3,288 matches
-
în vârf, spunînd: "Mmm!" Și-ntr-o zi, pe la prânz, când cei doi colegi porneau la școală, că aveau ore după-amiază, l-am întrebat pe Predescu: ― La ce oră aveți Româna, Fănică? ― Ultima oră... la 5. ― Să știi că astăzi aterizez și eu la ora voastră de Română. Ard de nerăbdare să-l aud pe Pompiliu Constantinescu! ― Vino, dom'le! Tot vor să te cunoască băieții noștri, de când au auzit că i-ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar inima, acolo înăuntru, spongioasă, o putea strânge tare ca pe un burete sub apa vie, pentru a stoarce apoi din ea, prin toate alveolele, izvoarele simțirei. Bine așezată acum într-un fotoliu, își cobora gândurile din cer pe pământ. Aterizau cu o înlesnire și siguranță de mișcări pe care încă nu o aveau aerostatele. Așadar, se putea ca zilele să se asemene! Dar faimoasa vizită la Hallipa fusese într-un august si acuma era abia sfârșit de aprilie. Cum și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în semn de răspuns, apoi încearcă să i se adreseze în hindi, dar, spre uimirea sa, bărbatul îl salută în engleză: Se pare c-o să plouă, nu? Își ridicară amândoi fețele spre cer. Și, ca răspuns, un strop de ploaie aterizează tocmai atunci pe fața lui Forrester. Foc și apă. Pământ și aer. Gândiți-vă la aceste elemente antagonice și încercați să le împăcați. Prăvăliți-le unele peste altele, dați-le brânci într-un tunel elicoidal, în întuneric, așteptându-vă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat în praful pieței din Lahore, nu este alta decât vedeta expoziției de mașini de la Paris, importată din Franța la un preț astronomic (doamnelor și domnilor), cu un motor foarte puternic V-12, cu mecanism de frânare pe patru roți, capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate, viclene. Când Gertler aterizează lângă el mormăind și căzând pe o parte, Jonathan i-l arată cu degetul. Waller sesizează c-a fost observat și se ascunde după un tufiș. Se vede cum fuge printre copaci. Gertler aleargă după el, înjurând. Oripilat, Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Al treilea vorbitor, un soldat bătrân, cu un șir de medalii pe piept, îndeamnă mulțimea să protejeze națiunea de competiția străină, când, deodată, o mișcare subită a oamenilor îl împinge pe Jonathan spre scenă. Se aud strigăte și o sticlă aterizează deasupra lui. Undeva, în spate, s-a încins o bătaie în toată regula, și în timp ce unii fug ca să scape, alții îi împing, încercând să-i forțeze să li se alăture. Unul din prietenii lui Jonathan îl trage de mânecă îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Homer au trebuit și ei să sară în aer. Celor care înaintau pe celelalte benzi li se părea că incongruentul culoar ai vitezei maxime explodează la un moment dat, expectorând pe rând o mulțime de coleoptere. De fapt, toate au aterizat cu bine în exteriorul megarutei. Doar cabina lui Homer s-a izbit de aceea țâșnită în urma sa. Impactul a fost teribil. Ochii Barbarei ieșiră din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
familie, Bâzu Cantacuzino. El lucra ca pilot pe linia București-Paris. — Cum te-a ajutat? — Bâzu era un erou al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic. Pe pilot l-am mai întâlnit după aceea și la Madrid, unde a murit, de altfel, mai târziu. — Unde ai locuit la Paris? — Acolo aveam o mătușă plină de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
continuu, ca într-un film vechi în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încă de când erau mici copii. Spectacolul ajunge la punctul său culminant. Maimuțele își etalează îndemânarea acrobatică. Învârtindu-se și făcând tumbe, regele Maimuță execută un salt peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn vopsit. Mulțimea aclamă. Regele Maimuță sare pe un nor, o scândură agățată cu funii din tavan. O bucată mare de material alb, care reprezintă cascada cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă să-și privești în față tatăl... Vreau să știi cum de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Buddha, despre care se zice că e capabilă să „acopere totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a mers rostogolindu-se pe o roată de căruță mii de mile, el descoperă că a aterizat într-o palmă atotputernică. Capul meu era singurul pe care asasinul nu reușise să-l colecționeze în panoplia sa. Prințul Kung și cu mine ne-am așezat să