1,305 matches
-
îi va birui și-i va omorî.” Dar Iahwe care era șo-mer prin întunericurile pămîntului pune de un șiretlic și ajunge el stăpînul cerurilor iar cei douăzeci și patru de bătrîni din jurul lui i-au zis plini de recunoștință: ,,Îți mulțumim Elohim atotputernic ce ești și care erau și care vii, că ai pus mîna pe puterea ta cea mare, și ai început să împărățești. Neamurile se mîniaseră dar a venit mînia ta, a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul ca rău - iar răul ca neant. Satana era un nimic, la propriu. Boethius argumenta după cum urmează: Dumnezeu este atotputernic. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vremea când se încheiau cruciadele, în secolul al XIII-lea, Sf. Toma d’Aquino declara că Dumnezeu nu putea să creeze ceva infinit, la fel cum nu putea să creeze nici un cal erudit. Dar asta sugera că Dumnezeu nu era atotputernic - un gând interzis în teologia creștină. În anul 1277, episcopul Parisului, Étienne Tempier, a adunat mai mulți învățați pentru a discuta despre aristotelianism sau, mai degrabă, pentru a l ataca. El a înlăturat multe dintre doctrinele aristotelice care contraziceau caracterul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unui loc liber în față, în care să fie deplasate sferele, și rămânerea unui loc liber în spate, după deplasarea lor.) Dumnezeu ar fi putut crea un vid, dacă ar fi vrut. Dintr-odată, vidul era permis deoarece o divinitate atotputernică avea dreptul să nu urmeze regulile lui Aristotel, dacă nu voia. Sentințele lui Tempier nu au reprezentat lovitura finală dată filozofiei aristotelice, însă au arătat că temelia ei începuse să se zdruncine. Biserica avea să se mai agațe de doctrina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de nucă din centrul cojii de nucă, reprezentată de cosmos. Ideea de alte planete pe care să existe forme de viață era la fel de ridicolă ca și cea a existenței unei sfere cu două centre. Când a declarat că Dumnezeul cel atotputernic ar putea crea vid, dacă ar vrea, Tempier a susținut că El putea distruge orice lege aristotelică. Dumnezeu ar putea da naștere la viață și în alte lumi, dacă ar dori. Ar putea exista mii de alte Pământuri, fiecare plin
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
conține momentul disocierii între intern și extern, între a fi și a părea. Sunt personaje care nu sunt ceea ce par: își joacă rolul în spectacolul pe care il organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unei orânduiri după un scop determinat"; 2) "această orânduire finalistă este complet străină lucrurilor și aparține numai contingent acestora"; 3) "există deci o cauză sublimă și înțeleaptă (sau mai multe) care trebuie să fie cauza lumii, nu numai ca natură atotputernică, acționând orbește prin fecunditatea ei, ci ca inteligență, acționând prin libertate; 4) "unitatea acestei cauze poate fi conchisă din unitatea relației reciproce a părților lumii, ca elemente ale unei construcții arhitectonice artistice ...". Imm. Kant, Critica ratiunii pure, p. 474. 84
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca orice tânăr al timpurilor sale (când materialismul și ateismul făceau ravagii, mai ales în rândurile tineretului) era ateudupă cum singur mărturisește - mai târziu aprofundând realitățile vieții cu instrumentele științei ajunge la concluzia că “lumea vie este creația unei ființe atotputernice, unice și infinit înțelepte de natură imaterială, care este cauza primă și scopul ultim al vieții’’ contribuind astfel la aprofundarea bazelor creaționismului științific. Această convingere nu ezită să o expună tinerimii universitare în minunatele sale lecții de fiziologie pe care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
între natural și supranatural, gândirea paulesciană nu este acceptată și nici propusă ca obiect de studiu în cercurile academice. Din nefericire, în aceste cercuri unde amprenta ateistă este pregnantă și se manifestă și astăzi, se consideră că rațiunea umană este atotputernică și poate domina lumea înconjurătoare ceea ce, cu toate progresele științei, rămâne o chestiune discutabilă. Prejudecată, din nefericire, adânc înrădăcinată mai ales în conștiința generațiilor tinere, pentru care cuceririle științei și progresele civilizației nu lasă loc decât pentru satisfacția clipei și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe îndrăgostit în viața ei, și, în cele din urmă, se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui, decât de propria voință, pe care o părăsește în mâna atotputernicului destin. O percepem ca pe un personaj feminin labil, schimbător. Identificăm așadar indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei finală, din tabăra grecilor, de a-l prefera pe Diomede, să pară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit toate lucrurile și cu voința Ta ele au fost și s-au făcut.”. Miezul rugăciunii de cerere și de mulțumire stă în credința că Dumnezeu este atotprezent și atotputernic, este iubire, pentru că ne poartă de grijă și nu ne părăsește niciodată: „cheamă-Mă în ziua necazului și Eu îți voi răspunde”. „Cum nu este nici un ceas, nici o clipă în viața mea, zice Fericitul Augustin, în care să nu folosesc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
curate, în tot cuvântul și fapta noastră, cu inimă bună și gânduri smerite, cu supunere, ascultare și dragoste desăvârșită. Suntem datori cu atât mai mult, cu cât se deosebește Dumnezeu de oameni prin bunătate, desăvârșire și sfințenie. Dumnezeu este necuprins, atotputernic și stăpân a toate. Așadar, El, prin bunăvoința Sa, ne învrednicește pe noi credincioșii să ne rugăm și să rămânem fii ai lui Dumnezeu. Cât de ușor ajunge la Bunul Dumnezeu orice slujitor și credincios care vrea să se roage
