79,258 matches
-
val de știri” ce au avut drept subiect terorismul, sub toate formele sale de manifestare, coroborat, în mod paradoxal, cu cercetarea unei publicații de specialitate, în paginile căreia căutam informații despre un accident feroviar, m-a făcut să îmi îndrept atenția spre o temă aproape complet necunoscută publicului larg și mult prea puțin discutată în lucrările de istorie: atentatele asupra rețelei CFR. Inițal, la fel ca mulți dintre cei ce vor avea răbdarea să lectureze cu atenție aceste rânduri, am avut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
făcut să îmi îndrept atenția spre o temă aproape complet necunoscută publicului larg și mult prea puțin discutată în lucrările de istorie: atentatele asupra rețelei CFR. Inițal, la fel ca mulți dintre cei ce vor avea răbdarea să lectureze cu atenție aceste rânduri, am avut impresia că acest gen de evenimente au avut loc pe teritoriul României doar în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, scopul în care ele au fost organizate fiind strict legat de cadrul mai larg al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba îsuflet.' Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o frază ca următoarea: îDai de necaz foarte ușor dacă vrei să
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e să reduc, să elimin. Prea multe cuvinte mă irită uneori - pur și simplu așa îmi vin - ca din gura eroului. Nu-mi examinez operele cu atenție dar îmi dau seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbește la un moment dat mult prea mult.' Și în același sens, tot Pinter ne spune: îAvem foarte puține cuvinte - ele nu trebuie ucise prin folosire excesivă.' În ce privește literatura
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba îsuflet.' Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o frază ca următoarea: îDai de necaz foarte ușor dacă vrei să
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e să reduc, să elimin. Prea multe cuvinte mă irită uneori - pur și simplu așa îmi vin - ca din gura eroului. Nu-mi examinez operele cu atenție dar îmi dau seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbește la un moment dat mult prea mult.' Și în același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte - ele nu trebuie ucise prin folosire excesivă.' În ce privește literatura
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
într-o prelegere la Universitate, un italian "a arătat cum totul începe de la Mussolini, l-a descris pe Duce și n-a avut de pomenit nici un tânăr". Deși aflat la studii în Germania, Golopenția scria că "Trebuie mai ales atrasă atenția lumii de la noi asupra culturii, a stilului englez și anglo-saxon în genere. Un continent complet inexplorat de noi, terra incognita, în sensul cel mai propriu. Și totuși ar trebui ca generația care va ieși de acum încolo în străinătate să
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
o oglindă comică un întreg grup de scriitori, un întreg curent literar, un întreg mod de a scrie (vezi, la Topîrceanu, Armonii vesperale și Enigma cărților închise). De remarcat că acest "model" tipologic este mînuit cu destulă suplețe, autorul atrăgând atenția că textele invocate au un rol demonstrativ, dar nu închid calea unor interferențe sau tipuri mixte, ilustrate la rîndul lor prin cîteva exemple. Vrednic de notat este și faptul că elanul teoretic al tezei nu ancorează în uscăciune, ci îmbracă
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
concurența pe care i-o face Dimineață pierdută, capodopera scrisă de Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile este o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
teoretic încheiat, al studenției. De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu, se înghesuie în bănci sau pe prichiciul ferestrelor, ascultă cu atenție și notează cu înfrigurare. Alți studenți se împărtășesc cu nesaț din tezaurul de erudiție al profesorului și sînt cuceriți de adînca umanitate ce însuflețește orice cuvînt al său. Mîine le va succeda o nouă generație de entuziaști. Profesorul o va
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
inspire. Profesorul Iordan își iubea elevii, iar elevii îi răspundeau în același mod. Și sper că nu voi supăra pe nimeni spunînd că solicitudinea sa față de studenții ce se orientau cu precădere către domeniul literaturii întrecea cu mult, în timpul acela, atenția pe care însăși Catedra de literatură română o acorda acelorași studenți."2 Fraza ultimă are un accent autocritic, prin care omul matur își recuză ironiile juvenile la adresa lingviștilor care încercaseră cîndva să-l "capteze". O pagină plină de căldură, inspirată
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
