1,433 matches
-
exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mizerabil (pentru că nu poate genera decât sărăcie morală și materială) și demagogic (pentru că face un josnic apel populist la incultura nostalgicilor) 3. La acestea adăugăm spiritul uniform, nivelator, nediferențiat al oricărei culturi colective. Ea se manifestă doar în cadre date, arhetipale, deci stereotipe. în timp ce cultura de tip individual este prin excelență diferențiată, personalizată și potențial originală. Fără a contesta realitatea și semnificația antropologică a culturilor de tip primitiv-colectiv, marele capodopere ale culturii universale sunt, prin excelență, semnate, nu anonime, profund originale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numele sfânt: Incognito la Buchenwald / 173 4.12. Supranume și nume de camuflaj / 176 4.13. Nume și identitate / 186 4.14. Confirmări etimologice ale realității mitice / 191 4.15. Numele - dar al tinereții fără de tinerețe / 197 4.16. Numele arhetipal / 207 4.17. Numele și adevărul lucrurilor / 211 Capitolul 5. Considerații finale / 219 Bibliografie / 233 Abstract / 241 Résumé/ 245 Prefață Mitologiile nominale. O nouă dimensiune a prozei fantastice a lui Eliade S-a scris atât de mult despre literatura lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, nu numai literatura conservă structuri mitice (este fiica mitologiei), dar însuși arhetipul arhaic, deși "degradat", continuă să trăiască în conștiința contemporanilor, să valorifice existența la orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul, în afară de intuițiile lui arhetipale create în clipa când a luat cunoștință de poziția lui în Cosmos"6. Personajul eliadesc este fie inițiatul care are acces la realități sacre și epifanii, fie relegat din timpul sacru (unde poate ajunge adesea printr-o întâmplare) în Istoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lingvistic Interpretarea prozei mitice a lui Eliade prin grila unei etimologii arhetpale este posibilă atât prin apelul la semantica lumilor posibile 1, cât și prin relaționarea cu opera de istoric al religiilor. Pentru Eliade toate gesturile umane reprezintă repetarea actelor arhetipale din illo tempore, prin care omul participă la sacru; creatorul de personaje repetă gestul arhetipal al numirii, nomothetul atașează personajului-arhetip numele care îi redă esența, ousia. Povestirea mitică relatând despre întâmplări sacre și semne cosmice camuflate în profan și creatoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin apelul la semantica lumilor posibile 1, cât și prin relaționarea cu opera de istoric al religiilor. Pentru Eliade toate gesturile umane reprezintă repetarea actelor arhetipale din illo tempore, prin care omul participă la sacru; creatorul de personaje repetă gestul arhetipal al numirii, nomothetul atașează personajului-arhetip numele care îi redă esența, ousia. Povestirea mitică relatând despre întâmplări sacre și semne cosmice camuflate în profan și creatoare a unor personaje - mit este inteligibilă printr-o lectură a semnelor 2 - numele 3 personajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
onomastica în istoria tradiției "mimologice", revine la faimosul dialog platonician, considerat ca "fondator", chiar dacă, spune autorul, el nu este decât matricea preferențială a unei practici mult mai îndepărtate și mai bogate, despre care Biblia ebraică oferă o abundență de versiuni arhetipale. Rigolot se afiliază tezei lui Genette că există în înțelepciunea antică un fond cratilist care îl apropie, într-un sens, de atitudinea lingviștilor care acceptă existența unei mimologii restrânse. Întrebării care alimentează vechea dispută cu privire la sensul numelui propriu încearcă să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istoriei" nu e un fapt nou, iar omul societăților premoderne știa să-i facă față" învestind timpul mitic al originilor cu a cărui nostalgie trăiește, cu valoare religioasă și existențială, reactualizându-l prin mit și rit, repetând modelele cu valoare arhetipală; timpul profan este abolit periodic, regenerat, fapt care îl ajută pe omul arhaic să se apere de teroarea Istoriei. Demonstrarea unor teorii, chiar dacă nu programatică, dar evidentă în realizări, în multe din prozele sale o dovedește și tehnica utilizată în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar al comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemplară despre "modelul exemplar al comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice act, scenariu uman imită un model
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice act, scenariu uman imită un model exemplar.) și participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul mitic în care a fost
