1,489 matches
-
Edirne. Suleyman a fost executat la ordinele fratelui său învingător. Mûsa a devenit liderul de necontestat al posesiunilor otomane din Balcani. Bazileul Manuel al II-lea Paleologul fusese aliatul lui Suleiman. Din acest motiv, Mûsa l-a atacat și a asediat capitala bizantină. Manuel i-a cerut ajutorul lui Mehmed, iar otomanii anatolieni au venit în apărarea Constantinopolului. Ajutorul lui Mehmed a fost de scurtă durată, pentru că el a fost obligat să se retragă în Asia Mică, pentru ca să înăbușe o serie
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
pentru a apăra orașul Gwoździec (acum cunoscut ca Hvizdets), situat la câțiva kilometri sud de Obertyn. Între 6 iunie și 18 iulie, Petru Rareș a trimis drept răspuns 6000 de unități de cavalerie împotriva cetății Gwoździec și a început să asedieze orașul. Armata poloneză principală s-a mutat de la Obertyn la Gwoździec și a intrat în luptă cu moldovenii care au s-au retras. Între 18 - 21 iulie, moldovenii au avansat cu 20.000 de unități de cavalerie, 50 tunuri și
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au lansat alte asalturi masive și hotărâte, Thomas și oamenii săi au rezistat până seara. Forțele unioniste s-au retras apoi în Chattanooga, în vreme ce confederații au ocupat înălțimile din jur, asediind orașul.
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
și alte cetăți din Ungaria au rămas sub control otoman. În urma alianței franco-otomane, otomanilor li s-au furnizat armate franceze în Ungaria: unitatea de artilerie franceză a fost trimisă și anexată la armata otomană. În august 1543, Imperiul Otoman a asediat Esztergomul și l-a cucerit. Alte orașe capturate în timpul acestei campanii au fost: Siklós și Seghedin, cu scopul de a proteja mai bine Buda. Acordul de pace între austrieci și turci a rezistat până în 1552, când Soliman a decis sa
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
turcii otomani aveau să le cucerească în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Osman a cucerit și o serie de teritorii ale emiratelor și triburilor turcice învecinate. În al doilea deceniu al secolului al XIII-lea, Osman I a asediat o serie de fortificații importante bizantine. Yenișehir a fost capturat și a fost folosit ca bază de către turci pentru declanșarea atacului împotriva Prusei (Bursa) și Niceei (Iznik), cele mai mari orașe din Anatolia. Bursa a fost cucerit în 1326, cu
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și un contingent al Imperiului Bizantin, al cărui împărat era vasalul otomanilor. Până la acest atac, orașul evitase soarta așezărilor vecini plătind un tribut liderilor turci locali în schimbul protecției. Cel puțin teoretic vorbind, orașul se afla sub autoritatea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ocupat de otomani. După victoria de la Nicopole, Baiazid a continuat să atace Valahia, Ungaria și Bosnia. El a reușit să cucerească cea mai mare parte a Albaniei, iar micile state din nordul Albaniei au devenit vasale ale otomanilor. Baiazid a asediat pentru scurtă vreme și Constantinopolul. Asediul a fost ridicat în 1397, după ce Manuel al II-lea a acceptat ca, pe viitor, toți împărații bizantini să fie confirmați de sultan. După această, Baiazid a fost obligat să părăsească Europa pentru rezolvarea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
este promovat de Nasuada la rangul de comandant. Grupul aflat sub comanda sa cuprinde atât oameni cât și urgali, aceștia din urmă provocându-l la o luptă prin care să dovedească faptul că e demn să îi conducă. Trupele vardene asediază orașul Feinster, iar Eragon o salvează pe Arya și descoperă trei magicieni care încearcă să creeze o Umbră. În timpul tentativei de a-i ucide, Eragon are parte de o viziune prin intermediul pietrei Eldunarí a lui Glaedr, în care asistă la
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
aleasă regină. 103 683 pune apoi bazele unei cruciade pașnice, de proporții nemaivăzute, menită să pună bazele cooperării între rasa furniclor și cea a Degetelor. Delegația insectelor ajunge la timp pentru a-i ajuta pe oamenii din piramidă. Aceștia erau asediați de forțele polițienești conduse de comisarul Linart care disperase revoluția și-i urmărise pe Julie și pe acoliții ei până la piramida din pădure. Autoritățile pun în scenă un proces al revoluționarilor, al celor din piramidă și a furnicilor, în timpul căruia
