1,274 matches
-
Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind lăsat la vatră și dăruindu-se vieții ascetice, a refuzat să se mai întoarcă pentru a îmbrăca ținuta militară deși a fost chemat din oficiu; pe Fabius, tot din Cezareea, stegar al cohortei ofițerilor lui Maximinus Hercule ucis pentru că, în timpul unui ceremonii militare, la care participau guvernatorul provinciei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
provinciae, refuzând să ducă însemnele militare în timpul unui cortegiu solemn, a vorbit de dezacordul dintre religia creștină și serviciul militar. Comunitatea creștină primară a considerat oportun să transmită mărturiile creștinilor care au părăsit armata pentru a trăi Evanghelia în forma ascetică. Sfântul Vasile din Cezareea Capadociei a pronunțat o rugăciune în amintirea lui Gordius, concetățean de-al său, care a pătimit martiriul sub Maximianus, după ce a renunțat la gradul său de centurion și începuse o viață ascetică; aceiași soartă a avut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăi Evanghelia în forma ascetică. Sfântul Vasile din Cezareea Capadociei a pronunțat o rugăciune în amintirea lui Gordius, concetățean de-al său, care a pătimit martiriul sub Maximianus, după ce a renunțat la gradul său de centurion și începuse o viață ascetică; aceiași soartă a avut-o sfântul Mena în Egipt sub Dioclețian. La Anazarb, în Cilicia, sub Dioclețian a fost executat împreună cu Probus și Andronicus (care se pare că nu au fost soldați) veteranul Tarachus (304) pentru refuzul sacrificării zeilor, deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și obținuse anterior permisiunea lăsării la vatră datorită condiției sale de creștin. O istorie identică a avut Tipasius, martirizat la Tigava în Cezareea Mauritaniei între anii 303-304, sub domnia lui Maximianus, după ce a primit permisiunea de a duce o viață ascetică. Între anii 297-298 a fost rechemat la oaste pentru războiul împotriva maurilor; refuzând să primească un donativum a fost aruncat în închisoare. Eliberat de împărat s-a reîntors la viața de ascetism; în anul 303 a fost rechemat în armată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că ar fi abandonat armata mai înainte de a fi ales episcop, iar despre centurionul Longinus, martorul morții lui Cristos (Lc 23, 47), că ar fi fost martirizat în Capadocia împreună cu alți doi camarazi după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi pătimit martiriul după ce a părăsit armata pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Μ Ce Înseamnă a „suferi călugărește”? Înseamnă, cum foarte frumos spunea Mircea Eliade, să meditezi asupra „treptelor extazului cu mintea purificată de asceză și contemplație” (Drumul spre centru, 1991). Μ Omul modern trebuie să recurgă tot mai mult la practici ascetice și contemplative pentru a realiza ceea ce se cheamă o „depășire de nivel existențial”, adică o ieșire din smogul unei realități dominate de egoism, invidii, trivialități și nedreptăți de tot felul. Μ Ajuns la sfârșitul ciclului vieții, omul retrăiește, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Marele erou al războiului troian, Ulise, a fost atât de original plămădit, Încât toată psihologia lui a fost concentrată În șiretenia cuvintelor (șiretenie pregătită să dea, În orice moment, noi costumații faptelor și gândurilor sale). Μ Ne frapează preferința asceticilor creștini pentru trăirea durerii, din suportarea căreia Își fac nu numai un merit, dar chiar și o plăcere. Cum este posibil să simți o plăcere a durerii? Explicația este dată de convingerea lor În adevărul următorului raționament: renunțarea la bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Se pare, Într-adevăr, că privirea este singurul aspect al expresivității umane care nu poate mima, care nu poate Înșela: ochii preiau și exprimă involuntar cele mai imperceptibile și, totodată, intime mișcări ale vieții noastre sufletești (sunt, astfel, priviri liniștite, ascetice sau visătoare; priviri Încruntate, tensionate; priviri ironice, disprețuitoare; priviri reci, distante, indiferente; priviri fixe, Întunecate, care trădează confuzia sau obsesia etc.). Μ Tot ceea ce intră În fondul nostru de trăiri intime cuprinde un Înalt coeficient de subiectivism, deoarece aceste trăiri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însăși vocea destinului, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale, de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic, al spiritului, masca inflexibilă, de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic"108. În spiritul acestui principiu și cercetându-i spiritul civic, Alex Ștefănescu o numește pe Ana Blandiana o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asuma cu un anumit orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însuși vocea destinului său, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale; de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic al spiritului, masca inflexibilă de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare, într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic. Dacă existența etică, deși nu lipsită de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este și încrederea lui Albers în întreaga gamă a nuanțelor și intensităților valorilor sale coloristice. Paleta sa este la fel de bogată ca și cea a naturii. Mondrian, pe de altă parte, se limitează la cele trei culori primare, a căror puritate ascetică transmite o expresie minimă, un minimum de asociație cu lucrurile din realitate. Cele trei culori primare sunt elemente structurale care exclud din picturile târzii ale lui Mondrian proprietatea de care depinde efortul lui Albers, și anume interacțiunea reciprocă. Roșul, albastrul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dumnezeu este iubire”, spune Sf.Ev. Ioan. În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trebui