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și să se unească cu fiecare, ca nici unul dintre cei care cred în El să nu se pornească împotriva fratelui său, ci fiecare văzândul pe fratele și pe aproapele său ca pe Dumnezeul său, să se socotească pe sine însuși atotputernic față de fratele său, ca față de Făcătorul său; și să-l cinstească și să-l primească întocmai ca pe Acela, și să-și deșerte toate averile spre slujirea Lui precum și Hristos și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră.” Legătura fiecărui om
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
comparațiile; • avem, în general, aceeași viziune asupra a ceea ce este important pentru a defini valoarea și recunoașterea unui individ. 66 Foarte aproape de interpretarea psihanalitică, H. Baumgart (2008) ajunge la concluzia potrivit căreia "geloșii doresc ca partenerul să fie un succesor atotputernic al părintelui care satisface toate dorințele copilului și este cu totul în slujba lui" (p. 63). Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci gelosul "încearcă să adopte poziția mamei care nu-i lasă copilului ei nicio răspundere proprie, pentru că este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pare să ne îngroape, dar simțim niște zăbrele, niște grilaje, niște ziduri (...). Știi ce face ca închisoarea să dispară? Orice sentiment profund, serios. Să fii prieten, să fii frate, să iubești desființează închisoarea printr-o putere suverană, printr-o vrajă atotputernică." La sfîrșitul lui 1880, susținut moral și financiar de fratele său, Vincent van Gogh nu mai ezită: va fi numai și numai pictor, cu totul pictor. În aprile 1882 îi scrie de la Haye lui Theo, explicîndu-i "energia irezistibilă" pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la presupoziția geniului rău, înlocuindu-l cu facultatea liberului arbitru. Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile îndoielnice, și astfel ne împiedică să fim înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne a creat ar fi atotputernic și chiar dacă i-ar face plăcere să ne înșele, asta nu ne împiedică să simțim în noi o astfel de libertate încât, când vrem, putem să ne abținem a îngădui în convingerea noastră lucrurile pe care nu le cunoaștem bine
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cea mai bună dintre toate lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia, despre om ar trebui să rezulte din cea despre Dumnezeu și să fie în perfect acord cu aceasta. În realitate, se întâmplă cu totul altfel. Dacă Dumnezeu este atotputernic, infinit de bun și atotștiutor, omul ar trebui să fie liber, spre a da seama de răul din lume. Or atributele lui Dumnezeu contrazic tocmai libertatea omului. Prin urmare, ideea lui Leibniz, conform căreia Dumnezeu nu poate fi cauza răului
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
trebuie să le asigure hrană, îmbrăcăminte, adăpost, etc., reprezintă ceva care îl leagă pe stăpân, apoi gândul fricii că ei s-ar putea răzvrăti împotriva sa îi conferă statutul de om neliber. Chiar și cel care are iluzia că este atotputernic, că este deasupra legilor și deci, le poate încălca, nu este totuși liber, dat fiind gândul unei eventuale și ulterioare responsabilități. Concluzii O persoană poate acționa din proprie inițiativă, cu mijloacele pe care le-a ales ea însăși și în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
grecii i-au înălțat Atenei templu, drept mulțumire pentru sprijinul în lupta împotriva cartaginezilor, povestește la toată lumea cum ea, ține, închis între zidurile sale, simbolul altor credințe, și duce mai departe nădejdile oamenilor, în felul său, și uitând de zeița atotputernică pe vremuri. Dar nici ele, zeițele, nu se lasă cu una cu două, pentru că mai încolo, după ce străbăți Via Pompeo Picherali, ajungi la fântâna Aretusei. Povestea spune că Artemis i-ar fi sărit în ajutor uneia dintre nereide și, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
procedeele și obiectele științei, comparabile cu metodica lui Rimbaud. Nu modurile viziunii sau ale sentimentului sînt preocupările lui Rimbaud în ultimele sale volume, aici, la fel ca în Jocul secund, depășește stadiul descriptiv și vizează spre anume generalitate și valabilitate atotputernică, generalitate și valabilitate prin care - asemenea legii ce guvernează fenomenele fizice - devenim stăpîni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare. Poetul Iluminațiilor transcende descriptivul ușor de accesat al sentimentelor pentru a urca în infrarealism, unul, spune Ion Barbu, care caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
echipa British Council Iași. În rest, numai de bine! 27 august 2009 Zilele trecute, domnul Seryl Talpalaru, inspectorul general la Învățământ din partea PSD, a căzut într-o falie temporală până pe la 1789, în timpul ciudat al Revoluției Franceze, crezându-se, neinspirat, atotputernic "acuzator al poporului". Furat de aerul tare al înălțimilor, domnia sa a uitat că face parte din breasla profesorilor, atât de hulită pe nedrept în ultimii ani, declarând unui cotidian ieșean nici mai mult, nici mai puțin decât că "profesoarele care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
presa studențească de atunci era o lume paralelă, vrăjită și amețitoare, o lume în care puteai experimenta, ca nicăieri altundeva în spațiul public românesc, drogul legal al libertății de gândire și de expresie. În atmosfera apăsătoare a propagandei de partid, atotputernică și amenințătoare pentru orice trebuia să treacă proba tiparului și a difuzării publice, presa studențească ieșeană reprezenta un bastion singular. Din fericire, atât el, cât și eu eram feriți de tensionantele negocieri cu cenzura (activitate asumată stoic de mentorii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]