1,317 matches
-
fizice și al artelor marțiale chineze. Artele marțiale Ceea ce occidentali nu reușesc să înțeleagă adesea referitor la artele marțiale chineze este faptul că scopul principal al acestora este de a servi ca apărare împotriva bolilor și a degenerării, nu a atacatorilor și hoților și că sunt fundamentate exact pe aceleași forțe care stau la baza medicinei, a meditației și a tuturor artelor taoiste. Acest argument este prezentat adecvat în The Wandering Taoist (Taoistul rătăcitor): Învățarea artelor marțiale presupune siguranță de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aveau șepcile de la uniformă trase pe ochi și amândoi purtau ochelari de soare cu lentile fumurii. La locul ambuscadei nu au existat martori oculari, iar însoțitorii transportului fuseseră scoși din circuit până să apuce să-i vadă mai bine pe atacatori. Jaful se mută de pe pagina a doua și a treia în rubricile de scandal. Bevo Means l-a consemnat trei zile la rând în rubrica sa, exploatând la maximum informația că banda lui Bugsy Siegel îi urmărea pe hoții fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am încătușat cu mâinile la spate. În timp ce-l împingeam în sus pe scări mi s-a urcat sângele la cap. Am simțit niște pumni micuți care mă loveau pe picior. Lasă-l în pace pe tata! Lasă-l în pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar mai fi păstrat o scânteie cât de mică de Încredere În piesa sa, o urmă de speranță că spectatorii cu discernământ, alții decât prietenii interesați, Îi vor aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
programul său deveni mai lejer, el se simți mai bine și mai cu chef de viață. Cu Amanda vorbea mai rar și totdeauna utilizând termenii cei mai politicoși, dar care să nu pară prea rigizi. Se ocupase personal de găsirea atacatorilor lui Dănuț, dar nu era nicăieri nici un semn de ei. Într-o zi, când se uita prin niște documente la arhivă pentru a ajuta populația cu găsirea unei persoane dispărute, ceva îi atrase atenția: la grupul "Ca" nu era înregistrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vedetelor Optzeciste ca dintr-un pumn de grăunțe. Am încremenit. Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grăunțe. Am încremenit. Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vreo 20 de metri - ce i se deschidea înainte. Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al Porsche-ului, cu picioarele afară, desculță, cu fusta adunată În jurul taliei. În părul blond Îi strălucea saliva atacatorului, iar rujul Întins În jurul gurii o făcea să semene cu un borcan de bomboane mozolite de un copil pofticios. Își trase În sus pe coapse lenjeria sfîșiată, vomită pe prundiș, apoi se Întinse spre locurile din spate și Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui specialist În lupta corp la corp, precum comandourile thailandeze pe care le văzusem În acțiune la o defilare din Bangkok, demonstrînd cum se prinde și se ucide o santinelă inamică. Îmi aminteam de genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
da. Aveam de gînd să-mi petrec noaptea aici. De fapt mă hotărîsem să predau camera la hotelul meu și să mă mut În apartamentul ăsta. Trebuie să fiu mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de Orkney. Individul ne ascultase cum ne luptam În dormitor, Îmi recunoscuse vocea și apoi, după plecarea Paulei, profitase de ocazie. — Cine altcineva mai are cheia? Întrebă Cabrera. Cameristele, portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inspector. Odată ce-ați terminat de percheziționat apartamentul după arestarea lui Frank, i le-ați dat domnului Hennessy. Au rămas În sertarul biroului său. Oricine putea să intre și să-și facă o copie. Sigur că da. Dar de unde știa atacatorul dumneavoastră că sînteți aici? Abia seara tîrziu v-ați hotărît să plecați de la Los Monteros. — Domnule inspector... Acest tînăr polițist agreabil, dar mult prea perspicace părea hotărît să facă din mine suspectul lui de frunte. — Eu eram victima. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mare bucurie sfatul, domnule Prentice. Ca jurnalist, ați avut ocazia să vedeți o mulțime de polițiști la lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și mă sprijini de umărul ei. — Cu greu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecut după-amiaza pe balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem de la hotelul Los Monteros. Deja simțeam că sînt ținut sub supraveghere de persoane care considerau că, dincolo de-a fi doar fratele Îngrijorat al lui Frank, reprezentam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Paulei, am făcut un duș ca să-mi limpezesc gîndurile. Pe cînd mă frecam cu gelul de duș al lui Frank, i-am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceafă. — Ai grijă, Charles. Data viitoare cînd o să te mai atace cineva s-ar putea să iasă mult mai urît. — M-am gîndit la asta. De ce-ar vrea cineva să-mi bage frica-n oase? Te poți gîndi că atacatorul abia sosise În Estrella de Mar și m-a confundat cu Frank. Poate avea contract să-l omoare pe Frank sau să-l rănească serios. Și-a dat seama cine eram și s-a oprit... — Charles, te rog... Zăpăcită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam despre insulină, ar fi fost deja prea târziu pentru ea dacă atacatorul ar fi reușit să-i facă o doză îndeajuns de mare; câteva doze complete și ar fi intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care am căzut într-o parte și m-am lovit la cap. Îți amintești altceva despre el? zisei eu, în disperare de cauză. Violet părea că-și aduce mai bine aminte în ce ordine își făcuse rănile decât cum arăta atacatorul. — De unde ai tras concluzia că era înalt? — Păi, părea înalt, făcu Violet, irascibilă. Și era foarte puternic. — Și mâinile? I le-ai văzut? Sau dacă mirosea a loțiune de după bărbierit sau ceva de genul ăsta? — Ce e asta, The Bill1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut împreună cu el. Abia atunci agresorul se înfățișă victimei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelor ceasuri grele. În realitate, papa a fost silit să accepte toate pretențiile lui Colonna. A semnat un angajament prin care făgăduia să se retragă din Liga împotriva împăratului și să renunțe la orice sancțiune împotriva cardinalului vinovat. Bineînțeles, de îndată ce atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vaticanului, gărzile elvețiene au rezistat cu o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața Sfântul Petru, zbierând: — Luther papă! Luther papă! Clement al VII-lea ae afla în capela sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine ar fi dacă ar exista o modalitate de a înțelege toate astea. Poate că ar trebui să-i spună lui Uri ce s-a întâmplat în piață: poate că ar reuși să-și dea seama împreună cine au fost atacatorii. Dar îi povestise deja atât de multe despre ea seara trecută. Era gata să deschidă gura când Uri se întinse spre radio ca să asculte știrile de seară. Din nou începu să traducă fiecare știre în parte. Spun că în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]