1,264 matches
-
cu intermediul, care nu va dispărea în totalitate. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea are loc o înflorire a scrierilor de caracter mistic (Juan de la Cruz, Sân Juan Bautista de la Concepción, Sân Juan de Ávila, Santa Teresa de Jesús) și ascetic (fray Luis de León, fray Luis de Granada), pentru că în secolul XVII să decadă quietismul lui Miguel de Molinos. Secolul alXVI-lea a fost o tranziție între stilul „"plateresc"” din Renaștere (cu Regii Catolici) până cel mai pur renacentist, cu
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
că pentru a fi liberi, trebuie să ne eliberăm de orice temere prin capacitatea de a nu mai simți nimic, de a nu fi legați de nimic (conceptul apatheia). Lipsa idealurilor, a dorințelor înseamnă libertate. Astfel, retragerea în interior, negația ascetică a propriului sine devine libertate. În capitolul „Retragerea în citadela interioară”, Berlin leagă această idee de spusele lui Rousseau: „Omul în adevăr liber vrea numai ceea ce poate”. Această doctrină „nu este decât o formă a doctrinei strugurilor acri: ce nu
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
și libertățile care le însoțeau. Motivul cu adevărat nou, introdus de Abu Nuwas este dragostea pentru efeb (tânăr). Atât în poemele bahice, cât și în cele dedicate dragostei pentru tineri, poetul vorbește despre păcatele sale cu sinceritate. Pesimismul din poemele ascetice, compuse spre sfârșitul vieții par a fi poezii de circumstanță, ne demonstrează că poetul și-ar fi schimbat convingerile. Diwanul lui Abu Nuwas conține un întreg capitolde poeme cinegetice, care conțin descrieri ale animalelor. Poeziile au fost adunate după moartea
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
al unui nou mod de gândire despre lume. Weber este cel mai bine cunoscut pentru teza lui ce combina sociologia economică si sociologia religiei, elaborată în cartea sa "Etica protestantă și spiritul capitalismului", în care el propunea ideea că protestantismul ascetic a fost una dintre cele mai importante „afinități elective” asociate cu creșterea capitalismului de piață și a statului național rațional-legal în lumea Occidentală. El a susținut că stimularea capitalismului se sprijină pe principiile de bază ale protestantismului. Astfel, se poate
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
alte lucrări clasice. De-a lungul timpului, Weber avea să fie afectat semnificativ și de tensiunea conjugală între tatăl său, „un om care se bucura de plăcerile pământești”, și mama lui, o calvină devotată „care încerca să ducă o viață ascetică”. În 1882, Weber s-a înscris la Universitatea din Heidelberg, ca student la drept. După un an de serviciu militar, s-a transferat la Universitatea din Berlin. După primii câțiva ani de studenție, în care a petrecut mai mult timp
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
monografia sa din 1975. Și Heine își manifestă dezacordul față de impunerea de către Daniélou a misticismului vestic în motivul epektasis-ului fântului Grigorie și, ținând cont de studiile lui Mühlenberg și ale altora care au descoperit curentele filosofice mai profunde ale scrierilor ascetice ale Sfântului Grigorie, argumentează, printr-o analiză textuală atentă la De vita Moysis, că impulsul temei rezidă în polemica Sfântului Grigorie împotriva origenismului. Într-un cuvânt, conceptul progresului perpetuu are ca scop combaterea afirmației origeniste după care căderea primordială a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate, el era un gânditor ce căuta adevărul într-un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică și contemplativă, pe care a asimilat-o. Câteva sinoade, ținute în Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit să determine pe papa
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Române, București, 1999. footnote>. Acesta nu a preluat mecanic epektasis-ul Sfântului Grigorie de Nyssa, ci i-a explorat implicațiile și a prelucrat conceptul în îndelungatul proces al articulării propriei doctrine teologice. El a abordat tema din perspective diferite: polemice, filosofice, ascetice și mistice, toate meritând o atentă cercetare. Analizarea atentă de către Sfântul Maxim a noțiunii de progres perpetuu a Sfântului Grigorie poate fi identificată în răspunsul său la trei probleme integrale ale doctrinei origeniste: ipoteza sațietății, definiția mutabilității creaturii și problema
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile sale teologice, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dorit să mențină echilibrul între curentele dogmatico-polemice, filosofice și ascetice ale gândirii sale.
