1,567 matches
-
a Doamnei de pe tron. O germană învață pe femeile române ca să-și cinstească și să-și iubească neamul!... Un bal ca acela dat de prințesa și prințul Bibescu nu mai e cu putință astăzi. Acea lume de prinți, acea atmosferă aristocratică a murit. Și a murit pentru totdeauna. La 1 martie, telegraful aduce știrea asasinării țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Țarul Alexandru fusese în România in timpul războiului de peste Dunăre, erea dar cunoscut. Țarul căzuse sub bombele nihiliștilor. La
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
graful, cu leafă de 200 lei lunar. Acum eram în presă. Trecerea mea pe la Curierul român a lui Cristache Sulioti, cu un an înainte, n-am considerat-o ca o intrare în carieră. anul 1883 [Viața bucureșteană. Contrabandele bucureștene. Petreceri aristocratice. Camerele de revizuire. O manifestație iredentistă.] viața bucureșteană Obiceiul de a face revelionul în restaurante nu este de astăzi, nu este nici postbelic, nu este nici de când s-a deschis în București Cazinoul de Paris, este cu mult mai vechi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
servicii destul de bune. Era unul din spionii dibaci ai administrației comunale. E cunoscut numele acelor fabricanți de spirt cari, până la desființarea accizelor, s-au îmbogățit de pe urma contrabandei. Aceasta este una din fețele Bucureștilor de altădată care a dispărut definitiv. petreceri aristocratice Teatrul Național șchiopăta mereu. Publicul nu venea la Teatrul Național. Înalta societate nici nu vrea s-audă de piesele și de actorii români. Femeile din aristocrație nici nu prea știau românește, toată educația lor, tot sufletul lor era strein. Ochii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de lei 125 039 535,61. în duminica Floriilor - 10 aprilie - se execută întâia vânătoare de paperhunt. Este o petrecere jumătate sportivă, jumătate „mondenă“, la care participă numai înalta societate. Fiindcă trebuie știut că pe la anul 1883 numai petrecerile societății aristocratice ereau înregistrate de ziare și aveau preț. întâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Șosea. Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mâncat, s-a băut și s-a dansat. Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului!... Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu, d-șoarele Laptev, d-na Petre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe pământ și ridica jenat ochii spre mine, cerându-și scuze, parcă, pentru graba și modul prea puțin aristocratic pe care-l folosise la servirea mesei de seară. Îl înțelegeam și-i puneam cu delicatețe și cu dragoste mâna pe capul lui bolovănos, pe jumătate chel. Noaptea își făcea cu anevoie rondul pe traseul arhicunoscut; se oprea în vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un pianist de talent și un remarcabil poet bilingv (franceză și română), al cărui debut cu Recital de pian (1941) a stârnit entuziasmul lui Ion Barbu, al lui Perpessicius și al Annei de Noailles. Era descendent dintr-o veche familie aristocratică românească (un Ioan Samurcaș a fost un foarte bun prieten al lui Eminescu). Poliglot, cozeur rafinat, cu o cultură vastă, dar interzis ca poet după instaurarea regimului comunist, Sandu Tzigara-Samurcaș va deveni model pentru personajul Iscariotul din romanul Varvarienii. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Prin alambicurile metafizice ale lui Pico della Mirandola, Augustinus Steucheus, Francesco Patrizi da Cherso sau chiar Hugues de Saint Victor și tratatele alchimice, atât de populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta biografia lui sumară, intersectată punctual, mai degrabă aleatoriu și totuși enigmatic, cu legenda sacră a nașterii concurentului său iranian: el este profetul, singurul care surâde la naștere. La 5 decembrie 1749, Opera din Paris pune în scenă Zoroastru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