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menține fără încetare lumea în aceeași clipă aurorală a începuturilor"90). Eliade este un hermeneut al miturilor care descoperă "în adevăratul înțeles al cuvântului "arhaic": arhè-uri, principii, adevăruri primordiale, structuri originare (...) Mentalitatea arhaică (sensul acestui cuvânt fiind cel etimologic: ceea ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aibă destin, să-l doară carnea, să știe lupta cunoașterii etc.) Un popor - prin folclorul și prin istoria lui - creează mituri. O literatură - mai ales prin epica ei - creează personajele-mituri"100. Pentru Eliade, însăși universalitatea literaturii se realizează la nivel arhetipal "prin continuitatea marilor motive arhaice (suferințele și obstacolele "inițiatice" ale eroului, de exemplu), ale invarianților literari, "modele" și patterns"101. N. Balotă îl numea pe Eliade "cel mai autentic mitolog al veacului"102 și considera mitologia un limbaj în sine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificantă a numelui. Adriana reproduce numele personal latin Hadrianus (fem. Hadriana), la origine un cognomen cu semnificația "de la Hadria", derivat de la toponimul Hadria 84, localitate de unde își are numele marea omonimă. Analiza etimologică a numelui 85 pune numele în legătură cu elementul arhetipal, și, prin aceasta, cu esența dionisiacă a personajului (lucru pe care îl evocă și numele cunoscutului personaj mitologic Ariáne prin jocul lingvistic Adriana/Ariana). Semnificația numelui trebuie căutată și în repetarea obsesivă a numelor Adriana-Ariana, precum și în modificarea fonetică din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o frecvență destul de mare) încă de la Isabel și apele Diavolului. Efectul de putere al numelui ca semn sacralizat își amplifică motivarea prin asocierea cu prenumele Alexandru ale cărui seme aferente în contextul operei eliadești se dobândesc prin raportarea la cuceritorul arhetipal. Numele realizează de omonimie parțială (Alexandru/Alessandrini, A(d)riana/Adina), de sinonimie între nume, supranume și formule de adresare: Vasile-Împărăteasa-Excelență, precum și relații de opoziție: Trandafir-Vidrighin, patroni de restaurante (restaurantul frecventat de ghicitor este al lui Trandafir, exponent al unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
miracolul întineririi ei, al asemănării ei cu fata de optsprezece-nouăsprezece ani din fotografie este, de fapt, miracolul de a o face "să semene cu ea însăși... a făcut-o să semene cu ea din fotografie"276. Fotografia reprezintă imaginea "miniaturizată, arhetipală a posesorului ei", împietrită și de aceea echivalând cu oprirea timpului, o "ideogramă concentrată" (Sartre), un mijloc de sustragere "de sub efectelor malefice ale timpului"277. Revelația finală când, atât credinciosul, cât și ateul, sunt învăluiți de aceeași lumină - fie ea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vieții lumii profane), via - podul. Vița-de-vie înglobează o serie de semnificații 359: ea este "iarba vieții" "expresia nemuririi", iar vinul este simbolul tinereții și al vieții veșnice; în mandeism, vinul este întruparea luminii, a înțelepciunii și a purității, iar vița-de-vie arhetipală e alcătuită înăuntrul ei din apă, frunzișul este format din "spiritele luminii", iar nodurile ei sunt boabe de lumină. Mântuitorul este identificat cu Vița Vieții, iar vița-de-vie este concepută ca un Arbore Cosmic, deoarece învăluie cerurile, iar boabele de strugure
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator". Din acest punct de vedere, Adrian trebuie pus în relație mai degrabă cu Dionysos, băutura fiind un atribut al acestuia, "o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de moartea lui Dominic, își au originea în ciocnirile, suprapunerile și divergențele neașteptate dintre cele două cadre, sau, ca să folosim una dintre expresiile favorite ale lui Eliade, în felul în care ele încorporează principiul coincidentia oppositorum" 832. 4.16. Numele arhetipal Nuvela Ivan reia elemente dintr-o altă proză scurtă, Fratele risipitor (1949): marșul prin porumbiște, războiul, amiaza (când transcenderea hotarelor acestei lumi devine posibilă), podul ca destinație finală a oricărui drum ("Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de fel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru ca numele personajului să corespundă naturii lucrurilor, personajului i se schimbă înfățișarea: "Dar să știi că Moshe Dayan are bandajul la celălalt ochi. Dacă vrei să semeni cu el, trebuie să ți-l schimbi"870. O primă trimitere la gestul arhetipal, mitic, o găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 9, unde se relatează cum Isus a vindecat orbul: "A scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiei antice din perspectiva istoriei moderne, ci prelungirea și completarea mitologiei antice "prin tot ce omul occidental a învățat în ultima sută de ani"). Imaginația creatoare fundează universurile paralele prin această poveste exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale), iar structurarea realului pe mai multe niveluri permite existența pluralității lumilor: "În toate povestirile mele, narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri ca să dezvăluie în mod progresiv "fantasticul" ascuns în banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă expresie este visătorul Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se proiectează personaje ca Brânduș din Fata căpitanului. În Un om mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la balada lui Bűrger. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
roșiori, nu sunt "obscure" și nici "evazive", totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Disputa cu privire la identitatea referentului (același, în toate lumile) se datorează faptului că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el. În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]