2,594 matches
-
gesturi care este un adevărat limbaj, având exact ca limbajul articulat, un vocabular, o gramatică, o sintaxă și o structură liniară. Limbajul trupului - Numit științific comunicare nonverbală, limbajul trupului reprezintă totalitatea mesajelor pe care le transmitem fără a folosi limbajul articulat. 95 97 Manifestări de apropiere - Manifestări de limbaj al trupului care reduc distanța fizică și psihologică dintre oameni, cresc disponibilitatea pentru comunicare și exprimă căldură și apropiere. Palma deschisă - Gest universal de pace și de salut. Pictograme - Gesturi care conturează
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
etimologică a pronumelui: "cuvînt utilizat în locul unui nume/substantiv". Această definiție nu poate însă explica de ce într-un exemplu ca Un bărbat 1 a văzut hoțul și el1 a chemat poliția, unde, conform acestei abordări, pronumele el ar înlocui substantivul articulat un bărbat, înlocuirea inversă, a pronumelui cu substantivul, ar duce cel mai probabil la schimbarea sensului enunțului: Un bărbat 1 a văzut hoțul și un bărbat 2 a chemat poliția. B) Abordarea textuală introduce în analiza relației anaforice ideea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistemul ei limba", ceea ce indică intuirea limbii ca o organizare sub forma unui sistem, organizare ce permite realizarea vorbirii în comunicare. Ulterior, Wilhelm von Humboldt a considerat limba ca fiind totalitatea vorbirilor, în măsura în care ea este o activitate prin care sunetul articulat este chemat să exprime gîndirea. Ca atare, după acest învățat, limba este o activitate a spiritului, un procedeu operatoriu care recurge la anumite mijloace pentru realizarea unor scopuri și, din acest motiv, ea se prezintă ca ceva dinamic, ca o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la începutul festivalului. Mă mișc fără să știu de ce Voltes, realizat de Catherine Diverrès, e un exercițiu de virtuozitate închis în el însuși, fără nici un fel de relevanță pentru cine nu caută (reăproducerea unui formalism voit, ci un sens limpede articulat. Timp de o oră nu vezi altceva decât gesturi aleatorii frumos ambalate, fracturi de ritm care ar putea fi plasate în orice moment al spectacolului. La sfârșit rămâi însă numai cu ambalajul și cu intenția deliberatei, dar prea puțin justificatei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nu vezi altceva decât gesturi aleatorii frumos ambalate, fracturi de ritm care ar putea fi plasate în orice moment al spectacolului. La sfârșit rămâi însă numai cu ambalajul și cu intenția deliberatei, dar prea puțin justificatei stilizări. Lipsesc un traseu articulat și motivat al evoluției mișcării, un concept clar definit, un discurs reflexiv, nu numai autoreflexiv și autosuficient. Și, mai mult decât atât, e suspendată necesitatea actului de a pune în mișcare un corp atât timp cât el rămâne la stadiul de pură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nări mirosul cretonului prăfuit”. Atîta timp cît acele detalii intime rămîn probleme de care personajul nu este conștient, le-aș include în aceeași Narațiune Pură. În mod similar, reprezentările activității mentale și verbale care nu trimit la gîndirea sau discursul articulat al personajului - „Mintea i se goli; nu-și putea pune gîndurile în ordine” - sînt grupate aici sub genericul NP, oricît de intruzive ar fi ele în psihicul personajului. Acestea tind să fie mai degrabă comentarii metadiscursive despre cum gîndește sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
des se sugerează că în pasajele FC analizăm fluxul impulsurilor ce generează activitatea mentală a unui personaj, pus în cuvinte care sînt numai parțial ordonate și controlate: este ca și cum personajul nu a trăit cu adevărat aceste cuvinte ca o secvență articulată „în minte”. În fine, o altă pereche de moduri ce trebuie menționate se referă la naratorul care reprezintă vorbirea sau gîndirea unui personaj, într-un chip destul de prelucrat și schematizat, încît ele nu trebuie considerate ca o categorie distinctă față de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai puțin „rezonabil”), precum și din conținutul trăsăturilor sale. 5.5. Cine vorbește, cine gîndește? Dacă întrebarea era pînă acum „Din al cărui unghi spațio-temporal s-a emis aceasta?”, în DIL ea este „Cui îi atribuim aceste cuvinte vorbite sau gînduri articulate?” Întrebarea „Cine spune/gîndește asta” este bine să fie reținută, din moment ce DIL este o categorie foarte deschisă. În ciuda listei precedente de indicatori DIL uzuali, nu există o trăsătură unică necesară a Discursului Indirect Liber, care trebuie îndeplinită pentru ca o propoziție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evoluției speciilor. Aceasta nu le-a împiedicat însă de a realiza o vedere de ansamblu asupra realității biologice, într-o viziune sintetică, potrivit principiului clasificării tipologice: - Regnul animal - despărțit în cinci încrengături, care constituie cele cinci prototipuri de animale: vertebrate, articulate, moluște, radiate și protozoare (ultimele patru reunite sub numele generic de nevertebrate). Regnul vegetal - împărțit în patru încrengături, care constituie cele patru prototipuri de plante: phanerogane, cryptogame vasculare, muscinee și thalophyte (ultimele trei, reunite sub numele generic de cryptogame). Cele
