2,289 matches
-
nu în maniera clasică a lui FătFru mos din basmul popular. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales Urmărind destinul lui HarapAlb în relație cu arhetipul eroului din basmele popu lare, mi se pare evident faptul că personajul lui Creangă este original prin evoluția lui de la etapa juvenilă la cea a maturității. Consider că argumentul principal este chiar tema inițierii și a maturizării treptate a eroului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
etc.) se confruntă cu o stare de rezistență, ori ce câte ori deciziile sale sunt fie abuzive, fie contrare intențiilor majorității, pentru că omul modern are, în structura sa mentală, dorința de a fi puternic și de a deține puterea. Acest arhetip al subconștientului uman face ca puterea să fie, mai tot timpul, însoțită de rezistență, de contestare, de efecte adverse la adresa ei. Dar sufletul poate distruge orice putere, "element activ în zdrobirea rezistențelor", cum spune Voegelin. Dintr-un idol al societății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
citit totul, inclusiv masacrante cărți de fizică, genetică sau istoria științelor. Mai greu de parcurs, capitolul are meritele sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul celebrelor lucrări de filosofie și antropologie ale veacului. Seducătoare este analiza arhetipurilor în relația lor cu factorii stilistici, a celor cinci categorii de valori stabilite de Blaga, exponent al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
anii '70 va să fie victima preferată a unor "directori de conștiință", "brontozauri" ai criticii de partid și de la Direcția Presei, tip S. Damian (diplomat în activitatea de militant marxist), Paul Georgescu, Mircea Herivan, ce l-au acuzat de cultul arhetipului, iraționalism și chiar de legionarism. Vreme de cinci ani Marin Mincu a fost singurul autor român interzis (1971 - 1975) pentru "Critice II", ceea ce nu l-a făcut să filmeze în disident anticomunist după 1989. Singurul disident între adevărat din rândul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al neîntrecutului op "Creativitatea eminesciană"), Marin Mincu redeschide dosarele unor Texte și Autori cum ar fi, de pildă, "Luceafărul" (1977, revizitat sub grila poeticii romantice a visului), poezia lui Ion Barbu ("depersonalizarea oraculară a actului poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre Nichita, cel puțin neliniștitor pentru denigratorii acestuia: Tot ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute în paradigma sa de Jean-Marie Schaeffer: a) Importanța acordată, în înlănțuirea cauzală a diegezei, domeniului afectelor, pasiunilor și sentimentelor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin "argumente" metonimice de ordinul așezării în spațiu atentatul comun, promiscuu prin solidaritatea agresorilor și concomitența actelor) este exprimată, clar, și în planul lui Rim. Pentru acesta, reflectat interior de o egoistă și rizibilă imagine de cuceritor, prototipul este direct ... arhetipul: "Don Juan care era totuși prototipul și deci patronul lui." (s. n.) Aproape fără excepție, personajele fantasmează o identitate viitoare, vegheată de orgoliu și dorință, o proiecție ilustră, inavuabilă, asociind-o unui nou domiciliu, spațiu purtînd aureola unei demnități suverane. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul acestei drame de idei, un erou mitic și tragic, arhetip al artistului. Îndepărtându-se de modelul baladic, L. Blaga individualizează meșterii sub aspect social și moral. Meșterii au fost: cioban, pescar, călugăr, băieș în ocnă, iar evenimentele la care participă se desfășoară în atemporalitate. Manole încearcă de șapte ani să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
final, omul Manole se revoltă împotriva artistului Manole, care înțelege gravitatea faptei sale, vrea să distrugă biserica, dar aceasta aparține tuturor. Mulțimea împiedică distrugerea acesteia. Prin moarte, Manole se unește cu Mira și cu biserica (Actul V). Manole este un arhetip al artistului, un personaj titanic, are voința de a clădi, trece de la asceză la suferință; este înzestrat cu aspirații antagonice, revoltat, orgolios, sfârșește prin zborul icaric de pe acoperișul bisericii. Mira simbolizează destinul și ideea de pace, iubirea totală, perfecțiunea. Ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