să fie înțeles aici în sensul său cel mai riguros, pentru că e vorba înainte de toate de regăsirea și restabilirea virtuților atribuite sublimilor lacedemonieni și nu mai puțin admirabililor romani. De unde și insistența asupra unei educații cu finalitate militară, deopotrivă ascetică, vegetariană și rurală: "Educația copiilor de la zece la șaisprezece ani este militară și agricolă", viitorii cetățeni nu trebuie să trăiască decît mîncînd "rădăcini, fructe, produse lactate, pîine și apă". De aici și o morală sexuală severă instituționalizată în care un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fără să se confunde nici cu receptarea (statutul), nici cu dobândirea (meritul). • De la capitalul privat la patrimoniul public: transmiterea fără obligativitatea posesiei Sunt ușor de identificat modalitățile de capitalizare ale unui particular în regim capitalist: "Capitalul se formează prin constrângerea ascetică de a face economii, [în timp ce] năzuința spre câștig golită de sensul ei etico-religios încearcă astăzi să se asocieze cu pasiunile pur mondene care nu arareori îi imprimă de-a dreptul caracterul de sport. [...] summum bonum al acestei "etici" câștigarea de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
orice tip de mesaj este indiciul ideologiei. În lumea populațiilor de semne este firesc să ne întrebăm pînă la ce punct putem asigna sens obiectelor și în ce sens. Izvorînd din psihologia consumeristă, două alternative par a se contura: calea ascetică, refuzul, ataraxia vechilor greci care nu acceptau geneza lui a fi din acumularea lui a avea și calea universului publicitar pentru care bunăstarea trece prin saturarea lui a avea. În acest punct dezbaterea este departe de a fi tranșată, cum
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
definitiv, ci doar nuanțate. Din perspectiva sociologiei paretiene 341, divinația și practicile magico-religioase pot primi o interpretare diferită. Fiecare fapt non-logic în raport cu timpul social poate avea propria sa logică în raport cu reprezentările individuale sau colective conectate la dimensiunea eternității. Astfel, practicile ascetice pot fi non-logice în raport cu timpul modern, însă sunt perfect logice dacă le raportăm la scopul lor ultim și la reprezentările practicanților lor. La fel se întâmplă și în cazul divinației. Gestul divinatoriu poate părea perfect justificat pentru cei care au
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și inspiră măsura forței fiecăruia față de forța supremă, mijlocul cel mai eficace de combatere a autosupravalorificării vanitoase. Mitul mîntuirii asigură un sprijin acestei viziuni salvatoare întrucît semnificația ei fapt ce nu poate fi suficient de mult subliniat nu este dragostea ascetică față de suferință și moarte, ci bucuria constantă care se dovedește mai puternică decît acestea. A elimina bucuria atestată de texte și a nu vorbi decît despre suferință și moarte înseamnă compromiterea totală a viziunii salvatoare. În momentul în care eroul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din urmă și împlinirea reală, 3) FALSA SFINȚENIE Gradul cel mai înalt al acestei imitații false constă în căutarea salvării în suferință și în moarte, în autoimpunerea suferinței și a dorinței de a muri, în fuga de lume: falsa sfințenie ascetică, care ține de patologie. Cu toate că o acceptă, sanctificatul nu-și dorește moartea. El nu fuge de lume, nici de amenințările, nici de seducțiile ei, simțindu-se suficient de sigur pe el, pe dorința lui esențială, ca să înfrunte fără probleme atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exemplu apostolii ridicați de Biserică la rangul de sfinți. Este indispensabil încă de pe acum să menționăm în legătură cu definirea simbolului mitic al "sfințeniei" toate semnificațiile uzuale străine analizei simbolismului, tema centrală a studiului de față. În ceea ce privește caricaturile sfințeniei, reprezentate de psihozele ascetice și delirante, ar fi fără îndoială greșit să căutăm cauza motivantă numai în înțelegerea eronată a simbolisticii, putînd realmente după cum demonstrează aceste cazuri să eșuăm în această aberație excesivă destul de rară. Aberațiile exaltării imaginative se pot agrava, transformîndu-se în halucinații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Horia Bàdescu în orizontul occidental contemporan, unde scriitorul, ca și cititorul de poezie, este mai familiarizat cu tradiția filonului poetic al "formei perfecte", de extracție iudeo-creștinà: Prin intermediul acestei forme fixe pe care o inventeazà, Bàdescu se dedà unei munci ascetice din care poemul iradiazà în forma sa cea mai strictà, cea mai radicalà. Ne-am fi putut imagina cà Bàdescu ne propunea un simplu exercițiu de stil. Cu forțà și cu convingere, poemul este pus aici la încercarea suflului și
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
și putere, dintre intelectualii laici și sistemul politic 4. Ca în majoritatea utopiilor, schimbul dintre instituțiile castaliane și zonele înconjurătoare continuă: de vreme ce toți castalienii sunt bărbați celibatari și nu au la îndemână altă formă alternativă de a perpetua comunitatea lor ascetică (nemurirea, regenerarea, clonarea etc.), copiii sunt recrutați pe baza performanțelor lor artistice și intelectuale, în urma cercetării minuțioase a școlilor din lumea reală. De asemenea, unii copii din elita lumească vin în Castalia doar pentru a se instrui, reluându-și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la propuneri mai apropiate de fervoarea Tinerei Generații prin pretențiile lor asemănătoare de „autenticitate”, cum ar fi cele formulate de Nichifor Crainic (1889-1972), Simion Mehedinți (1869-1962), Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) și alții. În vreme ce aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]