1,564 matches
-
cine eu sunt punctual - oceanic om om om îmbrățișând fapte și amețit de cuvinte așa că până la urmă asta pot să-ți spun măi poeme în această înghesuială de îngeri te rog frumos lasă-mă să fiu om ia de pe mine armura mesajului și curcubeul nevoii de exprimare ia barcarola de pe barcă păstorul de pe pastorală
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
în ceruri și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra a ceea ce putea părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Au fost și ei cândva superbi în preț... Cinstiți-i, de se poate, pe măsură Mai învățați și voi ce e un vis Lângă tristețile ce le îndură Când ochiul lor spre sfere e deschis... Ei vin cu pieptul fără de armură Trecând grăbiți pe sensul interzis.
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
DRUMUL SPERANȚEI Redând speranței gingășia formei, Cuvintelor, armură ca-n beton, C-o amintire scrisă-n colțul ciornei Vom da și limbii, cutezanță-n ton; Ori râvnei, căutându-i în esență Un orizont, în definitul spațiu, Vom prelungi șederea-n existență Și-n nesfârșitul de frumos nesațiu; O
DRUMUL SPERAN?EI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83790_a_85115]
-
o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umaniști, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea, pe șosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armura și calul înzăuat din înaltul căruia baronul se uită la iobagii buluciți în praf. Și pe urmă se duce și vorbește de solidaritate socială și de spiritul comunitar european care trebuie să ne anime. Tot auzim și vedem că societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă o armură inexpugnabilă. Datorită abordării libere care-i dizolvă caracterul apodictic, vulnerabilitatea i se preface în forță. Imperativul categoric e transpus în codul, universal la rîndu-i, al plăsmuirii lirice.
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
Mi se părea că sînt înconjurat de lipitori care-și foloseau vitalitatea pentru a o fura pe-a altora, și de bureți care se ascundeau în dosul prea multor guri, și de crustacee care renunțau la sentimentele lor în schimbul unei armuri. Părerea mea era că o viață corectă trebuie să conțină disciplină, mișcare, aventură și să nu fie egoistă. Așa că am intrat în armată. Poți să-mi spui în ce alt loc m-aș fi putut duce? Cu toate acestea, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu, un picior uman sau o ureche, sau un sîn ieșind din armura de dinozaur. Un doctor stătea pe marginea unei mese și studia o tablă de șah pusă în echilibru pe un stomac dragonesc. El e McWham, care e afon, zise Ozenfant. Tratează doar cazurile strict raționale; îi învață șah și joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de șah pusă în echilibru pe un stomac dragonesc. El e McWham, care e afon, zise Ozenfant. Tratează doar cazurile strict raționale; îi învață șah și joacă jocuri interminabile. E convins că dacă o să-l bată cineva, o să-i cadă armura, dar pînă acum a fost prea deștept pentru ei. Știi vreun joc, Lanark? — Nu. în altă încăpere, un preot slab, cu ochi în care se citea o nefericire profundă stătea cu urechea lipită de un cioc dragonesc. — Acesta e monseniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și vîrfurile degetelor, în acte de generozitate și autoconservare. Dar majoritatea oamenilor se tem de frig și încearcă să păstreze mai multă căldură decît oferă, blochează emanarea căldurii printr-un organ sau membru, iar căldura blocată transformă suprafața într-o armură dură și izolantă. Ce parte a ta s-a transformat în dragon? — O mînă și un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd în războaie nedrepte, transformă tot mai mult din sine în armură, cînd ar trebui să se predea sau să se retragă. Astfel, o persoană poate începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd în războaie nedrepte, transformă tot mai mult din sine în armură, cînd ar trebui să se predea sau să se retragă. Astfel, o persoană poate începe prin a-și limita doar afectele, poftele sau inteligența și, pînă la urmă, inima, organele genitale, creierul și pielea se acoperă cu o crustă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femei tragic de inteligent a căror imaginație le depășește forța. Tocmai am primit o pacientă în camera treizeci și nouă care ar fi, dacă s-ar vindeca, o membră valoroasă al personalului nostru, iar capul și membrele nu sînt în armură. Dacă dorești să vizitezi în continuare camera unu, poți s-o faci, dar aș vrea să petreci cît mai mult timp în camera treizeci și nouă. — Dar dacă pacienta mea se face bine și vrea să plece cu mine? O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndi sau simți ceva, dar nu se putea abține să n-o privească prostește, cu gura și ochii larg deschiși. Pielea părea umedă și-și strînse genunchii, îmbrățișindu-i și tremurînd. Lanark își scoase haina și jerseul, dădu la o parte armura crăpată și se tîrî lîngă ea spunîndu-i: — Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta, ea zîmbi cu tristețe și spuse: Da, presupun că nurii și banii seamănă. Ne dau încredere în noi, dar tindem să nu avem încredere în cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el se gîndi la ceva și-i zise: — Rima, în camera de ardere îmi spuneai Thaw uneori. Ea se gîndi o vreme și îi răspunse în cele din urmă: — Da, visam tot felul de lucruri ciudate cînd mă aflam în armura aceea. Ți se spunea Thaw sau Coulter și stăteam pe un pod noaptea, cu luna deasupra noastră și un bătrîn ne urmărea printre copaci. Voiai să mă omori. Restul nu mi-l amintesc. — Mă întreb cum aș putea descoperi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un coif pe cap. Deasupra scria FRUMUSEȚE PLUS VITALITATE, iar fața ei avea o drăgălășenie dureros de dulce care făcea ca domnișoara Ingram să pară banală. în pauzele dintre mese, Thaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]