Revoluția furnicilor () [Corola-website/Science/323110_a_324439]
-
pleacă spre Pământ. Lăsându-și camarazii de izbeliște, el se transformă în stafie și reușește să treacă de filtrele de securitate, coborând pe suprafața planetei. Flota Organizației, acum avertizată despre flota de asalt Toi Hoi care se grupează în Seninătate, asediază habitatul, folosindu-se și de șoimii de iad mercenari. Ei cer predarea necondiționată a Seninătății și, în urma ezitărilor lui Ione, lansează peste 5.000 de arme cu antimaterie asupra habitatului. Când "Lady Macbeth" ajunge în Mirchusko, găsește în locul Seninătății o
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
drept aliat și vasal și să nu îi anexeze teritoriul la imperiu. În 1541 însă, Suleiman a hotărât să-și consolideze poziția și să atașeze regiunea orașului Buda la imperiu. După alungarea armatei austriece comandate de Wilhelm von Roggendorf care asediase Buda, otomanii au ocupat capitala Ungariei și orașul de pe celălalt mal al Dunării, Pesta pe 29 august. Sultanul a organizat imediat după cucerirea Budei a primului vilaiet otoman din Europa Centrală cu capitala la Budin (Buda). În același an, alte
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
din această cauză. Venețienii se aliază în acest conflict cu Aragonul și se angajează să lupte „până la destabilizarea, distrugerea și exterminarea finală a genovezilor”. În 1351 este obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
1373, se ajunge la un conflict diplomatic între consulii celor două republici. Într-o nouă constelație a conflictului Genova a înfruntat alături de Ungaria, Austria și Padova Veneția, care se aliase cu Bizanțul și Ciprul. În 1379 amiralul genovez Luciano Doria asediază chiar Veneția, ajungând până la Chioggia, în lagună. După o mobilizare generală venețienii reușesc să încercuiască flota genoveză de la Chioggia. La 24 iuie 1380 genovezii capitulează necondiționat și după alte confruntări în decursul anului 1381, semnează „Pacea de la Torino” cu Veneția
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
Construcția fortului Jesus în Mombasa în 1953 a venit să întărească hegemonia portugheză în zonă, dar influența lor va scădea odată incursiunile englezilor, olandezilor și arabilor oman în sec. XVII. Arabii oman reprezintă cea mai mare amenințare la adresa portughezilor ei, asediind fortărețele acestora, atacând deschis navele lor ca într-un final să îi scoată din Kenya și Tanzania în 1730. La acea vreme portughezii își pierduseră oricum interesul pentru ruta maritimă a 'mirodeniilor' datorită profitabilității tot mai scăzute. Teritorii, porturi și
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
numit cei mai viteji cincizeci de bărbați din Garda Regelui să păzească poarta de acces către Casa Creatorului. Unul dintre teritoriile Uniunii, cetatea Dagoska, a devenit capul de pod pe teritoriul de peste mări controlat de gurkieni. Aceștia au atacat cetatea, asediind-o timp de un an, însă armata Uniunii - din care făcea parte Collem West și Sand dan Glokta - a pornit o contra-ofensivă care i-a adus victoria. Nouă ani după acea victorie, Bethod s-a autoproclamat Rege al Oamenilor Nordului
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
vid de putere, până când Bayaz l-a pus fraudulos pe tron pe Jezal Întâiul, ca pretins bastard al defunctului rege. Sub conducerea acestuia, Uniunea a avut de înfruntat invazia Imperiului Gurkhul, care a ajuns până la porțile capitalei, pe care a asediat-o. Cu ajutorul alianțelor stabilite cu Oamenii Nordului conduși de Logen și cu Marele Duce Orso al Talinilor, socrul regelui, invazia gurkiană a fost respinsă. La nouă ani de la aceste evenimente, o nouă revoltă a Oamenilor Nordului, condusă de Dow cel
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
de Vântul Răsăritului, și a cucerit jumătate din lume. La îndemnul său, Uthman a atacat avanpostul Uniunii, Dagoska și, după cucerirea acestuia, a încercat să cotropească Uniunea. Campania a început fructuos, iar gurkienii au ajuns până la Adua, pe care au asediat-o. Armata Uniunii, ajutată de cele ale Oamenilor Nordului și a styrienilor, precum și de magia lui Bayaz, a reușit să pună capăt asediului și să alunge armata gurkiană. La est de Uniune se află Orașele Libere ale Styriei (cu care
