2,845 matches
-
știi tu, Aurică, erai mică pe atunci. Ba mi-aduc aminte. Când mirosea a portocale era Crăciunul. Aveam un prun în fața blocului, visam să dea portocale... Întunericul se îngroșase. Un firicel de vânt muta frigul dintr-o parte în alta. Aurica se strânse mai tare între bărbat și ursulețul de pluș. Petrache simți din nou căldura care-i făcuse inima să se mute, zvâcnind, când înspre creștet, când înspre pântec. — Veneam aici când eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Veneam aici când eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația tot mai grăbită. Arătă spre cabina macaralei : De acolo se vede tot orașul, până la castel. E odaia mea secretă, acolo, sus. Hai, să-ți arăt... — Mi-e frică, șopti Aurica, privind spre păianjenul negru al cabinei, înălțat la câteva zeci de metri. O spuse însă atât de aproape de urechea lui, încât măruntaiele lui Petrache se strânseră ghem. — Nu e greu, zise. Eu am făcut asta de zeci de ori. Te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lume cam aplecată într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi... Dar nu ne știe nimeni, nu-i așa ? Eu n-am mai fost niciodată singură cu un bărbat... — Nu știe nimeni, pentru că nu- și închipuie că ar putea cineva să plutească așa, deasupra orașului... — Ce aproape sunt stelele, șopti Aurica. Zici că poți să le atingi cu mâna... Parcă sunt și mai mari... — Și ție ți se pare așa ? Nu e de glumă când stelele cresc. Unii chiar mor din asta, de frică... Stelele cresc și ard, zic ei, cerul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mai mari... — Și ție ți se pare așa ? Nu e de glumă când stelele cresc. Unii chiar mor din asta, de frică... Stelele cresc și ard, zic ei, cerul nu poate să le mai țină și cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse peste șale. Privi îndelung, prin parbrizul macaralei, stelele și luminile orașului, cerurile amestecate, căută din pri viri castelul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deasupra ușii dădu, numaidecât, de veste. Atât de repede apăru maică-sa în ușa sufrageriei, încât Petrache înțelese că pândise toată noaptea, moțăind pe canapea. — Unde-ai fost ? întrebă ea, mai degrabă bucuroasă că-l vede. — M-am întâlnit cu Aurica, șopti, fără s-o privească. Ți-am zis doar, am așteptat-o la fabrică. Intră în camera lui și se ghemui în pat, cu fața la perete. O auzi cum deschide ușa încet și îl privește din prag. Ce i-ai promis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi spuse, cu voce scăzută : — Sensul pe care l-au avut totdeauna. Numai lumea îmbătrânește, oamenii sunt la fel. Dar poate că trebuie să te mai duci la femei. — Uite, până și asta. Ca s-o iau în brațe pe Aurica, a trebuit să mă sui până la cer. Dar ai avut dreptate, stelele sunt parcă mai mari și ard mai tare. Poate că știa croitorul ceva, cade cerul pe noi... Cumătrul mai ceru un rând. Șofronică veni încet printre mese, încercând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum ar fi scos din buzunarul de la piept florile strivite în îmbrățișările de deasupra orașului ? Locul acela, în care forța de atracție a pământului și aceea a cerului sunt egale, un univers cât o cabină de macara. „Ce frumos“, spune Aurica, îmbrăcată cu rochia roșie, ducând florile la buze și apoi către pântec, de parcă acolo începuse să rodească. „Am să le pun între coperți, să fie imortele... Dar tu n-ai să mă mai cauți, nu-i așa ? Dragostea din cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și pentru ca șirul generozității să fie complet, vrăjitorul nu mai pretinde nici el banii, ce i se cuveneau pentru magia înfăptuită, și prin a căror oferire Aurel ar fi fost ruinat. Naratorul lansează pelerinilor o întrebare finală, sub forma unui test, de identificare a celui mai generos personaj al povestirii, care, dintr-o relatare despre