1,216 matches
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin urmare, vorba mai mult de un companion decât un real satelit natural. Mișcarea unui cvasisatelit este un exemplu de mișcare
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
Seppo Mikkola și Kimmo Innanen. Cvasisateliții sunt o soluție particulară a problemei astronomice a sistemelor cu trei corpuri. Ea privește, prin urmare, două obiecte aflate în revoluție în jurul unui al treilea corp mai masiv (în general o planetă și un asteroid în jurul unei stele), dar care face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
treilea corp mai masiv (în general o planetă și un asteroid în jurul unei stele), dar care face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca 3753 Cruithne, asteroid companion al Terrei, a cărei orbită pare să descrie, văzută de pe Terra, o potcoavă. Totuși, spre deosebire de aceste corpuri, cvasisateliții par să se rotească în jurul
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca 3753 Cruithne, asteroid companion al Terrei, a cărei orbită pare să descrie, văzută de pe Terra, o potcoavă. Totuși, spre deosebire de aceste corpuri, cvasisateliții par să se rotească în jurul planetei pe care o însoțesc, pentru un observator situat pe aceasta, împlinind o revoluție în același
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
un observator situat pe aceasta, împlinind o revoluție în același timp care-i trebuie planetei să facă o revoluție în jurul stelei sale. În mod formal, un cvasisatelit orbitează în jurul stelei și nu în jurul planetei ca un veritabil satelit. Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul stelei în același timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o traiectorie care nu este nici circulară, nici chiar elipsă, ci în formă de "bob de fasole". O orbită cvasisatelitară nu este în general stabilă. În cazul Pământului, asteroizii și sunt
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o traiectorie care nu este nici circulară, nici chiar elipsă, ci în formă de "bob de fasole". O orbită cvasisatelitară nu este în general stabilă. În cazul Pământului, asteroizii și sunt în acest moment cvasisateliți, situație care n-ar trebuie să dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită în potcoavă (într-un mod asemănător cu 3753 Cruithne) și este imposibil să se spună cu
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
ar trebuie să dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită în potcoavă (într-un mod asemănător cu 3753 Cruithne) și este imposibil să se spună cu certitudine dacă vor redeveni cvasisateliți peste câteva secole. Un asteroid a cărui orbită este suficient de înclinată și / sau excentrică este susceptibil să treacă de la o mișcare de tip cvasisatelit (QS) la o mișcare de tip potcoavă (HS, de la cuvântul din engleză "horseshoe": „potcoavă”) și invers. Animația alăturată arată cazul
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
a cărui orbită este suficient de înclinată și / sau excentrică este susceptibil să treacă de la o mișcare de tip cvasisatelit (QS) la o mișcare de tip potcoavă (HS, de la cuvântul din engleză "horseshoe": „potcoavă”) și invers. Animația alăturată arată cazul asteroidului , care va traversa două din aceste tranziții în următoarele secole: mișcarea actuală este de tip potcoavă, apoi asteroidul va deveni un cvasisatelit al Pământului spre anul 2190 și își va relua mișcarea în potcoavă. Studii au arătat că ar fi
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
tip cvasisatelit (QS) la o mișcare de tip potcoavă (HS, de la cuvântul din engleză "horseshoe": „potcoavă”) și invers. Animația alăturată arată cazul asteroidului , care va traversa două din aceste tranziții în următoarele secole: mișcarea actuală este de tip potcoavă, apoi asteroidul va deveni un cvasisatelit al Pământului spre anul 2190 și își va relua mișcarea în potcoavă. Studii au arătat că ar fi posibil ca un cvasisatelit teoretic al lui Uranus sau al lui Neptun să rămână pe durata vieții Sistemului
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
, sau 624 Hector, este un asteroid troian al lui Jupiter descoperit de August Kopff, la 10 februarie 1907. Este cel mai mare asteroid troian cunoscut. Cu dimensiunile de 370 × , Hektor este corpul ceresc cel mai alungit cunoscut în Sistemul Solar, printre obiectele având o talie de
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
, sau 624 Hector, este un asteroid troian al lui Jupiter descoperit de August Kopff, la 10 februarie 1907. Este cel mai mare asteroid troian cunoscut. Cu dimensiunile de 370 × , Hektor este corpul ceresc cel mai alungit cunoscut în Sistemul Solar, printre obiectele având o talie de același ordin de mărime. De fapt, este posibil ca să fie un asteroid binar, ale cărui două componente
