulsiune inconștientă poate, se exprimă foarte des într-un mod anomic. Miturile, poveștile și legendele sunt traversate de umbră. Această parte obscură se regăsește în "acțiunea" asupra corpului contemporan. Iar succesul tatuajului, al "piercing"-ului, ca și succesul lui Harry
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a gândi. A fi atent la misterele ființei înseamnă a recunoaște ceea ce, în fenomenele sociale, se elaborează dincolo și dincoace de simpla conștiință rațională. În acest sens, va trebui să revenim la rolul instinctului, la forța și la rezistența arhetipurilor, la importanța arhaismelor și a inconștientului colectiv. Este vorba aici, poate, de ceea ce am numit "revanșa valorilor din sud" în care predomină secretul și misterul împărtășite. După Virgiliu, Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
evaluăm la justa valoare ceea ce M. Merleau-Ponty numea atât de frumos "carnea lumii". "Ideile-forță" care operează în societățile noastre, într-atât de evidente încât nu le mai vedem, sunt activarea și integrarea, în viața de toate zilele, a acestor vechi arhetipuri care-și actualizează energiile și potențialitățile din inconștientul colectiv. Publicitatea este în această privință un exemplu revelator. Dar la fel sunt și muzica (techno sau gothic), producția ci-nematografică, fără a mai vorbi de diversele tea-tralități urbane. În fiecare dintre aceste
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
normative cele mai stabile. Propunând moravuri alternative, moduri de gândire heterodoxe. Pe scurt, posturi corporale și intelectuale care mărturisesc o nouă împărțire a cărților societală. Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o compensare la rigiditatea a ceea a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stereotipe care constituie trama vieții curente și care traversează dintr-o parte în alta totalitatea emisiunilor de televiziune (talk-shows, tele-realitate, dezbateri politice sau emisiuni de divertisment) poate fi considerată, prin urmare, ca indiciul cel mai sigur al unei comuniuni cu arhetipuri fondatoare. Adică, stricto sensu, ca adeziune la "motive" impersonale și colective. Este dificil de acceptat acest lucru dacă rămânem orbiți de primatul, specific occidental, al conștiinței de sine. Al individului cu o singură valență, rațională. Dar trebuie să avem luciditatea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al inconștientului colectiv. Această "lume a vieții" cu care fiecare comunică fără a-i da atenție cu adevărat. Importanța pe care o capătă din nou în prezent memoria socială este un indiciu în acest sens. Rolul pe care îl joacă arhetipurile în publicitate, entuziasmul suscitat de povești, de legende, succesul reconstituirilor istorice sau mitice sunt de același tip. Tot ceea ce face ca moravurile sociale să se sprijine pe prestructuri, pe ceva preexistent simplei rațiuni și avatarului ei: contractul social. Astfel, în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din știință incorporată, că trebuie "de toate pentru a face o lume". Coincidența celor ce sunt opuse este desigur unul dintre fundamentele memoriei sociale și ale inconștientului colectiv. Că există în istoriile lumii durate fără Istorie, momente eterne aproape imobile. Arhetipuri sau "tipuri ideale" care, în anumite epoci, își recapătă forța și vigoarea. Astfel, mereu și din nou actuală, participarea la lume și la ceilalți exprimă preștiința, presentimentul unei corespondențe pe care o calificăm din ce în ce mai mult ca holistică. Încrucișare profundă a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
plecând de la un "sensul comun", pre-individual. Pe aceste fundații "arhaice", inițiale, pare să se înalțe sentimentul de apartenență al triburilor contemporane. Numeroase cercetări scot bine în evidență înrădăcinarea dinamică a acestei vechi și noi căutări a Graalului inițiatic. Clădită pe arhetipuri imemoriale, ea este ilustrată într-o producție cinematografică al cărei succes nu poate decât să ne interpeleze 101. Fără a aduce o judecată normativă, ceea ce nu face obiectul unei gândiri comprehensive, este sigur că în diversele ei aspecte: filme, muzică
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan a palierului filosofic propriu prozei comentate. În relația om-natură, criticul descoperă „transferul reciproc de substanță”, dar și preeminența spiritului. Demonstrația vizează evoluția relației de la adversitate la consonanță, arhetipurile și temele naturii (lumina solară, câmpia, salcâmul etc.), cu reflexe în întreaga operă a lui Marin Preda. Alte studii, apărute în reviste sau în volume colective, se ocupă de tema libertății în literatura română interbelică sau reiau, într-o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