cuplul perfect, se convertește într-o istorisire ce are ca principal motiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prosie, profesorul Gheorghe Gălățanu, casierul Mihai Bertea, medicul Izabela Andreiescu, săteanul Emil Țarălungă, contabilul Ioan Grigoreanu, avocatul Daniel Prosie, preotul Gheorghe Hodoba, tehnicianul veterinar Mihai Puțeanu, dirigintele oficiului poștal Nelia Puțeanu, agentul poștal Ion Samoilă, cântărețul bisericesc Mihai Nastor, învățătoarea Aurica Bertea, profesorul Gheorghe Bertea, conf. univ. dr. Nicu Aur, Costică Dobraniș și nonagenarul țăran Tache Jugaru. Nu-l pot omite pe colegul normalist, regizorul artistic de la Opera ieșeană Mihai Zaborilă, care m-a îmbărbătat și mi-a stimulat apetitul pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
primul război mondial, în 1932, funcționând cu învățătorul Anton Zaharia, înainte copiii fiind învățați de tatăl acestuia, preotul Zaharia. Alți învățători ai acestei școli au mai fost: Vasile Țarălungă, Ion Bălănescu, Didina Paraschiv, Miluță Țarălungă, Neculai Glod, Vasile Ciulei și Aurica Mardare. În anul 1986, din cauza scăderii numărului de copii, școala din Taula a fost desființată și clădirea demolată. În anul școlar 2005-2006, școala s-a reînființat în sat, într-un local închiriat, având ca învățătoare pe Rodica Mărmureanu. Satul a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
învățător pe Mircea Țopa. Din 1951, învățători au fost d-l Grosu, Maria Boghiu ș.a. În 1954- 1955 s-a construit noul local pentru școală, cu hol, cancelarie și o sală de clasă. Ca învățători au mai funcționat Ion Ciuche, Aurica Mardare, Elena Huștiu, Costache Boghiu, Vasile Ciulei, Virgil Prosie ș.a. În prezent, în Satu Nou funcționează o școală cu clasele I- IV, cu un singur post de învățător. Până la cooperativizarea agriculturii, locuitorii au lucrat pământurile la oamenii din Oncești și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe valea Berheciului oale pline cu oase tocmai din vremea tătarilor acelora și chiar de mai multe secole, cum ne înfățișează arheologia.” (Eugen Șendrea - „Fosta- au acest Ștefan-vodă”, Antologie de folclor, editura Junimea, 1984 - material pus la dispoziție de învățătoarea Aurica Bertea). Este locul să putem insera în acest context la acest capitol și pitoreasca viață a neîntrecutului domnitor care în perioada în care a trăit a dus o viață fără prejudecăți, care în înțelesul de astăzi al diferitor fapte comportamentale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și pentru ca șirul generozității să fie complet, vrăjitorul nu mai pretinde nici el banii, ce i se cuveneau pentru magia înfăptuită, și prin a căror oferire Aurel ar fi fost ruinat. Naratorul lansează pelerinilor o întrebare finală, sub forma unui test, de identificare a celui mai generos personaj al povestirii, care, dintr-o relatare despre cuplul perfect, se convertește într-o istorisire ce are ca principal motiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Iași, Constantin Parfene, Constantin Hușanu, Eliade Solomon, Ilie Ghioroaie, Ștefan Moldoveanu, Georgeta Tamaș, Mihai Botez de la Bârlad, Valeriu C. Neștian, Cicerone Sbanciu, Vasile Macarie și Ion Alexand ru Angheluș de la Huși, Crăciun Lăluci de la Pașcani, Titi Gheorghiu, Sergiu Florian și Aurica Moise de la Vaslui, motiv ce mă face să spun că ziarul era destinat atât Vasluiului cât și B ârladului. Este meritul conducerii ziarului că, în scurt timp, a făcut din acesta o publicație interesantă, cu o tematică variată și aleasă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe două sicrie pline, pe doi candidați la colegiile de deputați, personaje care n-au nici voce, nici prezență, nici posibilități de evoluție. Culmea e că vor și ajunge deputați pe spinarea partidului. Un tip deștept și cu ceva avere (Aurel Căciulă) e concurat de ceva nulități și dacă nu aleargă mai mult, cheltuiește degeaba. La talpă, Aurele ! Servitori prin naștere, ocupație, mentalitate, vor să ajungă să înfrunte somități (pe prostia oamenilor). |știas carne de tun, adică balamagii în Parlament ! RUG