de exemplele aduse. Și o recunoaștere involuntară: manuscrisele sale fac parte dintre cele dispărute. Am și o veste bună: pregătesc o listă mult mai amplă și mai documentată a jafurilor depistate de mine. îmi permit, de asemenea, să-i atrag atenția atentului meu cititor că numele cu care autorul pe care îl admiră și-a semnat întotdeauna scrierile este V. (nu Vasile) Voiculescu. Ca și M. Eminescu, T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu. Asupra observațiilor "picante" asupra cercetătoarei care sînt nu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
prin contrast, caracterizau jocul lui de actor în timp ce își recita poeziile. Era un actor desăvârșit, cabotin în sensul cel mai pur al cuvântului, fără nuanță pejorativă, ci doar de natură să ilustreze un stil particular și extravagant, care îți solicita atenția într-un mod oarecum bizar și totodată irezistibil (cu G. Călinescu - aveam să constat mai târziu - se întâmpla la cursuri sau conferințe, adesea, întocmai). Jocul lui Minulescu te intriga într-un fel cu totul aparte, greu de redat în cuvinte
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale. Am urmărit cu atenție primăvara de afară. Senzația că renii aleargă printr-un nesfârșit mi-a amplificat spațiul. Am reușit să te identific cu o formă a nebănuitului etern. Trecând într-o altă persoană, fără acte de identitate, am reușit să te urmăresc pe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
dar ei sînt încă într-o fază diletantă a șocării de dragul subversiunii, într-o formulă nedecisă a autoficțiunii furioase, între poem-proză-jurnal, cu ostentația lipsei de complexe și de complezențe, supărați pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preț atenția și recunoașterea ca artiști. Numai că scrisul tipărit e necruțător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafață notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădește o excepțională înzestrare de romancier, chiar dacă și la ea e vorba într-
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
Versurile lui Geo Dumitrescu, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care o au în dicționar. El
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
român?" este, se știe, o parafrază după faimoasa interogație retorică a lui Montesquieu - "Cum se poate să fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în considerare cazul în care un persan s-ar întreba el însuși pe sine, autoflagelant, cum poate fi nimic mai mult decât ceea ce este. Recentul eseu masiv al Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ea cerea, plângând, să rămână acolo, în lagăr, cu noi... România este suferința de neuitat, dar și bucuria, atâta cât a putut să fie. Dar România este astăzi, pentru mine, mai ales limba română". Trebuie să acordăm trecutului mai multă atenție pentru că, la urma-urmei, nu sântem decât niște ființe producătoare de trecut. Iar mie, iată că îmi iese în cale, mai deunăzi, un anume "filozof", autor a câtorva maculaturi de laudă a legionarismului (nazismul românesc), ins pe care îl cunosc și
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
ocazie, revizuite, adăugite și aduse la zi bibliografic) în franceză și italiană - constituie, indirect și, de bună seamă, involuntar, confirmarea tezei căreia Pierre-Maxime Schuhl (reputat elenist francez din ultimele decenii) i-a dat o admirabilă formulare. Ne permitem să reținem atenția cititorilor noștri redând aceste cuvinte, pe care le putem considera un autentic frontispiciu al cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu poate să fie
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
apropie cu familiară pietate față de Domnul Dumnezeul său, de Maica Domnului și de toți sfinții. În legendele românești asupra Maicii Domnului, ceea ce predomină este maternitatea dramatică a Fecioarei Maria. Poporul nostru cunoaște o seamă de legende asupra Maicii Domnului - dar atenția sa a fost fermecată mai ales de latura umană, umilă, a miracolului; poporul s-a înduioșat mai ales de suferințele de mamă ale Fecioarei Maria.” Ciclul acesta de legende, apreciază Mircea Eliade, “este cel mai sublim prinos pe care îl
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Al. Brătescu-Voinești considerat “un mare povestitor” (?!). Acest articol, precum și cel despre C-tin Kirițescu, eternul secretar general moralist al Ministerului Instrucțiunii, par să fie o concesie de gust care venea din partea profesorului de liceu Nicolae Iordache. Dar criticul își concentrează atenția către prozatorii de primul rang. Mihail Sadoveanu i se relevă ca un fabulos talent”, unitatea operei lui fiind perfectă. Scriitorul este mai interesat de colectivitate și mai puțin de drama individuală. De aici, clasicismul său pe care de obicei critica
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]