zi o să admitem, ceva ce se reconciliază cu persoana. Acest aspect integrator al conceptului de umbră este central și esențial în terapia jungiană. Umbra este cea care mediază transformarea anumitor visuri în realități, care trasează drumul spre descoperirea rădăcinilor în arhetipurile ființei, unde sunt refulate dorințelor egoiste ale eului. De aici, din aceste abisuri arhetipice își are originea ceea ce la Jung este esențial în vis. Teoria jungiană deosebește două tipuri de vise: pe de o parte cele reprezentative pentru conflictele pe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unui astfel de conflict între ele, al neputinței de conciliere dintre cele două instanțe. Sunt implicate aici deopotrivă sinele freudian, reprezentând gradul de sublimare de care este capabil un individ, ca și inconștientul colectiv, ca fiind suportul imaginilor mitologice, al arhetipurilor care intră în joc în astfel de situații. Este un cadru bine elaborat pentru reprezentarea rolului experienței umane, adesea tăinuită în abisurile psihismului inconștient, cu influențe asupra vieții emoționale celei mai rafinate. Jung recunoaște că acest conflict debutează din fragedă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de studiu la Atena, Creta, Siracuza, Alexandria. Pictează în versuri femeia, dă frumuseții acesteia suflet, puterea de a iubi. În poeziile sale se găsesc tipologii felurite în care femeia poate să iubească: Didona un tipar ultim pe altarul iubirii; Penelopa arhetipul fidelității conjugale; Phaedra tiparul-simbol al iubirii interzise; Iphigenia tiparul sacrificiului de sine; Medeea este tiparul incandescenței unei iubiri posesive transformată în ură paroxistică. Fiecare heroidă devine o "radiografie psihologică" a sufletului feminin, alcătuit din temeri, dorințe, lacrimi și speranțe; "Dragostea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
diferitelor forme literare în romantism. În consecință, sunt analizate din perspectivă tipologică componentele atitudinii și personajului romantic. Întrucât romantismul este prima mișcare literară cu pronunțat caracter de universalitate, studiul abordează, sprijinindu-se pe o bogată bază de exemple, încadrate în arhetipurile deja stabilite, tendințele romantismului în literaturile naționale. Omisiunea elocventă (1973) discută funcțiile și valorile expresiilor stilistice reductive (elipsa, litota, entimema etc.) și consideră că selectarea lor de către autorii moderni este o primă etapă în mișcarea „antiretorică” a curentelor literare moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
se pune „în sine”, ci trebuie corelată cu alte caracteristici ale respectivelor conținuturi, care le construiesc semnificația finală. Aceasta deoarece, așa cum spuneam la început, un anume tip de violență este inerent logicii basmului, unde lupta dintre Bine și Rău (ca arhetipuri) este una violentă, dar nu neapărat nocivă dat fiind că este într-un context al legitimității. Astfel încât, am încercat, pentru canalul FK, identificarea, dincolo de indicatorii cantitativi ai violenței, a contextelor de semnificare în care aceasta apare. Se au în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nașterii erei mesianice”. Ghetto-ul din Praga devine și el celebru pe fondul acestor mișcări inițiatice. Golem-ul, statuia de argilă creată aici de rabinul kabbalist Juda ben Bezalel Liva (cunoscut și sub numele de Rabbi Löw), răspunde la fantasma originilor, este „arhetipul” (în limbajul lui C.G. Jung) aflat în inconștientul profund, individual și colectiv, care reunește toate ființele și toate culturile în afara timpului și a istoriei. Ghetto-ul din Praga este cadrul, de fapt, prizonieratul evreului între zidurile cenușii ale cetății medievalo-moderne, locul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
secretă (Kabbala tradițională). Promovează, în schimb, un misticism cu funcție socială. Descoperirile spirituale ale kabbaliștilor devin accesibile omului de rând. Succesul e imens, perioada eroică și creatoare fiind a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ciudatul mesianism, ca și „arhetipul” invocat sunt însoțite și de adevărate reflecții filosofice, unele ajungând la scepticism și ateism. Iubirea intelectuală a lui Dumnezeu profesată de Leone Evreul, mai târziu de Spinoza, e revelatoare. Pentru acel timp și pentru acea conjunctură însă, superstițiile și exaltările
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
1975). La fel ca Lucien Febvre, autorul distinge, folosind însă instrumentele sociologului, alienarea vieții conștiente și reducerea ei la un singur nivel, ceea ce a creat pentru primul secol postrenascentist o lume nouă: aceea a inconștientului, în care scena, eliberată de arhetipurile conștiinței individuale, este pregătită să îmbrățișeze arhetipurile inconștientului colectiv. Chinurile facerii Evului Mediu - spune Schaeffer - s-au caracterizat printr-un reviriment al vieții culturale și, în același timp, o trezită pietate. Spre sfârșitul acestei perioade, când distorsiunile doctrinei biblice s-
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]