1,654 matches
-
toate sporturile. Tânăr fiind, fusese umilit și neluat În seamă și când, În sfârșit, primise recunoașterea adecvată a meritelor sale, se pare că era prea târziu. Răul fusese deja făcut. Cu siguranță că fusese prea târziu ca să prevină această atitudine arogantă și lăudăroasă. SUNT AICI. NU VĂ FIE TEAMĂ. — Jerry. DA, NORMAN. — Am o dorință. EȘTI LIBER SĂ O EXPRIMI. — Jerry, multe din entitățile noastre au dispărut și habitatul nostru este șubrezit. ASTA ȘTIU. ENUNȚĂ DOLEANȚA. — N-ai vrea să Încetezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry va muri. — Și eu și toți ceilalți, pentru Dumnezeu!, spuse Harry. NU ÎMI PASĂ, NORMAN. — De ce vrei să ne ucizi, Jerry? ÎN PRIMUL RÂND, NU TREBUIA SĂ VĂ AFLAȚI AICI. VOI, OAMENII, NU APARȚINEȚI ACESTUI MEDIU. SUNTEȚI NIȘTE FIINȚE AROGANTE, CARE VĂ BĂGAȚI PESTE TOT ÎN LUMEA ASTA. V-AȚI ASUMAT PROSTEȘTE ACEST RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pe undeva sînt bucuros că nu mă identific cu niciuna din vîrste. M-am născut, am pierit și am apărut altfel de atîtea ori... Parcă am refăcut în mine omenirea. Doar așa, tînăr și bătrîn, bun și rău, umil și arogant totodată, voi fi întreg cu adevărat. Gata de judecată. V. tînăr mă plimb agitat prin cameră smulgîndu-mi hainele de pe mine, cuprins de o subită nevoie de aer proaspăt. Mirosul fetid a cuprins totul și duhoarea nu poate fi împrospătată nici
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
chiar cu colegii de clasă, Andrei se distingea prin felul în care știa să se facă plăcut astfel încât să fie mereu înconjurat de copii. Chiar dacă nu purta haine de firmă așa cum aveau câțiva colegi care se mândreau nevoie mare, devenind aroganți și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva dintre colegele băiatului îl
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
voștri. Iubitul tău nu mai e iubitul tău. Nu mai e decât părintele copiilor voștri. Îmi promisesem că niciodată n-am să devin mama tuturor. Deși nu contest că mamele sunt niște femei de ispravă. Eram uluită de cât de arogantă fusesem. Și cât de naivă. Ce naiba mă făcuse să cred că eu aveam să fiu diferită? De ce nu-mi dădusem seama că mii de femei înaintea mea încheiaseră un pact cu ele însele prin care se obligau să nu piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un cadavru și-mi spunea vorbe liniștitoare de genul „Nu, iubita mea, n-ai fost dezagreabilă. Ai fost foarte haioasă“ și „Nu, draga mea, n-ai fost arogantă. Ne-ai ținut pe toți cu sufletul la gură“ și „O să-ți găsim geanta. Probabil că e pe undeva, la Lisa acasă, pe sub niște haine. O sun acum“ și „Sigur că poți să-i mai privești pe oamenii ăia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi fost o ideea foarte bună să mă comport ca o femeie normală și echilibrată. La dracu’! Cu puțin exercițiu, poate că aveam să și devin o astfel de femeie. Așa că am rămas pe scaun, cu o atitudine echilibrată și arogantă, încercând să eman calm, armonie și normalitate psihică. Într-un final, Adam m-a observat. Eu mi-am ținut respirația. Am așteptat să-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ducă dracului și că nu m-aș mai atinge de el nici cu un deget. Iar ticălosul n-a avut bunul-simț să facă nici măcar chestia asta. Toate trei au clătit din cap dându-mi dreptate. — Și-a fost așa de arogant! am izbucnit eu din nou. Mi-am adus aminte cum îi place cafeaua! Toate trei au tras aer adânc în piept. Au rămas clătinând din cap întristate de prostia mea. Asta e rău, s-a pronunțat Anna. Acum știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plecat?“. Recunosc că detestam faptul că greșisem. Nu mă pricepeam deloc să-mi asum greșelile cu grație. Simțeam că fierb, mă durea, aveam senzația c-am fost prinsă în capcană și-mi venea să mor de rușine. Fusesem așa de arogantă. Crezusem că dreptatea era de partea mea. Era foarte umilitor să descopăr că nu era așa. Chiar și atunci când eram mică și mai greșeam la scris la școală, îmi era foarte greu să las capul în pământ, să înghit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și imatură. Deci nici într-un fel, nici în celălalt nu aveam sorți de izbândă. Știam că îl iubeam pe James. Dar nu mai reușeam să-mi amintesc ce anume iubeam la el. Mi se părea așa de... de... de arogant. Oare așa fusese întotdeauna? Oare mereu fusese așa de lipsit de simțul umorului și așa de rece? Și cum avea să arate viitorul? Oare avea să-mi fie teamă să mai fac remarci răutăcioase și să-i povestesc tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să se îndrepte de spate și să-și sucească gâturile ca să se uite mai bine la mine. Ticăloșii! Îmi venea să-i omor! Și toți erau așa de neatrăgători și de banali. Cum de-și permiteau să fie așa de aroganți cu mine? Sau, de fapt, cu oricare altă femeie. Ar fi trebuit să fie recunoscători dacă vreo femeie ar fi acceptat să aibă ceva de-a face cu ei. Dă-i în mă-sa! m-am gândit furioasă. Era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai aveam de gând să mai încerc. Pur și simplu nu merita. Foarte bine, am spus. —Foarte bine? a spus el întrebător. Da, foarte bine, am aprobat eu. — Asta e bine, a zis James pe un ton patern și arogant, dar e într-adevăr bine? Nu vreau să ridici problema asta la fiecare două luni sau să-mi scoți ochii cu ea. N-o să fac asta, l-am asigurat scurt. Am început să-mi strâng geanta și ziarul cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcea el. Așa cum el accepta deja tot ceea ce făcea. Ar fi însemnat probabil că la prima ceartă pe care aș fi avut-o cu James în cadrul noii și îmbunătățitei noastre căsnicii, întreaga problemă ar fi revenit pe tapet. James era arogant și ipocrit, iar despre mine credea că sunt flușturatică și imatură. Eram sigură că era cel mai bine că mariajul nostru se încheiase în sfârșit. Nu era vorba decât de faptul că mereu mai rămâne nițel loc pentru dubii. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spre nicăieri ne îndreptăm. Ești foarte deșteaptă, Claire. Și foarte haioasă, m-a taxat el cu răutate. —Mulțumesc, i-am răspuns cu o politețe excesivă. —Ascultă-mă, mi-a spus el cu un ton dintr-odată oficial și chiar mai arogant decât de obicei. Aproape că auzeam fâșâit de hârtii în fundal. — Am o... ăăă... am să-ți fac o propunere. Da? l-am întrebat. Da, a zis el. Claire, eu chiar te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Hemmings, care seamănă izbitor cu Jamie Shea, purtătorul de cuvînt Nato din Blow-up, În scena televizată cotidian unde minte ras perfect tot mapamondul fără un rictus, o cută, un fir de păr mai rebel. Se Înșală cine crede că-i arogant. El e fotograf. Un fotograf de modă care vrea să surprindă realitatea În direct și descoperă Întîmplător o crimă. „Nu am vrut să fac din Jamie Hemmings un personaj negativ, deși În film Îl cheamă Thomas. Nu e imoral, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
diversiunii. Cei care-ar fi putut răspunde unor Întrebări existențiale despre moarte, de pildă moartea a mie de oameni trași pe sfoară cu pușca, n-au răspuns ori au scris altceva În stilul realismului magic, descriind fictive volute verbale senin, arogant, pe toate vocile, căutînd numai octavele de sus Într-un sudat cor patriotic. Acești oameni nu-l interesează pe Dinu. El se mulțumește să constate folosind o comparație cu Intermezzo că „nici Hitchcock n-ar fi putut imagina un scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii de mai târziu. Sorin Șerban, economistul cu brioșă pronunțată și ticuri verbale. Mihai Marinescu, căruia îi ziceau Meme, arogant ca întotdeauna, ridicând sprâncenele pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă când te privea, de parcă ar fi fost un chin să răspundă cu glasul său ușor voalat, extrem de inteligent, știindu-și valoarea, direct, brutal, rău dintr-un complex nemărturisit nici lui însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut în sfârșit pe profesorul Pop, un bărbat cândva voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman. Andrei Vlădescu a continuat să rămână departe. Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a apropiat nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foruri, a fost înlocuit și i s-au dat sancțiunile cuvenite, pe care ar fi și spus că le merită, aici trebuie analizate cu simț de răspundere activitatea noastră și lipsurile noastre, zicând toate astea repede, pe un ton ascuțit, arogant, autoritar, ca și cum ne-ar fi acuzat de ceva, el ar fi fost stăpânul și noi niște nepricepuți ce îi punem bețe în roate, încât, dacă pe mine, care notam toate astea, m-a înfuriat, îți închipui cum îl înfuriau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveau cum să ajungă grave și cronice în răstimpul scurs, din care cea mai mare parte nici măcar n-a fost în țară. Continua să vorbească pe același ton egal, nazal, monoton, rece, fără să privească în jur, distant și părând arogant, în măsura în care cei de la masa învelită în pluș roșu începeau să fiarbă sau cel puțin unul dintre ei începea să fiarbă, am înțeles asta când Meme spunea că toată discuția de-acum nu are loc decât pentru că oamenii sunt văzuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străduia să o vadă cum era cu șase ani sau șapte ani în urmă, înainte s-o întâlnească Vlad Dumitrescu. Nu cum era ea în lumea socială, o femeie de treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice fac ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să găsesc scriitori, chestie și mai enervant; de pildă, cineva vrea să se scrie o carte - istoria familiei lor, să zicem, și noi trebuie să găsim scriitorul care s-o facă. De altfel, asta încerc să fac acum. — Ce aroganți sunt oamenii ăștia! Să-și închipuie că merită să se scrie istoria familiei lor! — Întâmplător, sunt chiar familii celebre. Ai auzit de familia Winshaw, nu-i așa? — Cea din care face parte Henry Winshaw, dementul ăla care apare tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]