stăm de vorbă - și așa a început lunga noastră relație de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trimită oameni la rectificat, dăduse foc câmpului, ca să poată Începe mai repede și mai ușor arăturile de toamnă. Ghinionul lui a fost că Primul de la județ a văzut flăcările din elicopter și a vrut să cerceteze mai Îndeaproape lucrurile. A aterizat, a răscolit prin cenușa caldă Încă, și a găsit câțiva știuleți cu boabele arse. I-a pus pe Însoțitori să mai caute, au băgat rămășițele alea Într-un sac și au zburat spre fermă. Inginerul era pe platforma de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țăndări pușca de trunchiul unui stejar, l-a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui le comandase, și-a Încasat onorariul și a dispărut de la domiciliu; Icu Poștașu, În vreme ce se holba la avionul de stropit aterizat pe o miriște, a observat câteva nituri retezate În coada hărăbăii, bucurându-se apoi de recunoștința piloților care, după ce au remediat defecțiunea și contra unei damigene de zece litri de vin roșu, l-au plimbat și pe el douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mică a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct la masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi pe naiba cu o falcă-n cer și una-n pământ venind
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
talent, dar nu-mi imaginasem așa ceva. Detaliile erau perfecte, totul era perfect. Erau zeci, unele cu adevărat opere de artă. Portrete, schițe și tot felul de compoziții abstracte. Mă uitam uimită la fiecare. Am apucat unul din ultimele desene, care aterizase În spatele meu, cu gândul de a-l pune la loc Înainte ca Damian să se Întoarcă. Dar degetele mi-au rămas Înțepenite, nevrând să dea drumul hârtiei. Desenul acela era cel mai frumos dintre toate. Înfățișa o fată Înaltă, stând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să fac, dintr-odată totul s-a schimbat! Fără nici un fel de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și m-a întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lumea. Gândul la Luke mă urmărea necontenit. Eram mult prea obosită ca să mă pot concentra asupra pierderii suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în creier în mod constant indiferent ce făceam. Totul mi se părea straniu. Ca și cum aș fi aterizat pe o altă planetă. Când acel mic dejun revoltător s-a încheiat, am fost nevoită să râcâi mai multe tigăi uriașe și pline de grăsime. După care am luat-o la goană către camera mea, unde am petrecut douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa anevoie. Eram ieșiți din ritm, nu făceam parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui Bugs Bunny se duce la Acapulco. După o veșnicie, a sosit și mâncarea. Amândoi ne-am prefăcut încântați. Am împins de zor fasolea prin farfurii. Masa inegală s-a balansat de-ai fi zis că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era o corabie în mijlocul furtunii. Mi-am sprijinit cotul de ea și Cola lui Chris s-a clătinat și s-a vărsat. Apoi Chris a ridicat sarea, iar masa s-a mișcat așa de tare că furculița mea a aterizat pe podea. După care eu mi-am ridicat cotul, ca să pot să pipăi podeaua în căutarea furculiței - de vreme ce el nu s-a mișcat s-o găsească, leneșul nenorocit - iar farfuria aproape c-a sărit de pe masă. Mult, mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
compus din cuvintele îngrozitoare pe care le urlase mama, rușinea că revenisem la droguri și faptul că fusesem respinsă de Chris. Am stat întinsă pe patul de spital, în timp ce lacrimile mi se rostogoleau de-a lungul feței pentru ca apoi să aterizeze pe pernă, și m-am urât cu o pasiune surdă, dar profundă. Eram cea mai mare ratată care fusese vreodată creată. Nimeni nu mă iubea. Fusesem aruncată afară din casă fiindcă eram proastă și nefolositoare. Nu puteam să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am uitat împrejur, dar n-am reușit să descopăr nici un chip familiar în șuvoiul dezabuzat de oameni. Vai, Doamne, era bebelușul supradimensionat! Tipul venea către mine, făcându-și potecă prin mulțime. Preț de-o clipă, m-am temut c-am aterizat într-un soi de episod gen Ally McBeal, dar apoi bebelușul m-a ajuns din urmă relexat, iar fața lui a început să mi se pară cunoscută. Dar cine era? și ce l-ar putea apuca pe un om să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]