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
este o sărbătoare romano-catolică (16 iulie) În secolul al XII-lea, câțiva pustnici s-au retras pe Muntele Carmel (în apropiere de Haifa), trăind o viață ascetică, după exemplul profetului Ilie, apoi au întemeiat un ordin (Ordinul carmelit) pentru a duce viață contemplativă sub ocrotirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria. Ei interpretau micul nor, cât palma, care s-a ridicat din mare, după o lungă secetă, în
Fericita Fecioară Maria de pe Muntele Carmel () [Corola-website/Science/303279_a_304608]
-
avut opt copii (dintre care Sf. Ecaterina a Suediei), pe care i-a educat foarte bine. A intrat în Ordinul al treilea al Sfântului Francisc, iar după moartea soțului, pe care l-a iubit foarte mult, a dus o viață ascetică, rămânând totuși în mijlocul lumii. Cu ajutorul regelui Suediei a întemeiat apoi, în 1346, la Vadstena, un Ordin călugăresc (al "Brigitinelor"), numit și "Ordinul Răscumpărătorului", deoarece se spune că Isus Cristos însuși i-ar fi dictat, cuvânt cu cuvânt, Sfintei Brigita, regula
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]
-
după 1325, la Paroria, în Tracia de răsărit unde va și muri pe la 1356. Potrivit tezelor isihaste, comuniunea omului cu Dumnezeu (legătură inițial existentă, dar deteriorată prin păcatul primordial) se poate reface printr-un efort către obținerea purității primordiale, efort ascetic ce presupune două trepte consecutive. Prima este "praxisul", care constă în urmărirea strictă a pildei unor monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supunerea la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
păcatul primordial) se poate reface printr-un efort către obținerea purității primordiale, efort ascetic ce presupune două trepte consecutive. Prima este "praxisul", care constă în urmărirea strictă a pildei unor monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supunerea la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii mentale (specifică isihaștilor), se poate
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o retragere a individului din societate. Se vizează dobândirea liniștii interioare și minimalizarea simțurilor corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui Hristos însuși. Aceasta este încă o diferență fundamentală față de tehnicile ascetice orientale, unde puterea formulelor mantrice este "in objecto". Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă. Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate în doctrina și programul liturgic ortodox nu este o căutare a extazului ca scop în sine. Scopul isihasmului este de a purifica ascetul pentru a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Se poate spune astfel că scopul isihasmului este
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației „Telegraful Român”. În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
ca într-un mormânt (σῶμα - σῆμα) și e sortit să treacă după moarte în corpul altor viețuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
apropiată de animalitate și acuză normele sociale impuse convențional, prin urmare împotriva firii. Filosofii cinici erau preocupați de problemele etice. Considerau că scopul vieții este fericirea iar ea nu putea fi atinsă decât prin virtute. Cinismul antic implica o practică ascetică a virtuții. Aristotel spune că părerea cinicilor era următoarea: nu se poate spune decât „un singur lucru despre un lucru”. Antistene susținea că unui lucru nu i se poate atribui nici un epitet, nu putem afirma propoziția „omul este bun” ci
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
carte în care să combată erorile credinței lor și să fondeze școli-mănăstiri unde să se învețe arabă și alte limbi orientale. Pentru a duce la îndeplinire aceste obiective, învață limba arabă de la un sclav musulman. O perioadă duce o viață ascetică în timpul căreia, conform operei "Vita coetanea," îi va fi revelată Arta: un sistem care demonstrează, prin intermediul argumentelor raționale, adevărul principiilor religiei catolice bazat pe logica combinatorie. Principalele opere în care-și explică Arta sunt: "Llibre de contemplació en Déu" (1273-1274
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
de trezvie și de smerită cugetare, și, în consecință, încearcă să se cenzureze permanent pentru a nu cădea în patima nălucirii și a părerii de sine. Prin poezie năziește să se ridice la o stare sufletească aptă de o mistică ascetică autentică, invitând pe toată lumea la un urcuș dumnezeiesc liric și creștin. Fiindcă nu se adresează atât cititorului avizat, cât, mai ales, marelui public, creația sa literară pare a face rabat de la exigențele unor filtre prea academice.
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
un comitet, în frunte cu teologul Nedici, pentru fonduri. -//- 1860. Alexa Nedici, teologul se călugărește, sub numele de Alexie și ajunge ieromonah. Fondurile strânse se întrebuințează la formarea bisericii din piatră. În acest an, moare călugărul Nedici, răpus de viața ascetică. Se sfințește biserica de episcopul Vârșețului, în frunte cu Dumitru Sola. -//- 1863 - 65. Apare călugărul Samuil Dragsin, care este îndepărtat de Vârșeț. -//- 1865 - 1867. Teologul Ioan Popovici, stă 2 ani și e îndepărtat de Caransebeș. -//- 1867 - 1873. Preotul Ioan Murgu
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
susținând că relația mariajului nu a avut loc, a studiat religia cu Sf. Bernardino din Siena, împreună cu Sf. Giacomo della Marca, a devenit membru al Ordinului Franciscan la Perugia în 4 octombrie 1416. De atunci s-a dedicat unui regim ascetic foarte sever. A predicat idealurile cele mai stricte ale evangheliei, urmându-l pe Bernardino în predicile sale, iar începând din 1420 propăvăduind el însuși, cu mult succes, în numeroase orașe. Spre deosebire de majoritatea propăvăduitorilor de penitență italieni din secolul al XV
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului au caracter compilator, întrucât nu doar că reia terminologia dialectică și teologică a Părinților Bisericii, dar îi și
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]