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
clientelă melancolică, al cărei înger păzitor bovarc este chelnerița Laurinda. Daniel, protagonistul, duce un trai lejer în urma concedierii de la Băncile Unite Seelandeze, iar Joseph, corespondentul unor ziare germane, pare un profesionist al sobrietății și rigorii. Unul dintre cele mai bine articulate paliere de lectură este povestea lui Joseph, alcătuită din două mari componente ce se intersectează până la finalul romanului - confesiunea directă a acestuia și interpretările lui Daniel. Tehnica dedublării este implicată însă și în conturarea unui binom revers - Joseph și psihiatrul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
trebuie menționată traiectoria abordărilor românești a corolarelor decadenței și decadentismului. În cultura română, secolul modern începe târziu, foarte posibil odată cu Macedonski, cel care "provoacă [prin apariția Literatorului în 1880] prima falie care ajunge să despartă două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor de actualitate ale literaturii - Ilarie Chendi, Gheorghe Savul, Izabela Sadoveanu - Evan publică texte critice consistente, în care decadentismul "este vizat oblic, prin delimitare în relația sa cu simbolismul". Etapa traducerilor unor texte străine
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Machine Head (www.metalhead.ro) c. Sick Of It All se pregătesc pentru un nou album [...] Formația Sick of It All va intra în studio în luna noiembrie... (www.metalhead.ro) Numele de formații și de echipe românești la singular, articulate, nu permit acordul semantic (la plural): (44) a. Holograful a preferat să termine acest gen de colaborare. (www.formula-as.ro) a'. *Holograful au preferat... b. Voltajul a cântat o muzică de calitate. (www.muzicabuna.ro) b'. Voltajul au cântat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul la singular nu se datorează neanticipării mesajului. Nici în această topică acordul la plural nu este posibil: (37) c. *Secetă și foamete sunt în nordul Moldovei, din cauza schimbărilor climatice. Acordul se face la singular și dacă substantivele respective sunt articulate (definit sau indefinit), semn că acordul la singular nu trebuie legat neapărat de caracterul nearticulat al substantivelor, ci de alte caracteristici ale construcțiilor existențiale: (38) a. La foamea și setea care-mi e (/*sunt), m-aș opri la primul fast-food
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antepus; (ii) CD este exprimat printr-un termen cu trăsătura +personal sau un pronume. 2.1.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 402-403), DC nu este posibilă în următoarele condiții: (i) CD este exprimat printr-un nominal neprepozițional, articulat sau nearticulat, postpus verbului. (ii) CD este exprimat printr-un substantiv cu articol definit, în construcțiile cu dativ posesiv plasat înaintea verbului (dativul posesiv făcând referire la complementul direct). (iii) CD exprimat prin substantiv propriu inanimat este postpus verbului. (iv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poziție predicativă Uneori, adjectivul predicativ nu este acordat în gen cu nominalul subiect. Este vorba de structuri copulative, în care nominalul subiect este de natură verbală, provenit dintr-un infinitiv lung (numirea, mișcarea, reintroducerea, înființarea). În limba standard, infinitivul lung articulat se comportă ca un substantiv, impunând acordul. În enunțurile de la (46), infinitivul lung nu are comportament de substantiv, în ciuda articolului definit, astfel încât se comportă în relația de acord așa cum s-ar comporta o formă verbală: nu impune acordul (comp. cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în relație cu foarte puține verbe, în primul rând cu cele ale existenței. Regula, fermă, cere punerea predicatului la singular." (p. 100). 102 Trăsăturile +concret, +numărabil etc. sunt inerente, spre deosebire de +proprietate, +individ, care sunt trăsături contextuale, depinzând de folosirea (ne)articulată sau de tipul de eveniment/predicație cu care sunt puse în relație. 103 La acest subpunct se dau câteva exemple cu topica VSO (În lume-i veselie, amor, sperare, viață - V. Alecsandri; Era și aur și argint - "România literară"; Era