legendele cosmologice (originea dualistă a Creației) și o anumită atitudine misogină (...). Nu trebuie uitat, de asemenea, că în Balcani ideile iraniene au găsit adepți în masele rurale, în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte, aristocratice”1. Studiile lui Hasdeu de filologie comparată, o certă extensie a încercărilor de gramatică comparată după tiparul Bopp, acordă un loc important sanscritei și dialectelor iraniene (arhaice, dar și contemporane, i.e. limba kurdă). O schemă foarte sumară prezintă descendența limbii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al cuceritorului macedonean, de la Mediterană până în India. Explorase civilizațiile Iranului și ale țărilor învecinate, fiind, ca și maestrul său Nyberg, deopotrivă iranolog și semitist” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, „Geo Widengren (1907-1996)”, StIr 25 (1996), pp. 263-272. Necrologul restituie cu reverență profilul aristocratic al savantului traversând aproape întreg secolul învingător și ale cărui pasiuni cavalerești amintesc discret de participarea sa ca ofițer, din partea armatei suedeze, la războiul ruso-finlandez (1941). 2 Vezi scrisoarea lui Eliade către M.P. Nilsson, cf. Addendum III, în volumul de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Henry de Montherlant, pe Ernst Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă nebunie și voința de a transcende cu orice preț mizerabila condiție umană; ceva ce evocă numele aristocratice alese drept cele mai exaltante de Barbey d'Aurevilly: Hermangarde de Polastron și Enguerrand de Coucy" (N.S.). Simone Weil spune: Datorită bucuriei, frumusețea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp. "În celula 34 bucuria izvorîtă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
XVIII-lea a marcat apogeul integrării În lumea balcanică și orientală. Domnitorii, uneori români, dar În majoritate greci, sunt acum simpli administratori ai Porții. Însoțindu-i pe acești domnitori „fanarioți“, se stabilesc În țările române o mulțime de greci. Familiile aristocratice se amestecă. Se petrece o simbioză culturală româno-grecească. Greaca devine limba de cultură, precum fusese slavona În urmă cu câteva veacuri. Boierii se Îmbracă după moda orientală. Copiii lor Învață la școală În grecește. Peisajul citadin capătă caracteristici turcești. Românii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
integrare cultural-religioasă și politică În spațiul răsăritean, se petrecuse brusc o devalorizare a Răsăritului. Un curios sentiment de ostilitate față de greci străbate aproape Întregul secol al XIX-lea (după ce, În veacul precedent, cele două culturi merseseră Împreună și multe familii aristocratice erau mixte, româno-grecești). Pe bulgari, românii ajung să-i privească foarte de sus: vecinii de la sud de Dunăre nu aveau nici pe departe o aristocrație și o intelectualitate de nivelul celor românești; românilor le plăcea să remarce că bulgarii veneau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceilalți francezi.) Chiar după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții culturale (inclusiv Academia Română și Biblioteca Academiei, cea mai importantă bibliotecă românească), reședințe aristocratice (cum este impunătoarea „Casă cu lei“, palatul construit Între 1898 și 1900, al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis „Nababul“, lider conservator și cel mai bogat om din România), hoteluri, restaurante (printre care faimosul „Capșa“) și magazine... Este În egală măsură
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Traian, Însă nu Înălțată ca la Roma, ci cu scenele detașate, astfel Încât poate fi urmărit cu ușurință Întregul „reportaj“ al războaielor daco-romane. Există și un Muzeu de istorie al orașului București, instalat, peste drum de Universitate, Într-o casă aristocratică din veacul al XIX-lea (Palatul Suțu, construit În 1832-1834). După 1989, sa deschis și Muzeul Cotroceni (Într-o aripă a palatului), care Înfățișează momente semnificative din istoria modernă și contemporană, cu deosebire privitoare la familia regală. Vizitatorul Bucureștiului poate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pășesc și eu aici îmi dă un sentiment de coparticipare la aura celebrității de care e învăluit locul. În secolul al XV-lea aici s-a aflat o redută - parte a zidului de împrejmuire a vechiului Madrid - care separa zona aristocratică și a marilor afaceri de periferiile locuite de clasele de jos. Cinci sute de ani mai târziu, zona a fost