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
1907. Este cel mai mare asteroid troian cunoscut. Cu dimensiunile de 370 × , Hektor este corpul ceresc cel mai alungit cunoscut în Sistemul Solar, printre obiectele având o talie de același ordin de mărime. De fapt, este posibil ca să fie un asteroid binar, ale cărui două componente sunt în contact, legate între ele prin forțe gravitaționale. Ca urmare a unei rezoluții unghiulare prea limitate, observațiile realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble în 1993, nu au permis validarea acestei ipoteze, dar nici nu le-
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
iulie 2006, utilizând unitatea a II-a a Observatorului Keck, un telescop cu diametrul de , plasat pe vârful Mauna Kea, în Hawaii și prevăzut cu un sistem de optică adaptativă cât și cu o stea laser, astronomii au putut observa asteroidul Hektor cu o rezoluție fără precedent (0,06 secunde de arc). Imaginile au confirmat o formă duală pentru Hektor, dar au scos în evidență și prezența unui mic satelit, denumit S/2006 (624) 1, de , plasat la circa de primar
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
rezoluție fără precedent (0,06 secunde de arc). Imaginile au confirmat o formă duală pentru Hektor, dar au scos în evidență și prezența unui mic satelit, denumit S/2006 (624) 1, de , plasat la circa de primar. Hektor este un asteroid de tip D, cu un albedo slab și un spectru roșiatic. Se află în punctul Lagrange L, "în fața" lui Jupiter. Asteroidul 624 Hektor aparține așa-numitei "tabere grecești", ca una din cele două facțiuni din luptele legendarului Război al Troiei
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
și prezența unui mic satelit, denumit S/2006 (624) 1, de , plasat la circa de primar. Hektor este un asteroid de tip D, cu un albedo slab și un spectru roșiatic. Se află în punctul Lagrange L, "în fața" lui Jupiter. Asteroidul 624 Hektor aparține așa-numitei "tabere grecești", ca una din cele două facțiuni din luptele legendarului Război al Troiei. Ironie a sorții, Hektor a fost denumit în onoarea eroului troian Hector, fiind inclus într-o grupă greșită: tot așa asteroidul
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
Asteroidul 624 Hektor aparține așa-numitei "tabere grecești", ca una din cele două facțiuni din luptele legendarului Război al Troiei. Ironie a sorții, Hektor a fost denumit în onoarea eroului troian Hector, fiind inclus într-o grupă greșită: tot așa asteroidul 617 Patroclus aparține "taberei troiene", în preajma punctului Lagrange L, deși este denumit în onoarea unui erou grec.
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
(n. 18 aprilie 1945, Tâmna, județul Mehedinți - d. 6 decembrie 2007) a fost un prozator, eseist și dramaturg român, fiind cunoscut pentru Trilogia "Batalioane Invizibile" (I. "Craterul", II. "Rhizoma", III. "Asteroidul"), "Coroana Izabelei", "Avocatul Diavolului" și romanul-teatru "Rătăcirea Domnului". a fost unul dintre cei mai activi și importanți scriitori din câmpul literar post-decembrie 1989. A fost redactor șef al revistei de cultură "Luceafărul", pe care a condus-o din 2000. Marius
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
analizele cometelor sunt reprezentative în ansamblu, marea majoritate a obiectelor din Norul lui Hills se compune din diverse ghețuri (de apă, de metan, de etan, de monoxid de carbon și de cianură de hidrogen). Totuși, descoperirea obiectului 1996 PW, un asteroid pe o orbită mai tipică pentru o cometă cu perioadă lungă, sugerează că norul poate să conțină și obiecte stâncoase. Analiza carbonului și a raporturilor izotopice ale azotului pe de o parte în cometele familiei Norului lui Oort și pe
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick. Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick. Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
cele găsite la nivelurile inferioare. Ca urmare a expediției, un pisc de 14.240 picioare aproape de Mount Whitney a fost numit "Acul Keeler”. În plus față de intervalul lui Keeler în inelele lui Saturn, craterul marțian "Keeler", craterul lunar "Keeler", precum și asteroidul , sunt numite în onoarea lui.
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
săi, părinții, fratele și nepotul în curtea bisericii din , North Yorkshire. În prezent, singura piatră care marchează locurile lor de îngropare spune "Bolta Goodricke." la este numit după Goodricke. Există, de asemenea, o sculptură modernă numită "Algol" pe terenul acesteia. Asteroidul este numit pentru John Goodricke. Universitatea din York are un Colegiu Goodricke numit după John Goodricke. În 2012, o organizație non-profit numită după John Goodricke a fost înființată în Armenia de către un grup de astronomi amatori.
John Goodricke () [Corola-website/Science/337283_a_338612]