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
tainele magiei, a încălcat Prima Lege și a adus în lume demonii din Cealaltă Parte, distrugând cu ajutorul lor Aulcus. Juvens a cerut ajutorul celorlalți frați ai săi, dar doar Bedesh i-a sărit în ajutor. Împreună, cei doi frați au asediat Aulcus și, profitând de faptul că Glustrod a fost înșelat de demoni, l-au învins și au distrus cetatea. Juvens și-a adunat în jurul său unsprezece ucenici, dintre care doi nu se putea suferi unul pe celălalt: Bayaz (primul dintre
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
mirodeniilor" (Indonezia). Flotă, compusă din 13 vase și aproximativ 550 de soldați, era gata să pornească la drum în 1541, moment în care Alvarado a primit o scrisoare din partea conquistadorului Cristóbal de Oñate, solicitându-i sprijinul împotriva indienilor care îl asediau în Nochistlán (în regiunea Nueva Galicia din Mexic). Înainte de a ajunge la joncțiunea cu Oñate, Pedro de Alvarado este victima unui accident provocat de calul sau și moare cîteva zile mai tarziu.
Pedro de Alvarado () [Corola-website/Science/324299_a_325628]
-
al Bulgariei și Vlahiei, ale cărui propuneri de alianță fuseseră respinse cu aroganță de către Balduin. Garnizoana cruciată din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a asedia cetatea. În data de 14 aprilie 1205, trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către bulgari, valahi, cumani și greci; contele de Blois a căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
din Tracia, care s-a revoltat împotriva latinilor în 1205 și l-a chemat în ajutor tocmai pe Ioniță Caloian, promițând acestui supunere. Împăratul Balduin I a început să supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „"Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Çorlu), iar acțiunile lor conduceau la evacuarea unor orașe întregi, cum a fost cazul cu (astăzi, Tekirdağ). În timp, Caloian a ajuns să promoveze practica deportărilor de populații, conducând familii întregi în regiunile cele mai îndepărtate ale Bulgariei. Caloian a asediat Adrianopolul în două rânduri, însă de fiecare dată a eșuat în încercarea de ocupare a orașului, ca urmare fie a retragerii cavaleriei cumane, fie a contraofensivei hotărâte a împăratului de Constantinopol, Henric I. În 1207, el a încheiat o alianță
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
a propriilor săi boieri, împărțiți în diferite facțiuni. Singurul sprijin la care Borilă putea apela era cel din partea Ungariei. Ca urmare a apelului său, o armată maghiară comandată de contele Ioachim de Sibiu i-a zdrobit pe rebeli și a asediat Vidinul. În urma acestei intervenții, Borilă a trebuit să recunoască cedarea în favoarea Regatului Ungariei a regiunii Belgradului, ca preț pentru sprijinul acordat. În 1211, Borilă a convocat un sinod bisericesc în capitala sa, Tărnovo, pentru condamnarea ereziei bogomilice, a cărei influență
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
alte cinci orașe au persistat în a se opune împăratului, care a trebuit să ridice asediul asupra Bresciei. Primind și de această dată sprijinul papalității, Liga Lombardă a reușit să contracareze eforturile lui Frederic al II-lea. În 1249, în timp ce asediau Parma, trupele lui Frederic au fost atacate, iar tabăra imperială capturată. Cu aceată ocazie, Frederic al II-lea a pierdut tezaurul imperial și totodată orice speranță de a-și întreține trupele care să lupte împotriva comunelor răsculate din Italia și
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
otomani în rândurile comunităților armenești. FRA, care își menținea linia politică a unei „Armenii libere, independente și unite”, a organizat rezistență în timpul a ceea ce a devenit cunoscut ca Genocidul Armean. Astfel, armenii au reușit să apere cu succes orașul Van asediat de turci în 1915. Jevdet Bey, guvernatorul otoman al orașului Van, a încercat să înăbușe rezistența executând doi lideri armeni (Ishkhan și Vramian). De asemenea, el a încercat să îl încarcereze pe Aram Manukian, un alt lider al armenilor locali
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]