există timp și spațiu decât în sufletul nostru). Nuvela Sărmanul Dionis este totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unele deosebiri. În baladă apare firea resemnată a românului, în roman Vitoria caută adevărul și înfăptuirea dreptății. Miorița are un caracter mai mult liric, romanul e o narațiune în plan real, realizată prin intermediul mitului folcloric. Vitoria Lipan apare ca un arhetip uman având un cult al ethosului, aspiră spre adevăr și dreptate, apără tradiția, este convinsă că întâmplările fac parte din ceva etern: natură, sat pastoral, tradiție ancestrală, dragoste. Pentru ea sacrul este un mod de conciliere cu eternul și trăiește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cinefilul secolului XX. Aparent facilă, povestea pe care ne-o propune Gilliam este una clasică, în care esență mitului rămâne aceeași, desi limbajul povestirii lui pare impropriu și contextul, asemenea. Povestea lui ne spune și ne demonstrează, prin personajele devenite arhetipuri ale individului contemporan de pretutindeni din marile metropole, mai ales -, că iubirea și prietenia și credința pot schimba nu numai lumea, ci și întregul mers al acesteia. Credință nedezmințita a entuziastului Parry, cum că l-ar fi găsit pe cavalerul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
te vei întoarce") și în praf te vei întoarce", spune Biblia. Pasajul arată cât este de necesară pentru materialele mării opere pulverizarea crescută." (Léon Ginește, L'alchimie expliquée par son langage, Editions Dervy, 2001,p. 269) 106 Nașterea lui Iisus, arhetipul lui Emanou, eroul operei arrabaliene, ne este prezentată și în Oraison, piesa inclusă în montajul Garcia. Referindu-se la aluziile pe care Arrabal le face, în opera să, la Noul Testament, Luce Moreau-Arrabal observa că: "En Oración Fidio le cuenta a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe om de pericolul unei credințe "fără suport", el nu se bucură în ascuns de neputințele omului în fața divinității, nu este, cum se întreabă Patrice Bollon, "un héréthique, un diable". Richard Reschika surprinde 50 un Cioran care se detașează de arhetipul demonului: În capacitatea specifică a omului de a voi neapărat să facă, să schimbe ceva, Cioran nu vede decât stigmatul imperfecțiunii, prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și se dansează, se insultă, se joacă cărți, se emit ipoteze asupra mamei sau a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul" este regele acestei sublumi, un amestec de țăran argentinian rău și de delincvent sicilian, care se transformă în arhetipul acestei civilizații noi: este ranchiunos și certăreț, pus pe hartă și macho. În cafenelele sărace din port, se cântă și se dansează un dans ciudat: bărbatul își înfige privirea în ochii partenerei, o ia strâns în brațe într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inovative și a cercetării putând avea drept consecință dezvoltarea economică. 1.1. Piața cunoștințelor elemente definitorii și caracteristici generale Natura și rolul în continuă creștere a cunoștințelor în economie, au dezvoltat, în timp, o veritabilă piață a cercetării-dezvoltării-inovării, având ca arhetip piața, în general. Conceptul de "piață" îl percepem în sens larg, cu scopul de a surprinde, concomitent, atât "interacțiunea dintre consumatori și producători, a cărei motivație rezidă în schimbul anumitor produse"2, cât și "substituibilitatea cererii și a ofertei"3 într-
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
vizează întotdeauna o realitate sau o situație care angajează direct existența umană 84. Orice simbol își păstrează, conform teoriei lui Eliade, ,,consistența chiar și atunci când este uitat"85. Atât Mircea Eliade, cât și Gilbert Durand definesc simbolurile ca ,,variante ale arhetipurilor". În aceeași direcție cu Durand și Eliade se înscrie și René Guénon. Conform teoriei lui Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan și sacru. Din perspectiva sacrului, simbolul are
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
secolului al XVI-lea, ceea ce este în armonie cu rațiunea pură. În concepția tradițional-simbolică, fondul esențial, antologic, criptic al realității, ideea care ar sta în spatele sau în miezul fenomenelor. Autenticitatea implică în acest plan, întoarcerea la origini, la primordial, prototip, arhetip, la idei pure, la izvorul prim al realității. Nuanța apare la Camil Petrescu și Lucian Blaga, al cărui "orizont spațial", constituit în "matca stilistică", aparține fondului originar "autentic și nediluat al inconștientului"97. Din această perspectivă, satul românesc stă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că timpul ar face cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate contribui la economia fericirii noastre. "Balsamul care cicatrizează rănile timpului se numește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul îi imprimă propriul arhetip, ADN-ul său. Ritmurile succesiunii fazelor de creștere și a celor de depresiune economică configurează mai multe cicluri suprapuse: scurt (4 ani), mediu (7 ani) și lung (50 ani). Dacă ciclul scurt, numit și ciclul Kitchin, și cel pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în trepte, de la condiția unui profan (hyletic) pînă la cea a unui sfînt iluminat; principiul feminin al înțelepciunii (Sophia) joacă un rol extrem de important, de Maică ce ocrotește și salvează lumea; gnosticismul preferă mitul faptelor. Hristos e mai curînd un arhetip, un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]