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
care-l vrem curat și nepătat ! Mai discutăm noi despre asta, nu ? (MERIDIANUL, An X, nr.44 (773), joi, 13 noiembrie 2008, Editorial) CANDIDATUL PENAL Dan Mihai MARIAN Bătălia pare mare în zona Hușului, unde doi candidați "se spulberă" reciproc: Aurel Căciulă PSD și Dan Marian - PNL. Până acum fiecare se declară câștigător pentru că și-a nimicit adversarul politic chiar pe propriul câmp de bătălie, adică în Huși și comunele aparț inătoare de acest colegiu. Am auzit că Dan Marian a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Victor Cristea, Corneliu Mihalache,Vasile Mariciuc, Adrian Solomon și Constantin Carabină... oameni care au curaj, știință, voință și uneori...bani ! E și mai interesantă joaca între fostul ministru Sârbu și acualul ministru David, dintre fostul prefect țibulcă susținut puternic de Aurel Căciulă, și păducelul Dan Marian... Interese, interese, ambiții, ambiții și... posibilități. Trăiască berea, mititelul, pixul și fularul, dar mai ales pliculețul ! Știți însă paradoxul ? Nici un ales nu va avea vreun fel de responsabilități față de public. Tot la mâna președintelui de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
adevărații învingători. Aceasta întrucât, în stadiul actual, istoricii și-au câștigat posibilitatea de a studia nestingheriți premisele și desfășurările din august 1944 ori libertatea de-a spune ultimul cuvânt. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este cu totul remarcabil, în raport cu situația lui Aurică Simion, căruia autoritățile comuniste i-au retras în 1979 volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979), cuprinzând informații și interpretări rămase în bună măsură valabile și astăzi. Pe de altă parte, s-ar putea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
declanșării și desfășurarea evenimentului, cu consecințele sale multiple, apropiate și îndepărtate, încât numărul lor depășește cu mult cifra de 10 000, apropiindu-se, mai degrabă, de 15 000. De remarcat, în multitudinea acestor lucrări, este monografia de excepție a regretatului Aurică Simion - Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944. Este, fără pretenții nejustificate, o carte de istorie care a făcut istorie din două motive, înainte de orice: 1 - datorită valorii sale intrinseci, netulburată profund de scurgerea anilor și deceniilor; 2 - datorită
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
nu pot să vadă și nici nu ajung după colț, șiʹn plină stradă se sărută lung. - „Tineret fără rușine, nici nʹașteaptă seara. Zău cumătră, ai spus bine: vine primăvara! Dar cine îi spune, măcar, astăzi „dragăʺ, și lui Aurel Leon? AUREL LEON LA „CUVÂNTUL ȘI SUFLETULʺ Pentru că „Cuvântul este revelația lui Dumnezeu, iar sufletul este cel care primește revelația lui Dum nezeuʺ, iar „fără cuvântul lui Dumnezeu și fără suflet nu i posibil ă nici cultura și nici cultul, adică religiaʺ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
clanurile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Firul epic principal urmărește tema moștenirii, dezvoltând un conflict de interese între rudele bătrânului Costache Giurgiu veanu și fiica lui vitregă, Otilia, pe care acesta întârzie so înfieze. În antiteză cu Aglae sau Stănică Rațiu, cu Aurica ori Olimpia, Otilia nu este interesată de averea lui moș Costache, ci de o valoare spirituală: dragostea. Se cristalizează astfel un al doilea fir epic, care dezvoltă un conflict erotic exterior (triunghiul Otilia, Felix, Pascalopol), du blat de un conflict
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]