reconstruită de Joséph Bonaparte, fratele împăratului Franței. În celălalt capăt al pieței, de unde începe strada Mayor, descopăr Casa de Correos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din estul Europei (ce sanctuar mai potrivit pentru artă, în aceste vremuri tulburi, decât un castel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau italiana. Într-o lectură sociologic-artistică, aș vedea portugheza ca pe o limbă a straturilor de jos (țărani, marinari), spaniola și italiana potrivite pentru clasa de mijloc (cămătari, boiernași scăpătați, poeți), iar franceza - cea mai din vârful limbii - limba saloanelor aristocratice. Dar, evident, n-am dreptate. VITALIE CIOBANU: Ajungem cu o oră întârziere în gara feroviară din Riga, pe la 5 după-masă. Aici, surpriză!, alături de gazdele noastre oficiale, suntem întâmpinați și de persoane de la Asociația românilor și a basarabenilor, „Dacia”. Gheorghe Tofan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
timpul lui Pavel. Au trecut secole, stăpânul lor s-a prăpădit, familia împăratului și toți nobilii ei s-au făcut una cu pământul, dar ei, servitorii, au supraviețuit, ca o ironie a istoriei - spiritul gregar e mai vivace decât distincția aristocratică! -, și șterg în continuare praful, impasibili, de pe aceste obiecte strălucitoare, mai glumind superior între ei pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
printre altele, compromis chiar de comuniștii ce se voiau expresia clasei muncitoare!... Dar chiar și burghezia a compromis, denaturat, „defăimat” această noțiune, deși pe ea, pe această „calitate” se baza, ca să zic așa, întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ai soartei spre explozii de neputință, spre o fugă înainte; pe alții pe descurcăreți să ia discret calea exilului în țările Golfului sau în America; pe activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui Nusseibeh, președintele universității Al-Qods, fost profesor la Oxford. "Trucul" său: distanța interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni de-a binelea cu câte am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez și-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi dominația stăpânilor mai puternici de la nord, sud și vest: dominația Bizantinilor, a Spaniolilor, Venețienilor, Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a fost catolicismul alături cu ortodoxia și mahomedanismul. Cineva a spus că Iugoslavia a izbutit să împace două alfabete, trei religii, patru limbi, cinci republici. Anghel a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreodată rușine că ești poet și nu altceva, om de afaceri, de exemplu? În ce relație ești cu banii? Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face cu ei? Nu mi-a fost rușine niciodată că aparțin acestei aristocratice bresle. Am prieteni pentru care banii aparțin celui mai elocvent onirism. Ce aș face dacă aș avea bani mulți? I-aș cheltui cu dragă inimă, cu teama că nu-i pot cheltui pe toți în această viață. Poate fi gloria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perspective asupra expansiunii teritoriale poate fi găsită în Cartea I, capitolul 6, din Discursuri. Aici, într-un pasaj care a fost uneori greșit înțeles, Machiavelli a examinat diferențele care disting o republică cu baza populară, precum Romă, de o republică aristocratica cu baza restrânsă, precum Veneția sau Spartă. Cele două tipuri de republică sunt prezentate posibilului fondator al unei republici împreună cu o importanță alegere. Așa cum o exprimă Machiavelli, " Dacă cineva ar dori să conducă o nouă republică, el ar avea de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să rămână în granițe restrânse. În primul caz, este necesar a o conduce [așa cum este condusă] Romă (cu o Constituție populară)... În al doilea caz, poti (puoi) să o conduci că pe Spartă și ca pe Veneția (cu o constituție aristocratica). Dar, întrucat expansiunea este otravă pentru republicile de acest (ultim tip), cel care le înființează trebuie să interzică achiziționarea de noi teritorii (lo acquisire) în orice fel posibil, întrucat atunci cand astfel de achiziții sunt așezate pe o republică slabă, ele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]