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbe este determinată de prezența și de natura obiectului direct: obiectul direct masiv sau nume nespecificat din punct de vedere cantitativ determină interpretarea atelică, iar obiectul direct specificat cantitativ, interpretarea telică. Tenny (198787, 1992, 1994) este autorul primei teorii bine articulate a influenței aspectului asupra realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP și numai obiectul direct poate fi măsura evenimentului. La Chomsky (1995), AspP este proiecția funcțională care codifică aspectul, iar interpretarea telică apare atunci când obiectul direct se deplasează în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Keyser (1993); (b) prin analogie cu verbele tranzitive, complementul intern apare și în cazul verbelor intranzitive, exprimând conținutul acțiunii acestor verbe; în acest caz, complementul și verbul au același radical sau cel puțin sunt apropiate ca sens; complementul este întotdeauna articulat (cu articol hotărât sau nehotărât), uneori însoțit și de atribut/modificator: Să se lepede cine va fi viat în ceastă lume viața lui, mainte, rău, întru păcate (Coresi, C2, 69, apud Creția 1956: 117) Țugulea visă un vis ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Roberge (2006: 10) constată că asimetria dintre cele trei clase de verbe se reflectă și în asimetria privind articularea/nearticularea nominalelor care ocupă poziția de complement direct (exemplele de mai jos aparțin autorilor citați). ● Tranzitivele (numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât și pe cele nearticulate: Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Specific] este obligatorie. Acest test ar putea fi acceptat, însă cu anumite rezerve: nu se poate aplica decât inacuzativelor derivate (care au pereche tranzitivă), nu și celor primare; nu toate verbele tranzitive (sau nu în toate utilizările) acceptă atât nominale articulate, cât și nearticulate în poziția complementului direct: Joc poker/tenis *Joc pokerul/tenisul Îi pun piedică lui Ion * Pun carte pe masă Fac gimnastică * Îmi fac temă. Însă chiar și cu aceste rezerve, analiza verbelor inacuzative derivate din română arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al morții aduce după sine, cum o constată filozoful clujean D.D. Roșca, În urma școlii romantice germane, o „conștiință tragică”, aptă tocmai de a ne separa de toate regnurile animale care ne Înconjoară, cum o fac de altfel cultura sau limbajul articulat. Sigur, repetăm Încă o dată banalități filozofice, dar ne folosim de aceste „cârje” pentru a ne putea situa În hățișul atâtor confuzii care cutreieră fără oboseală atâtea spirite contemporane. Refuzul morții poate apărea unor minți ca provocând bunul-simț, e adevărat; acestei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care o practică ar putea fi una ontologică, tinzând către o metodologie totalizantă, după propria-i apreciere. Criticul e interesat cu precădere de straturile de adâncime ale operei, pe care le distinge printr-o situare energică în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se întâmplă și cu Eseu despre Cezar Ivănescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1998), despre care aș putea spune rimând, à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și, în bună parte, spre opera lui; o carte-provocare, prin informație, spirit polemic și talent literar. O carte în care discursul de bază își asociază cu suplețe un alt discurs (unul printre rânduri și deloc secundar), un discurs adiacent, bine articulat, menit să-l ajute pe cititor la descifrarea motivelor pentru care contestatarii lui Eminescu (cei de azi și cei de ieri) nu renunță la luptă, continuând un război cu tot mai îndepărtate șanse de izbândă. O întoarcere sumară spre cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetul) din normalitatea psihică. Discursul său, de un orizont informațional rar întâlnit, exclude biografia subțire (o va demonstra și în alte cărți: Complexul Bacovia și Duminica Mare a lui Grigore Vieru). Cărțile în pronunțare sunt un discurs informat și bine articulat, împotriva celor care, vorbind de cultul (și mitul) Eminescu, consideră această realitate drept "idolatrie mortifiantă", mereu dăunătoare și care, după opinia lor, trebuie să înceteze. Cele 31 de capitole ale ultimei cărți, cu sau fără voia "europenilor" nerăbdători, reprezintă încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timpului în care trăim, dar îndeosebi a datoriei morale a creatorilor de cultură față de țara aceasta și față de poporul român. În fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai sceptic uneori. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]