8,268 matches
-
pofti. Clane clătină din cap. - Greșești. E de-a dreptul imposibil să mă omorâți. Un sunet se auzi dinspre Meewan. Inginerul înainta. - Czinczar, - spuse el amenințător - omul ăsta e insuportabil. Îngăduie-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului îl vor proteja de infamie. Czinczar îi făcu semn să treacă deoparte. Dar privi fix la prizonier, cu ochi anormal de strălucitori. Rapiditatea cu care tensiunea pătrunse în cameră, îl uimi. Și, incredibil, prizonierul profită de avantaj. - Imposibil să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ne va întemnița. Dădu din umeri. - În ce privește controlul asupra bilei, nu am pretenția că-l înțeleg. În cele din urmă, îl impresionase pe Clane prin comportarea sa rece ca gheața. - Tu de fapt - întrebă Clane neîncrezător - nu crezi în zeii atomului? - Gărzi, - țipă Czinczar ascuțit - atacați-l din ambele părți! Bila de lumină sclipi dar nu părea să se miște. Nu existau gărzi. - Acum mă crezi? - întrebă Clane. Barbarul părea tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la vale... iar timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
s-ar putea Întîmpla oricărui tînăr din lume Într-o zi ca asta. În loc să mă simt strivit și sufocat de explozia ei crudă și Îngîmfată de putere, bogăție și abundență, În loc să trăiesc sentimentul că mă Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai mult de cincizeci și cinci. Și, de-ai fi căutat În lung și-n lat portretul ideal al trecătorului obișnuit, imaginea amalgamată a atomului pierdut În furnicarul uman, n-ai fi putut găsi an exemplar mai potrivit. Singurul său semn distinctiv era acela că nu se distingea prin nimic de alte milioane de oameni. Avea trăsăturile omului pe care-l vezi de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca niște fuse, a șoldurilor late, a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străzii, dar moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, moartea, sora cea mîndră, pășea acum prin oraș și era mai Înaltă decît cele mai Înalte turnuri ale lor și era Învingătoare chiar și atunci cînd se oprea asupra celui mai umil atom banal de lut, și toate străzile amuțeau cînd ea vorbea. Așadar oamenii o priveau cu respect, cu groază și umilință și cu dragoste, căci moartea, moartea cea mîndră, poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atîta mîndrie și frumusețe nouă, celor care am trecut prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor - atomi fără chip, fără nume, fără glas ai pămîntului - cumplita binecuvîntare a măreției tale, pentru că te-am Întîlnit și te-am cunoscut așa de bine și am trăit atît de mult singur, doar cu Singurătatea, sora ta, pentru toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile între ele. Iar Grădinarul e prietenul amândurora: el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile între ele. Iar Grădinarul e prietenul amândurora: el are ochii verzi și sângele roșu. Grădinarul și Ana se cunosc demult. De aceea, el când a zărit-o, a întrebat-o râzând, ca pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
problemelor. Dar băiatul acesta era altfel. Și, din moment, ce nu știa exact care era diferența, Gosseyn pusese în funcțiune super-creierul pentru a lua informații complete despre corpul băiatului împărat. Era vorba despre o radiografiere mentală completă a fiecărei molecule, atom, electron și particulă. Acum băiatul vorbea: - O să scoatem noi secretele din tine. Până la cea mai măruntă informație. Cum ai făcut lucrul acesta cu nava noastră? Așa că dă-ți drumul la gură Și ca să știi că nu mă joc, o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe care-l folosim în general pentru ceea ce ați spus. Dar am văzut că el se folosește și pentru a ține o ușă deschisă. Numele pe care i-l dăm n-are importanță. Dar trebuie să fim conștienți de particule, atomi, molecule, curenți energetici, etc. Zâmbi. Ați înțeles? Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel mai mare străbătea spațiul. Gosseyn se similariză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
infinită de durere. Iubirea, munca, arta, știința și legile erau jocuri periculoase pe gheață; toate casele și orașele se construiau pe această idee. Gheața era fragilă. O minusculă îngustare a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund și un singur atom despicat putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți oamenii bisericii îi erau agenți. Cum oare puteau să meargă prin lume cu fețele acelea afabile, prefăcîndu-se că aparțin suprafeței vieții? Craniile lor ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așeză pe un scaun, cu mîinile pe mînerul umbrelei și bărbia sprijinită în mîini. — Și ce ne spune profesorul Hoyle despre creație? — Ei bine, majoritatea astronomilor cred că întreaga substanță din univers a fost cîndva comprimată într-un singur atom gigantic, care a explodat și toate stelele și galaxiile din univers sînt particule ale acelui străvechi atom. Știați că toate galaxiile din univers se depărtează rapid unele de altele, nu-i așa? — Am auzit zvonuri în acest sens. — E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne spune profesorul Hoyle despre creație? — Ei bine, majoritatea astronomilor cred că întreaga substanță din univers a fost cîndva comprimată într-un singur atom gigantic, care a explodat și toate stelele și galaxiile din univers sînt particule ale acelui străvechi atom. Știați că toate galaxiile din univers se depărtează rapid unele de altele, nu-i așa? — Am auzit zvonuri în acest sens. — E mai mult decît un zvon, doctore McPhedron, e un fapt dovedit. Ei bine, profesorul Hoyle crede că universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
univers se depărtează rapid unele de altele, nu-i așa? — Am auzit zvonuri în acest sens. — E mai mult decît un zvon, doctore McPhedron, e un fapt dovedit. Ei bine, profesorul Hoyle crede că universul este compus din hidrogen, pentru că atomul de hidrogen este cea mai simplă formă de atom, și crede că atomii de hidrogen se nasc în continuu în spațiile tot mai largi dintre stele și formează noi stele și galaxii. — Vai, dar asta-i miraculos! Și tu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]