3,559 matches
-
forțat, În caz de rezistență din partea locatarului spărgând ușa, iar procuratura le putea fabrica la comandă ori câte ordine de violare a domiciliului doreau agresorii, colaborarea fiind dirijată, amândouă instituțiile sfidând legea care de fapt nici nu exista. Reuși să articuleze. „Cărui fapt am onoarea de-a mă vizita...? Ori bunului meu amic,Lct.Col.Tudose Ion i s’a făcut dor de mine...?” Cel care părea a fi Șeful invadatorilor ocoli răspunsul, făcând semn celorlalți să-l urmeze. Cercetând cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât, cele câteva zile care le veți mai avea de trăit, să regretați cârdășia cu acel paranoic instigator...!” Câteva momente Șeful comisiei stătu În expecatativă, apoi privind ucigător la Tony Pavone, articulă. „Bine, să mergem și nu se mai confiscă nimic dar,a-i toată Încrederea - ne vom revedea curând...!” La câteva secunde după plecarea milițienilor, Tony Pavone i se adresă Atenei. „Eram Îngrijorat de cele câteva sute de dollary, cum oare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să creadă ce vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare În așa fel Încât curioșii lărgiră cerul. Se aplecă asupra lui Tony Pavone să-l poată vedea mai bine, cu lacrimi de durere, articulând : „Vai mie...!! Nefericita de mine...!! De ce a trebuit să pleci singur...??” Ridică mâinile către mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privea pe Connolly cu același amuzament și plăcere cu care ai privi o maimuță care iese din pădure și cere un gin tonic. Connolly înțelegea toate astea, presupun. Nu vreau să spun că el ar fi fost în stare să articuleze sau măcar să formuleze în mod conștient rolul pe care îl jucase clasa socială în relația lui cu Sheba. Dar că el simțise dimensiunea antropologică a interesului Shebei față de el și că îi cântase în strună, n-am nici o îndoială. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu promova solduri la produse „de firmă“ - ce șanse erau să se întâmple asta? Și să pot obține o programare la Morna pe loc? De bună seamă, lucrul acesta fusese menit să se întâmple! Pentru o clipă am îndrăznit să articulez speranța mea cea mai profundă - Aidan, ce-ar fi să poată ajunge la tine? Să luăm cu adevărat legătura? Să reușesc să vorbesc cu tine? Gata să izbucnesc în lacrimi de emoție, de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins de ritmul diabolic al pocniturilor lui. Limba nu mă asculta. Părea de vată, îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni nu știa adevărul: Jacinta nu era doar mama Penélopei, dar era și prietena ei cea mai bună. De cînd fata Începuse să vorbească și să articuleze idei, ceea ce se Întîmplă cu mult mai devreme decît Își amintea Jacinta că se Întîmplase În cazul altor copii, ele două Își Împărtășiră secretele, visele și viețile. Trecerea vremii nu făcu decît să Întărească această legătură. CÎnd Penélope ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu vînt cu piciorul În Întuneric. Oroarea acelei scene se derulase prin fața ochilor mei În doar cîteva secunde. Mă simțeam paralizat, incapabil să acționez ori să articulez un singur gînd. Carax se uită spre mine și Își aținti privirea În a mea. Privindu-l, am izbutit să-i reconstitui trăsăturile pierdute, pe care mi le imaginasem În atîtea rînduri, contemplînd portrete și ascultînd povestiri de odinioară. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann, „să trecem la treabă...” Și În timp ce Îngâna aceasta, trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce Începu să geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
li se adăugau apoi și tot soiul de mirosuri și culori. Erau acolo țesute tot felul de tatuaje, care te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune. Picioroangele se terminau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spuse Satanovski, coborându-și vocea până la șoaptă. „Oare de ce i-a fost teamă să rostească adevărul? Credeți cumva” - i se adresă el lui Noimann - „că patriarhul de la Iasnaia Poliana s-a eschivat să-și exprime opinia despre femei, preferând să articuleze o butadă? Contele nu era prea glumeț de felul lui. În ceea ce privește natura feminină, o cunoștea, ca să zic așa, și en-gros, și-n amănunt. Și acum, după atâția ani, dacă te duci la Iasnaia Poliana, vei observa că jumătate din locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era și mai pierită. Eu stăteam pur și simplu acolo, În picioare, extrem de conștientă că păream jenată și stupidă, dar fără să am capacitatea de a mă mișca. Deci, Philip, prezintă-mi-o pe, ăă, prietena ta, am reușit să articulez, Întrebându-mă care era protocolul când un tip cu care ai Împărțit recent patul făcea un efort să te găsească, cu prietena de mână. — Normal, iubire. Sonja, asta e creatura aia uluitoare despre care voiam să-ți povestesc - aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă duceam acasă În weekendul ăsta și i se părea că toată chestia e oarecum amuzantă? O analiză rapidă a chipului său - zâmbea dulce În timp ce urmărea cum procesez toată treaba - mi-a arătat că nu. —Poughkeepsie, New York? am reușit să articulez. — Chiar acela. E o nebunie. Eu sunt de-acolo... Da, știu. Dar nu știam dacă tu știi. Îmi aduc aminte de tine, spuse el blând, privind peste Twenty-seventh Street la, din câte-mi dădeam seama, absolut nimic. Și, bineînțeles, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sania de colo - a răspuns Dumitru - luând poziția de drepți. ― Mergeți și vi le luați, fuga, marș! Au alergat la sanie. S-au oprit în fața lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos, tată - a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bile țelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Crăcănel, îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut să articulez un cuvânt, că parcă mi se-ncleștase limba în gură): "De la cine e?" Ea se făcuse roșie ca macul. Mi-a plăcut însă c-a fost sinceră și n-a mai căutat s-o ocolească: "De la... Cornel Ionescu", zice. "Cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a "drepturilor fecioarelor" ... A fost la călugărițe ... - Nory râse, era dușmana institutelor religioase . . . 26 "Lăcustă! gândi Mini, îi zic lăcustă. Ca toate insectele, face selecția spre finalitatea instinctelor ei!" - dar nu pronunță cuvintele, nu putea, în noaptea aceea de surdină, articula sonor. In mintea ei treceau mai mult gesturi, culori, imagini decât idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Sergentul și celălalt soldat se uită în jur, la fel de surprinși. L-ar putea ataca imediat, l-ar aresta, l-ar face să se târască, să se umilească la picioarele lor, cum făcuseră cu celălalt bărbat. El n-are forță să articuleze nici două cuvinte. Ar fi mai bine să fugă. — Ești inconștient? întreabă sergentul. Trebuia să fii la gară acum sau la cazarmă . De unde vii? Pran înțelege, în cele din urmă. Îl cred de-al lor. Cu toate că e transpirat și murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]